Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Educaţie

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Viață prin moarte

    Lecția semănatului ne învață să fim generoși. “Cine seamănă puțin, puțin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera.” 2 Corinteni 9, 6.Ed 109.4

    Domnul spune: “Ferice de voi, care semănați pretutindeni de-a lungul apelor”. Isaia 32, 20. A semăna pretutindeni de-a lungul apelor înseamnă să dăm oriunde este nevoie de ajutorul nostru. Lucrul acesta nu duce la sărăcie. “Cine seamănă mult, mult va secera.” Aruncând sămânța, semănătorul o înmulțește. Dăruind, deci, ne sporim binecuvântările. Făgăduința lui Dumnezeu ne asigură îndestularea, pentru ca noi să putem continua să oferim.Ed 109.5

    Mai mult de-atât: oferind binecuvântările acestei vieți, recunoștința celui ce le primește îi pregătește inima să primească adevărul spiritual și consecința este o recoltă întru viață veșnică.Ed 110.1

    Prin aruncarea seminței pe pământ, Mântuitorul ne prezintă jertfa Sa pentru noi. “Dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare”, spune El, “rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă”. Ioan 12, 24. Numai prin jertfa lui Hristos, Sămânța, a putut fi adusă roadă pentru Împărăția lui Dumnezeu. Conform legii împărăției vegetale, viața este rezultatul morții Sale.Ed 110.2

    Așa stau lucrurile cu toți cei ce aduc roadă, ca împreună lucrători cu Hristos: iubirea de sine, urmărirea intereselor personale trebuie să piară; viața trebuie să fie aruncată în brazda nevoilor lumii. Însă legea jertfirii de sine este legea păstrării vieții. Agricultorul își păstrează grânele aruncându-le. Tot așa, viața care va fi păstrată este viața care este dată de bunăvoie în slujba lui Dumnezeu și a omului.Ed 110.3

    Sămânța moare, dar numai pentru a se înălța la o viață nouă. Prin aceasta suntem învățați lecția învierii. Despre trupul omenesc, așezat în mormânt pentru a se descompune, Dumnezeu a spus: “este semănat în putrezire, și învie în neputrezire; este semănat în ocară, și învie în slavă; este semănat în neputință, și învie în putere”. 1 Corinteni 15, 42.43.Ed 110.4

    Pe măsură ce părinții și învățătorii încearcă să predea aceste lecții, lucrarea ar trebui să fie făcută practică. Copiii înșiși să pregătească pământul și să semene sămânța. În timp ce lucrează, părintele sau învățătorul poate explica despre grădina inimii, cu sămânța bună sau rea semănată acolo, și că, după cum grădina trebuie pregătită pentru sămânța naturală, în același fel trebuie pregătită inima pentru sămânța adevărului. Când sămânța este pusă în pământ, ei pot să-i învețe lecția morții lui Hristos; iar când se ivește firul de iarbă, adevărul învierii. Pe măsură ce planta crește, se poate continua cu legătura dintre semănatul natural și cel spiritual.Ed 111.1

    Tinerii ar trebui să fie instruiți într-un mod asemănător. Pot fi învățate în mod constant lecții din cultivarea pământului. Nimeni nu se îndreaptă către o bucată de pământ necultivat, așteptându-se să dea dintr-o dată o recoltă. Trebuie depusă o muncă stăruitoare, perseverentă în pregătirea solului, în semănat și cultivarea recoltei. Tot așa trebuie să fie și în semănatul spiritual. Grădina inimii trebuie cultivată. Solul trebuie zdrobit prin pocăință. Plantele rele care sufocă grânele cele bune trebuie smulse din rădăcină. Așa cum terenul năpădit o dată de mărăcini poate fi recăpătat numai prin muncă stăruitoare, în același fel tendințele rele ale inimii pot fi biruite numai printr-un efort serios în Numele și în tăria lui Hristos.Ed 111.2

    În cultivarea pământului, lucrătorul grijuliu va descoperi că înaintea lui se deschid comori la care abia dacă visase. Nimeni nu poate reuși în agricultură sau grădinărit fără să acorde atenție legilor implicate acolo. Trebuie studiate nevoile specifice ale fiecărei varietăți de plantă. Soiuri diverse reclamă soluri și moduri de cultivare diferite, iar condiția succesului este respectarea legilor care le guvernează pe fiecare în parte. Atenția cerută de mutarea plantelor, pentru ca nici măcar un firișor al rădăcinii să nu fie înghesuit sau pus greșit, grija pentru plantele tinere, curățarea și udarea, ferirea lor de ger în timpul nopții și de soare în timpul zilei, de buruieni și de atacuri ale unor insecte, pregătirea și aranjamentul nu numai că ne învață lecții importante privind dezvoltarea caracterului, însă lucrarea în sine este un mijloc de dezvoltare. Cultivarea grijii, răbdării, atenției la detalii, ascultării față de Lege oferă o educație de primă mărime. Contactul constant cu taina vieții și splendoarea naturii și, de asemenea, gingășia arătată în slujirea acestor minunate obiecte ale creației lui Dumnezeu tind să învioreze mintea, să rafineze și să înalțe caracterul; iar lecțiile învățate îl pregătesc pe lucrător să se ocupe cu mai mult succes de alte minți.Ed 111.3

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents