Elisei, credincios în lucrurile mărunte

Anii timpurii ai profetului Elisei au fost petrecuți în liniștea vieții de la țară, în învățătura primită de la Dumnezeu, din natură și din desfășurarea unei munci utile. În vremurile unei apostazii aproape generale, familia tatălui său se număra printre aceia care nu-și plecaseră genunchiul înaintea lui Baal. Căminul lor era un loc în care Dumnezeu era onorat și în care credincioșia față de datorie era regula vieții de zi cu zi.Ed 58.2

Fiu al unui fermier înstărit, Elisei se apucase de munca pe care o avea cel mai la îndemână. În vreme ce avea calitățile unui conducător, el a primit o pregătire în îndatoririle obișnuite ale vieții. Pentru a-i putea dirija cu înțelepciune pe alții, el trebuia să învețe să se supună. Prin credincioșia în lucrurile mici, a fost pregătit să poarte răspunderi mai grele.Ed 58.3

Om cu un duh blând și liniștit, Elisei avea, de asemenea, energie și statornicie. Cultiva dragostea și teama de Dumnezeu, iar în îndatoririle umile ale trudei zilnice a câștigat noblețe de caracter și acea tărie a voinței de a-și atinge țelul propus, crescând în har divin și cunoștință. În timp ce coopera cu tatăl său în îndatoririle casnice, el învăța să conlucreze cu Dumnezeu.Ed 58.4

Chemarea profetică a venit pentru Elisei în timp ce ara în câmp împreună cu slujitorii tatălui său. Când Ilie, îndrumat de Dumnezeu să caute un succesor, și-a aruncat mantaua pe umerii tânărului, Elisei a recunoscut și s-a supus chemării. El “s-a sculat, a urmat pe Ilie, și a fost în slujba lui.” 1 Împărați 19, 21. La început, nu i s-a cerut cine știe ce lucrare mare; îndatoririle obișnuite constituiau încă disciplina sa. Despre el se spune că turna apă pe mâinile lui Ilie, stăpânul său. Ca ajutor personal al profetului, el a continuat să se dovedească credincios în lucrurile mărunte, în timp ce, cu o hotărâre ce se întărea de la o zi la alta, se consacra misiunii pe care i-o încredințase Dumnezeu.Ed 58.5

De prima dată când a fost chemat îi fusese pusă la încercare hotărârea. Când s-a întors să-l urmeze pe Ilie, a fost îndemnat de profet să se întoarcă acasă. Trebuia să cântărească prețul — să hotărască el însuși dacă să accepte sau să respingă chemarea. Elisei a înțeles însă valoarea ocaziei pe care o avea. Pentru nici un avantaj lumesc nu ar fi lăsat el posibilitatea de a deveni un sol al lui Dumnezeu și nici nu ar fi jertfit privilegiul de a-l însoți pe slujitorul Său.Ed 59.1

Pe măsură ce timpul trecea și Ilie era pregătit pentru luarea la cer, tot așa și Elisei era pregătit să devină succesorul acestuia. Iar credința și hotărârea lui au fost din nou puse la încercare. Însoțindu-l pe Ilie în slujba pe care o îndeplinea acesta, cunoscând schimbarea care avea să aibă loc curând, era invitat în fiecare loc de către profet să se întoarcă. “Rămâi aici, te rog”, a spus Ilie, “căci Domnul mă trimite până la Betel”. Însă în munca de plugar pe care o făcuse la început, Elisei învățase să nu renunțe sau să se descurajeze; și acum, că pusese mâinile pe coarnele plugului într-o altă ramură a datoriei, nu accepta să se lase întors de la țelul său. Ori de câte ori primea invitația de a se întoarce, răspunsul lui era: “Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.” 2 Împărați 2, 2.Ed 59.2

“Și amândoi și-au văzut de drum.... Și ei amândoi s-au oprit pe malul Iordanului. Atunci Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul, și a lovit cu ea apele, care s-au despărțit într-o parte și într-alta, și au trecut amândoi pe uscat. După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: ‘Cere ce vrei să-ți fac, înainte ca să fiu răpit de la tine.’ Elisei a răspuns: ‘Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău’! Ilie a zis: ‘Greu lucru ceri. Dar dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ți se va întâmpla așa’. Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de altul și Ilie s-a înălțat la cer într-un vârtej de vânt. Ed 59.3

Elisei se uita și strigă: ‘Părinte! Părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!’ Și nu l-a mai văzut. Apucându-și hainele, le-a sfâșiat în două bucăți și a ridicat mantaua căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors și s-a oprit pe malul Iordanului; a luat mantaua căreia îi dăduse Ilie drumul, a lovit apele cu ea și a zis: ‘Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilie?’ Și a lovit apele, care s-au despărțit într-o parte și în alta și Elisei a trecut. Fiii proorocilor care erau în fața Ierihonului, când l-au văzut, au zis: ‘Duhul lui Ilie a venit peste Elisei’. Și i-au ieșit înainte și s-au închinat până la pământ înaintea lui.” 2 Împărați 2,6-15.Ed 60.1

De atunci, Elisei a rămas în locul lui Ilie. Și el, care fusese credincios în cele mărunte, s-a dovedit credincios și în lucrurile mari.Ed 60.2

Ilie, bărbatul înzestrat cu putere, fusese unealta lui Dumnezeu pentru zădărnicirea unor rele de dimensiuni enorme. Fusese lepădată idolatria care, sprijinită de Ahab și de păgâna Izabela, amăgise națiunea. Proorocii lui Baal fuseseră uciși. Întregul popor al lui Israel fusese profund mișcat și mulți se întorceau la închinarea față de Dumnezeu. Ca succesor al lui Ilie, era nevoie de cineva care, prin îndrumări pline de grijă și răbdare, să conducă pe Israel pe cărări sigure. Pentru această lucrare, fusese educat Elisei în pregătirea timpurie sub călăuzirea lui Dumnezeu.Ed 60.3

Lecția aceasta este pentru toți. Nimeni nu are cum să știe care poate să fie scopul urmărit de Dumnezeu în disciplina pe care o aplică; dar toată lumea poate fi sigură că această credincioșie în lucrurile mărunte este dovada că suntem potriviți pentru responsabilități mai mari. Fiecare scenă de viață este o descoperire a caracterului și numai acela care se dovedește în lucrurile mărunte “un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine” (2 Timotei 2, 15) va fi onorat de către Dumnezeu cu datorii mai mari.Ed 61.1