Moise, puternic prin credință

Moise a fost mai tânăr decât Iosif sau Daniel când a fost luat de sub pavăza purtării de grijă a căminului copilăriei sale; cu toate acestea, aceleași influențe care le-au modelat acestora viețile i-au modelat-o și pe a lui. El nu a petrecut decât doisprezece ani cu rudele sale; însă în acești ani s-a așezat temelia măreției lui; și a fost așezată de cineva care nu a cunoscut o faimă mare.Ed 61.2

Iochebed era o femeie, și încă o roabă. Partea ei în această viață era umilă, povara ei, grea. Însă lumea nu a primit prin nici o altă femeie o binecuvântare mai mare, în afară de Maria din Nazaret. Știind că în curând copilul avea să-i fie luat din grijă pentru a trece în custodia celor care nu-L cunoșteau pe Dumnezeu, cu atât mai serios s-a străduit să-i lege sufletul de cer. Ea a căutat să-i sădească în inimă iubirea și loialitatea față de Dumnezeu. Și lucrarea a fost împlinită cu credincioșie. Nici o înrâurire ulterioară nu l-au putut face pe Moise să renunțe la acele principii ale adevărului, care au constituit povara învățăturilor primite de la mama sa și lecția vieții ei.Ed 61.3

Din căminul umil din Gosen, fiul roabei Iochebed a intrat în palatul lui Faraon sub tutela prințesei Egiptului, întâmpinat fiind de aceasta ca fiu preaiubit. Moise a primit, în școlile Egiptului, cea mai înaltă educație civilă și militară. Având un mare farmec personal, nobil la trup și statură, cu o minte cultivată și o ținută princiară, recunoscut ca un bun conducător militar, el a devenit mândria națiunii. Împăratul Egiptului era, de asemenea, și membru al castei preoțești; iar Moise, deși a refuzat să participe la închinarea păgână, a fost inițiat în toate misterele religiei egiptene. Întrucât Egiptul era la această dată încă cea mai civilizată și mai puternică națiune, Moise, ca viitor suveran, era moștenitor al celor mai înalte onoruri pe care le putea oferi această lume. Alegerea lui era însă mult mai nobilă. Pentru onoarea lui Dumnezeu și pentru izbăvirea poporului Său asuprit, Moise a jertfit onorurile Egiptului. De atunci, într-un sens special, Dumnezeu S-a ocupat de educația lui.Ed 62.1

Moise nu era încă pregătit pentru lucrarea vieții sale. Mai avea de deprins lecția dependenței de puterea divină. Se înșelase cu privire la scopul lui Dumnezeu. Speranța sa era de a-l izbăvi pe Israel prin forța armelor. Pentru aceasta, a riscat totul și a eșuat. Înfrânt și dezamăgit, a devenit fugar și exilat într-un ținut străin.Ed 62.2

În sălbăticia Madianului, Moise a petrecut patruzeci de ani ca îngrijitor la oi. În mod aparent despărțit pentru totdeauna de misiunea vieții lui, el primea disciplina necesară împlinirii ei. Înțelepciunea de a guverna o mulțime ignorantă și nedisciplinată trebuie dobândită prin controlul asupra propriei persoane. Prin grija față de oi și mielușeii cei firavi, el trebuia să obțină experiența care avea să-l facă un păstor credincios și îndelung răbdător al lui Israel. Trebuia să învețe despre Dumnezeu pentru a putea deveni un reprezentant al Său.Ed 62.3

Influențele care îl înconjuraseră în Egipt, afecțiunea mamei sale adoptive, poziția pe care o avea ca nepot al împăratului, luxul și viciul care ispiteau în zeci de mii de chipuri, rafinamentul, natura subtilă și misticismul unei religii false lăsaseră o impresie asupra minții și caracterului său. În simplitatea aspră a sălbăticiei, toate acestea au dispărut.Ed 63.1

În mijlocul maiestății solemne a singurătății din munți, Moise era doar cu Dumnezeu. Numele Creatorului era scris pretutindeni. Moise părea să stea în prezența lui Dumnezeu și să fie umbrit de puterea Sa. Aici, spiritul lui de independență a fost șters cu desăvârșire. În prezența Celui Infinit, el și-a dat seama cât de slab, cât de nepriceput și de miop este omul.Ed 63.2

Aici, Moise a dobândit ceea ce l-a însoțit de-a lungul anilor vieții sale de trudă și poveri ale grijilor — un simțământ al prezenței Celui Divin. Nu numai că a privit înainte prin veacuri pentru a-L vedea pe Hristos arătându-Se în trup; El L-a văzut pe Hristos însoțind oștirea lui Israel în peregrinările sale. Când a fost greșit înțeles și înfățișat în mod eronat, când a fost chemat să primească batjocuri și insulte, să dea piept cu primejdii și moarte, el a putut să rabde “ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut”. Evrei 11, 27.Ed 63.3

Moise nu numai că s-a gândit la Dumnezeu, L-a văzut chiar. Dumnezeu era imaginea pe care o avea neîncetat înaintea lui. Nu-L pierdea niciodată din ochi.Ed 63.4

Credința lui Moise nu se baza pe presupuneri; era o realitate. El credea că Dumnezeu conducea personal viața sa; și Îl recunoștea pe Dumnezeu în toate detaliile acesteia. Avea încredere în El că va primi tărie să facă față oricărei ispite.Ed 63.5

El dorea să aibă succes în cel mai înalt grad în lucrarea ce-i fusese încredințată și a hotărât să devină total dependent de puterea divină. Își simțea nevoia de ajutor, îl cerea, îl primea prin credință și, fiind convins că primește tărie, mergea înainte.Ed 63.6

Aceasta a fost experiența pe care a căpătat-o Moise în cei patruzeci de ani de pregătire în pustie. Înțelepciunea Infinită nu a considerat că pentru a oferi o asemenea experiență perioada de timp sau prețul plătit ar fi prea mari.Ed 64.1

Rezultatele acelei pregătiri, prin lecțiile predate acolo, se împletesc nu numai cu istoria lui Israel, dar cu tot ceea ce din acea zi până în prezent a fost în favoarea progresului lumii. Cea mai înaltă mărturie în favoarea măreției lui Moise, judecata care a fost dată despre viața sa prin Inspirație este: “În Israel nu s-a mai ridicat prooroc ca Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut față în față”. Deuteronom 34, 10.Ed 64.2