Știința și Biblia

“Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri?”

Întrucât și cartea naturii, și Cartea descoperirii divine poartă amprenta aceleiași Minți supreme, acestea nu pot să nu vorbească în armonie. Prin diferite metode și în limbi diferite, ele dau mărturie despre aceleași mari adevăruri. Știința descoperă neîncetat noi lucruri care produc mirare; dar ea nu aduce din cercetările ei nimic care, înțeles așa cum se cuvine, să vină în conflict cu revelația divină. Cartea naturii și cea a Cuvântului scris aruncă lumină una asupra celeilalte. Ele ne familiarizează cu Dumnezeu, învățându-ne ceva despre legile prin care El lucrează.Ed 128.1

Concluziile trase în mod eronat din fapte observate în natură au dus, cu toate acestea, la un presupus conflict între știință și revelație; și, în efortul de a restabili armonia, au fost adoptate interpretări ale Scripturii care subminează și distrug forța Cuvântului lui Dumnezeu. S-a văzut că geologia contrazice interpretarea literală a raportului biblic al Creațiunii. Milioane de ani, se pretinde, au fost necesari pentru ca pământul să evolueze din haos; și, pentru a “potrivi” Biblia după această presupusă descoperire științifică, se zice că zilele Creației au fost perioade enorme de timp, nedefinit de lungi, acoperind mii sau chiar milioane de ani.Ed 128.2

O asemenea concluzie este total deplasată. Raportul Bibliei este în armonie cu sine însuși și cu învățătura naturii. Despre prima zi petrecută în lucrarea Creațiunii există raportul: “Astfel, a fost o seară și apoi a fost o dimineață; aceasta a fost ziua întâi.” Geneza 1, 5. Și se spune în esență același lucru despre fiecare din primele șase zile ale săptămânii Creațiunii. Inspirația declară că a existat o zi care consta într-o seară și o dimineață, ca oricare alta de atunci până în zilele noastre. Cu privire la lucrarea Creațiunii însăși, mărturia divină este: “Căci El zice, și se face; poruncește, și ce poruncește ia ființă.” Psalmii 33, 9. Cât timp să-I fi fost necesar pentru evoluția pământului din haos Celui care poate să aducă la existență în acest fel nenumărate lumi? Trebuie oare să călcăm în picioare Cuvântul Său pentru a-I explica lucrările?Ed 129.1

Este adevărat că rămășițe descoperite în pământ dovedesc existența unor oameni, animale și plante mult mai mari decât oricare, cunoscute astăzi. Acestea sunt privite ca dovedind existența vieții vegetale și animale înainte de timpul raportului biblic. În legătură cu acestea însă, istoria biblică ne furnizează explicații ample. Înainte de Potop, dezvoltarea vieții vegetale și animale era superioară celei care a fost cunoscută de atunci încoace. La Potop, scoarța pământului s-a crăpat, au avut loc schimbări semnificative, iar în procesul de formare a noii scoarțe au fost păstrate multe dovezi ale vieții antediluviene. Întinsele păduri îngropate în pământ în timpul potopului — care au fost, de atunci, transformate în cărbune — formează marile bazine carbonifere și își oferă rezervele de petrol care contribuie la confortul și bunăstarea noastră de astăzi. Aceste lucruri, când sunt aduse la lumină, sunt tot atâția martori lipsiți de grai, care atestă adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu.Ed 129.2

Înrudită cu teoria despre evoluția pământului este teoria care explică evoluția omului — cununa slăvită a creației — dintr-o linie ascendentă de germeni, moluște și patrupezi.Ed 130.1

Când se ia în considerare care sunt ocaziile de cercetare științifică ale omului, cât de scurtă este viața sa, cât de limitată este sfera sa de acțiune, cât de restrânsă este viziunea sa, cât de frecvente și cât de mari sunt erorile din concluziile pe care le trage — mai cu seamă privind evenimentele care se presupune că sunt anterioare istoriei biblice, — cât de des așa-zisele deducții științifice sunt revizuite sau lepădate, cu câtă seninătate este, din timp în timp, crescută sau micșorată perioada de dezvoltare a pământului cu milioane de ani și cum teoriile înaintate de diferiți oameni de știință vin în conflict unele cu altele — dacă ținem seama de toate acestea, vom consimți noi, pentru privilegiul de a urmări descinderea noastră din germeni, moluște și maimuțe, să respingem acea declarație a Sfintei Scripturi, atât de măreață în simplitatea ei: “Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu”? Geneza 1, 27. Vom respinge noi acel raport genealogic — mai nobil decât oricare din cele ținute la mare cinste în curțile împărătești — “fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu”? Luca 3, 38.Ed 130.2

Înțelese în mod corect, atât descoperirile științei, cât și experiențele vieții sunt în armonie cu mărturia Scripturii în ce privește lucrarea neîncetată a lui Dumnezeu în natură.Ed 130.3

În imnul consemnat de Neemia, leviții cântau: “Tu, Doamne, numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor și toată oștirea lor, pământul cu tot ce este pe el și mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viață tuturor acestor lucruri, și oștirea cerurilor se închină înaintea Ta.” Neemia 9, 6.Ed 130.4

În ceea ce privește acest pământ, Scriptura declară că lucrarea de Creație a fost sfârșită. “Lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii.” Evrei 4, 3. Însă puterea lui Dumnezeu este încă exercitată pentru susținerea obiectelor creației Sale. Inima bate și o răsuflare este urmată de alta nu pentru că mecanismul, odată pus în mișcare, continuă să funcționeze prin energia existentă în sine. Fiecare respirație, fiecare bătaie a inimii reprezintă o dovadă a grijii Aceluia în care trăim, ne mișcăm și ne aflăm ființa. De la cea mai neînsemnată insectă până la om, fiecare ființă este dependentă zilnic de providența Sa.Ed 130.5

“Toate aceste viețuitoare Te așteaptă
Ca să le dai hrana la vreme.
Le-o dai Tu, ele o primesc;
Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale.
Îți ascunzi Tu Fața, ele tremură;
Le iei Tu suflarea, ele mor
Și se întorc în țărâna lor.
Îți trimiți Tu suflarea, ele sunt zidite
Și înnoiești astfel fața pământului.” Psalmii 104, 27-30.Ed 131.1

“El întinde miază-noaptea deasupra golului
Și spânzură pământul pe nimic.
Leagă apele în norii Săi,
Și norii nu se sparg sub greutatea lor....
A tras o boltă pe fața apelor
Ca hotar între lumină și întuneric.”Ed 131.2

“Stâlpii cerului se clatină
Și se înspăimântă la amenințarea Lui.
Prin puterea Lui tulbură marea,
Prin priceperea Lui îi sfarmă furia.
Suflarea Lui înseninează cerul,
Mâna Lui străpunge șarpele fugar.
Și acestea sunt doar marginile căilor Sale,
Și numai adierea lor ușoară ajunge până la noi!
Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?” Iov 26, 7-10; 26, 11-14.Ed 131.3

“Domnul umblă în furtună și în vârtej,
Și norii sunt praful picioarelor Lui.” Naum 1, 3.Ed 131.4

Formidabila putere care lucrează pretutindeni în natură și susține toate lucrurile nu este, așa cum susțin unii oameni de știință, doar un principiu universal, o energie vitală. Dumnezeu este duh; cu toate acestea, este o Persoană care există, căci omul a fost făcut după chipul Său. Ca Persoană, Dumnezeu S-a descoperit în Fiul Său. Isus, oglindirea slavei Tatălui “și întipărirea Ființei Lui” (Evrei 1, 3), a fost văzut pe pământ asemenea unui om. El a venit în lume ca Mântuitor, având trup material. Tot ca Mântuitor, în carne și oase, S-a înălțat la cer. Ca Mântuitor întrupat face mijlocire în curțile cerești. Înaintea tronului lui Dumnezeu, slujește în favoarea noastră “Unul ca un fiu al omului”. Daniel 7, 13.Ed 131.5

Apostolul Pavel, scriind prin Duhul Sfânt, declară despre Hristos că “Toate au fost făcute prin El și pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile și toate se țin prin El”. Coloseni 1, 16.17. Mâna care sprijină lumile în spațiu, mâna care ține toate lucrurile pretutindeni în universul lui Dumnezeu în ordinea în care sunt aranjate și în neobosita lor activitate, este mâna care a fost bătută în cuie pe cruce pentru noi.Ed 132.1

Măreția lui Dumnezeu este pentru noi de necuprins. “Domnul Își are scaunul de domnie în ceruri” (Psalmii 11, 4); cu toate acestea, prin Duhul Său, este prezent pretutindeni. El are o cunoaștere intimă a tuturor lucrărilor mâinilor Sale și un interes personal față de acestea.Ed 132.2

“Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru,
care locuiește atât de sus?
El își pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri și pe pământ.” Psalmii 113, 5.6.Ed 132.3

“Unde mă voi duce departe de Duhul Tău
Și unde voi fugi departe de Fața Ta?
Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo,
Dacă mă voi culca în locuința morților iată-Te și acolo.”
“Dacă voi lua aripile zorilor
Și mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
Și acolo mâna Ta mă va călăuzi
Și dreapta Ta mă va apuca.” Psalmii 139, 7-10.Ed 132.4

“Știi când stau jos și când mă scol
Și de departe îmi pătrunzi gândul.
Știi când umblu și când mă culc
Și cunoști toate căile mele....
Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte
Și-ți pui mâna peste mine.
O știință atât de minunată este mai presus de puterile mele:
Este prea înaltă ca s-o pot prinde.” Psalmii 139, 2-6.Ed 133.1

Creatorul tuturor lucrurilor a fost Acela care a hotărât adaptarea minunată a mijloacelor pentru atingerea unui țel, a resurselor pentru necesități. Dumnezeu a fost Acela care a avut grijă ca în lumea materială toate dorințele sădite de El să poată fi satisfăcute. El a creat sufletul omului, cu capacitatea lui de a cunoaște și de a iubi. Și nu ar fi în spiritul Său, dacă ar lăsa cerințele sufletului nesatisfăcute. Nici un principiu intangibil, nici o esență impersonală sau o abstracțiune oarecare nu poate satisface nevoile și dorințele fierbinți ale ființelor omenești în această viață de luptă cu păcatul, tristețea și durerea. Nu este suficient să crezi în lege și forță, în lucruri care sunt lipsite de milă și nu aud niciodată strigătul după ajutor. Avem nevoie să știm că există un braț atotputernic, care ne va susține în picioare, că există un Prieten infinit, care are compasiune față de noi. Avem nevoie să ne prindem bine de o mână caldă, să ne încredem într-o inimă plină de gingășie. Și Dumnezeu chiar așa S-a descoperit pe Sine în Cuvântul Său.Ed 133.2

Cel care studiază, intrând adânc în tainele naturii, își va da cel mai bine seama de ignoranța și slăbiciunea lui. Își va da seama că există adâncimi și înălțimi pe care nu le poate atinge, secrete pe care nu le poate pătrunde, arii largi ale adevărului, care stau înaintea lui, încă nepătrunse. Va fi și el gata să spună, alături de Newton: “Îmi pare că am fost asemenea unui copil pe țărmul mării, care găsește pietricele și scoici în timp ce oceanul adevărului rămâne nedescoperit chiar înaintea mea”.Ed 133.3

Studenții cei mai profunzi în domeniul științific sunt siliți să recunoască în natură lucrarea puterii infinite. Însă pentru rațiunea umană lipsită de ajutor, învățăturile naturii nu pot fi altfel decât contradictorii și dezamăgitoare. Ele nu pot fi citite decât în lumina revelației divine. “Prin credință pricepem.” Evrei 11, 3.Ed 134.1

“La început Dumnezeu.” Geneza 1, 1. Numai aici poate găsi mintea odihnă, pentru întrebările ei arzătoare, ca un zbor al porumbelului către arcă. Deasupra, dedesubt, oriunde, există Dragostea Infinită, lucrând în toate lucrurile pentru a împlini “orice dorință de bunătate”. 2 Tesaloniceni 1, 11.Ed 134.2

“În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.” Romani 1, 20. Dar mărturia lor nu poate fi înțeleasă decât cu ajutorul Învățătorului divin. “Care dintre oameni cunoaște lucrurile omului, în afară de duhul omului, care este în el? Tot așa: nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu în afară de Duhul lui Dumnezeu.” 1 Corinteni 2, 11.Ed 134.3

“Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul.” Ioan 16, 13. Numai cu ajutorul acelui Duh care la început “se mișca pe deasupra apelor”, cu al Cuvântului prin care “toate lucrurile au fost făcute”, cu al acelei Lumini adevărate “care luminează pe orice om care vine în lume” poate fi interpretată corect mărturia științei. Numai prin călăuzirea lor pot fi descoperite cele mai adânci adevăruri.Ed 134.4

Numai sub îndrumarea Celui Atoateștiitor, studiind lucrările Sale, vom deveni în stare să gândim așa cum a gândit El.Ed 134.5