Ezechiel

Pe malurile râului Chebar, Ezechiel privea un vârtej de vânt ce părea a veni din nord “un nor gros și un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieșea din mijlocul focului”. Mai multe roți care se intersectau erau puse în mișcare de patru ființe vii. Deasupra tuturor acestor lucruri “era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om care ședea pe el”. “La heruvimi se vedea ceva ca o mână de om sub aripile lor.” Ezechiel 1, 4.26; 10, 8.AÎ 137.2

Roțile se aflau într-un aranjament atât de complicat, încât la început se părea că este o încurcătură; totuși, ele se mișcau în perfectă armonie. Ființele cerești, susținute și călăuzite de mâna de sub aripile heruvimilor puneau în mișcare aceste roți; deasupra lor, pe tronul de safir, se afla Cel Veșnic; iar împrejurul tronului se afla un curcubeu, semnul îndurării divine.AÎ 137.3

Așa cum acel sistem complicat al roților se afla sub călăuzirea mâinii de sub aripile heruvimilor, la fel și jocul complicat al evenimentelor omenești se află sub controlul divin. În mijlocul luptei și tumultului neamurilor, Acela care șede deasupra heruvimilor conduce încă evenimentele pământului. — Prophets and Kings, 535, 536.AÎ 138.1