Educația și caracterul

“Statornicia zilelor tale ... sunt înțelepciunea și priceperea.”

Adevărata educație nu ignoră valoarea cunoașterii științifice sau a valorilor literare; ea pune însă puterea mai presus de informație; deasupra puterii, bunătatea; deasupra culturii intelectuale, caracterul. Lumea nu are o nevoie atât de mare de oameni cu un intelect puternic, cât de oameni cu un caracter nobil. Are nevoie de oameni în care calitățile să se afle sub controlul principiului statornic.Ed 225.1

“Iată începutul înțelepciunii: dobândește înțelepciunea.” “Limba înțelepților dă știință plăcută.” Proverbe 4, 7; 15, 2. Adevărata educație transmite această înțelepciune. Ea ne învață cum să folosim optim nu numai una, ci toate puterile și cunoștințele noastre. Ea acoperă astfel toate tipurile de obligații — față de noi înșine, față de lume și față de Dumnezeu.Ed 225.2

Formarea caracterului este cea mai importantă lucrare care a fost vreodată încredințată făpturilor omenești; nu a fost niciodată mai importantă studierea lui cu sârguință, ca acum. Nici o generație din trecut nu a mai fost chemată să facă față unor chestiuni atât de însemnate; niciodată nu au fost confruntați tinerii și tinerele cu primejdii atât de mari cum sunt cele care îi amenință în aceste zile.Ed 225.3

Care este orientarea educației în vremuri ca acestea? Care este motivația la care se face cel mai adesea apel? Egoismul. O mare parte a educației date nu este altceva decât o pervertire a numelui acesteia. În adevărata educație, ambiția egoistă, lăcomia de putere, nesocotirea drepturilor și nevoilor omului — care sunt un blestem pentru lumea noastră — găsesc o împotrivire fermă. Planul lui Dumnezeu pentru viață include fiecare ființă omenească. Fiecare dintre noi are datoria de a-și folosi talanții la maximum; iar credincioșia în acest lucru, fie că darurile sunt multe, fie că sunt mai puține, conferă dreptul la cinste. În planul lui Dumnezeu nu există vreun loc pentru rivalitate egoistă. Cei care se măsoară pe ei înșiși după etalonul propriei persoane și se compară, la fel, cu ei înșiși nu sunt înțelepți. 2 Corinteni 10, 12. Tot ce face o persoană trebuie împlinit “după puterea pe care i-o dă Dumnezeu.” 1 Petru 4, 11. Acel lucru trebuie făcut “din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos.” Coloseni 3, 23.24. Prețioasă este slujirea și educația dobândită când se aplică aceste principii! Dar cât de diferită este educația dată acum! Din primii ani de viață ai copilului, se face un apel la întrecere și rivalitate; acestea hrănesc egoismul, rădăcina tuturor relelor.Ed 225.4

Se creează astfel o luptă pentru supremație și este încurajat sistemul de “îndopare”, care în atâtea cazuri distruge sănătatea și posibilitatea de a mai face ceva folositor. În cazul multora, întrecerea duce la necinste; iar prin hrănirea ambiției și nemulțumirii viața este cuprinsă de amărăciune și lumea este invadată de acele spirite turbulente, care sunt o amenințare continuă pentru societate.Ed 226.1

Și pericolul nu se află numai în metoda de predare. El se află și în subiectul materiilor studiate.Ed 226.2

Care sunt lucrările spre care este îndrumată mintea tinerilor în anii în care omul este cel mai impresionabil? Din ce fântâni sunt învățați tinerii să bea când studiază limba și literatura? Din puțurile păgânismului; din izvoarele infectate cu stricăciunile păgânismului antic. Li se dă să studieze autori despre care se declară, și toți sunt de acord cu acest lucru, că nu au nici un respect față de principiile moralității.Ed 226.3

Și despre câți autori moderni nu se poate spune același lucru! Pentru cât de mulți grația și frumusețea limbajului nu reprezintă altceva decât o deghizare a unor principii care l-ar scârbi pe cititor, dacă acesta le-ar putea vedea în adevărata lor diformitate!Ed 227.1

Pe lângă aceștia, există o mulțime de scriitori de ficțiune, care ademenesc la visuri plăcute în palate ale tihnei. Se poate ca acești scriitori să nu poată fi acuzați de imoralitate, însă cu toate acestea, lucrarea lor nu este mai puțin încărcată de rele. Ea îi jefuiește pe mii și mii de oameni de timpul, energia și autodisciplina cerută de problemele grave ale vieții.Ed 227.2

În studierea științelor, așa cum se desfășoară în general aceasta, există pericole la fel de mari. Evoluționismul și erorile care fac parte din aceeași categorie sunt predate în școlile de orice fel, de la grădiniță la colegiu. Astfel, studiul științelor, care ar trebui să ofere o cunoaștere a lui Dumnezeu, abundă în speculații și teorii ale oamenilor, astfel încât are tendința de a conduce la necredință.Ed 227.3

Chiar studiul Bibliei, după cum este adesea condus în școli, jefuiește lumea de comoara neprețuită a Cuvântului lui Dumnezeu. Lucrarea “înaltei critici” — de disecare, interpretare personală și reconstituire — nimicește credința în Biblie ca fiind descoperire divină; jefuiește Cuvântul lui Dumnezeu de puterea de a controla, înălța și inspira viețile omenești.Ed 227.4

Când tânărul iese în lume pentru a întâlni seducția către păcat — pasiunea pentru câștigarea banilor, pentru distracție și îngăduirea propriilor plăceri, pentru etalare ostentativă, lux și extravaganță, înșelăciune, impostură, jaf și ruină — cu ce vor fi înfruntate învățăturile de acolo?Ed 227.5

Spiritismul afirmă că oamenii sunt semizei necăzuți; că “fiecare minte se va judeca pe ea însăși”; că “adevărata cunoaștere îi pune pe oameni deasupra oricărei legi”; că “toate păcatele înfăptuite sunt nevinovate”; căci “tot ceea ce există este drept” și “Dumnezeu nu condamnă”. Acesta prezintă cele mai josnice ființe omenești ca fiind în cer, și încă într-o poziție foarte înălțată acolo. În felul acesta, el declară tuturor oamenilor: “Nu contează ce faceți; trăiți cum vă place, cerul este căminul vostru”. Mulțimile sunt astfel făcute să creadă că dorința este cea mai înaltă lege, că desfrâul înseamnă libertate și că omul nu este răspunzător decât în fața propriei lui persoane.Ed 227.6

Cu o asemenea învățătură dată chiar la începutul vieții, când impulsurile sunt mai puternice ca oricând și necesitatea purității și stăpânirii de sine este cât se poate de urgentă, unde sunt păzitorii virtuții? Ce va împiedica lumea să devină o a doua Sodomă?Ed 228.1

În același timp, anarhia caută să măture cu desăvârșire legile, nu numai pe cele divine, ci și pe cele omenești. Centralizarea bogăției și puterii; alianțele la scară mare pentru îmbogățirea celor puțini pe socoteala celor mulți; asocierile claselor sărace pentru apărarea intereselor și cererilor lor; spiritul de neliniște, de răzmeriță și vărsare de sânge; răspândirea la scară globală a acelorași învățături care au dus la Revoluția franceză — toate acestea au tendința de a aduce toată lumea într-un război similar cu acela care a frământat Franța.Ed 228.2

Acestea sunt influențele cărora trebuie să le facă față tinerii de astăzi. Pentru a putea sta neclintiți în mijlocul unor asemenea mișcări, ei trebuie să așeze acum temelia caracterului.Ed 228.3

În orice generație și în orice țară, adevărata temelie și adevăratul model pentru formarea caracterului au fost aceleași. Legea divină “Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta; ... și pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Luca 10, 27), marele principiu manifestat în caracterul și viața Mântuitorului nostru este singura bază sigură și călăuză de încredere.Ed 228.4

“Statornicia zilelor tale și tăria fericirii tale vor veni din înțelepciune și cunoaștere” (Isaia 33, 6, traducerea Leeser) — acea înțelepciune și acea cunoaștere pe care numai Cuvântul lui Dumnezeu le poate da.Ed 229.1

Ascultarea de poruncile Sale este la fel de actuală ca și atunci când au fost rostite aceste cuvinte către Israel: “Să le păziți și să le împliniți; căci aceasta va fi înțelepciunea și priceperea voastră înaintea popoarelor”. Deuteronom 4, 6.Ed 229.2

În ele găsim singura apărare pentru integritate morală individuală, pentru puritatea căminului, bunăstarea societății sau stabilitatea națiunii. În mijlocul tuturor încurcăturilor, pericolelor și pretențiilor contradictorii ale vieții, singura regulă sigură este de a înfăptui ceea ce spune Dumnezeu. “Orânduirile Domnului sunt fără prihană” și “cel ce se poartă așa nu se clatină niciodată.” Psalmii 19, 8; 15, 5.Ed 229.3