Procedee cinstite în afaceri

“Domnul cunoaște zilele oamenilor cinstiți și moștenirea lor ține pe vecie. Ei nu rămân de rușine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete.” Psalmii 37, 18.19.Ed 141.3

“Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu și spune adevărul din inimă”, care “nu-și ia vorba înapoi, dacă face un jurământ în paguba lui”, “cel ce nesocotește un câștig scos prin stoarcere, cel ce își trage mâinile înapoi, ca să nu primească mită ... și își leagă ochii ca să nu vadă răul, acela va locui în locurile înalte; ... i se va da pâine și apa nu-i va lipsi. Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi țara în toată întinderea ei.” Psalmii 15, 2-4; Isaia 33, 15-17.Ed 141.4

Dumnezeu a oferit în Cuvântul Său o imagine a omului prosper — cel a cărui viață a fost în sensul cel mai adevărat un succes, un om pe care atât cerul, cât și pământul sunt încântate să-l onoreze. Despre experiența lui, Iov însuși spune:Ed 142.1

“Cum nu sunt ca în zilele puterii mele,
Când Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
Când Cel Atotputernic încă era cu mine
Și când copiii mei stăteau în jurul meu; ...
Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetății
Și dacă îmi pregăteam un scaun în piață,
Tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,
Bătrânii se sculau și stăteau în picioare.
Mai marii își opreau cuvântările
Și își puneau mâna la gură.
Glasul căpeteniilor tăcea
Și li se lipea limba de cerul gurii.Ed 142.2

“Urechea care mă auzea, mă numea fericit;
Ochiul care mă vedea mă lăuda.
Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor
Și pe orfanul lipsit de sprijin.”Ed 142.3

“Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine,
Umpleam de bucurie inima văduvei.
Mă îmbrăcam cu dreptatea și-i slujeam de îmbrăcăminte;
Neprihănirea îmi era manta și turban.
Orbului îi eram ochi
Și șchiopului picior.
Celor nenorociți le eram tată
Și cercetam pricina celui necunoscut.” Iov 29, 4-16.Ed 142.4

“Dacă petrecea străinul noaptea afară,
Dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul....” Iov 31, 32.Ed 142.5

“Oamenii mă ascultau și așteptau ...
Și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
Îmi plăcea să mă duc la ei
Și mă așezam în fruntea lor,
Eram ca un împărat în mijlocul unei oștiri,
Ca un mângâietor lângă niște întristați.” Iov 29, 21-25.Ed 142.6

“Binecuvântarea Domnului îmbogățește și El nu lasă să fie urmată de nici un necaz.” Proverbe 10, 22.Ed 142.7

“Cu mine este bogăția și slava,” declară Înțelepciunea, “avuțiile trainice și dreptatea.” Proverbe 8, 18.Ed 143.1

Biblia arată, de asemenea, și rezultatul despărțirii de principiile corecte atât în raporturile noastre cu Dumnezeu, cât și în cele pe care le avem unul cu celălalt. Celor cărora le-a încredințat darurile Sale, dar care sunt indiferenți la cerințele Lui, Dumnezeu le spune:Ed 143.2

“Așa vorbește acum Domnul oștirilor: Uitați-vă cu băgare de seamă la căile voastre! Semănați mult, și strângeți puțin, mâncați, și tot nu vă săturați, beți, și tot nu vă potoliți setea, vă îmbrăcați, și tot nu vă este cald, și cine câștigă o simbrie, o pune într-o pungă spartă.... Vă așteptați la mult, și iată că ați avut puțin; l-ați adus acasă, dar Eu l-am suflat.” “Atunci, când veneau la o grămadă de douăzeci de măsuri, nu erau în ea decât zece; când veneau la teasc să scoată cincizeci de măsuri, nu erau în el decât douăzeci!” “Se cade să înșele un om pe Dumnezeu, cum Mă înșelați voi? Dar voi întrebați: ‘Cu ce Te-am înșelat?’ Cu zeciuielile și darurile de mâncare.” “Pentru ce? zice Domnul oștirilor. Din pricina Casei Mele care stă dărâmată.” Hagai 1, 5-9; 2:16; Maleahi 3, 8; Hagai 1, 10.Ed 143.3

“De aceea, pentru că pe sărac îl călcați în picioare, ... măcar că ați zidit case de piatră cioplită, nu le veți locui; măcar că ați sădit vii foarte bune, nu veți bea din vinul lor!” “Domnul va trimite împotriva ta blestemul, tulburarea și amenințarea, în mijlocul tuturor lucrurilor de care te vei apuca.” “Fiii tăi și fiicele tale vor fi date ca roabe pe mâna altui popor, ți se vor topi ochii de dor, uitându-te toată ziua după ei, și mâna ta va fi fără putere.” Amos 5, 11; Deuteronom 28, 20.32.Ed 143.4

“Ca o potârniche, care clocește niște ouă pe care nu le-a ouat ea, așa este cel ce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este decât un nebun.” Ieremia 17, 11.Ed 143.5

Socotelile fiecărei afaceri, detaliile fiecărei tranzacții sunt trecute în revistă de cenzori nevăzuți, agenți ai Celui care nu face niciodată compromis cu nedreptatea, care nu trece niciodată răul cu vederea, care nu acoperă niciodată lucrul necinstit.Ed 144.1

“Când vezi în țară pe cel sărac năpăstuit și jefuit în numele dreptului și dreptății, să nu te miri de lucrul acesta! Căci peste cel mare veghează altul mai mare, și peste ei toți Cel Preaînalt....” “Nu este nici întuneric, nici umbra morții unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea.” Eclesiastul 5, 8; Iov 34, 22.Ed 144.2

“Își înalță gura până la ceruri și limba le cutreieră pământul. De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin, și zice: ‘Ce ar putea să știe Dumnezeu și ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?’” “Iată ce ai făcut — și Eu am tăcut. Ți-ai închipuit că Eu sunt ca tine. Dar te voi mustra și îți voi pune totul sub ochi!” Psalmii 73, 9-11; 50, 21.Ed 144.3

“Am ridicat din nou ochii și m-am uitat și iată că era un sul de carte, care zbura.... Acesta este blestemul care este peste toată țara; căci, după cum este scris pe el, orice hoț și oricine jură strâmb va fi nimicit cu desăvârșire de aici. Îl trimit, zice Domnul oștirilor, ca să intre în casa hoțului și a celui ce jură strâmb în Numele Meu, ca să rămână în casa aceea și s-o mistuie împreună cu lemnele și pietrele ei.” Zaharia 5, 1-4.Ed 144.4

Legea lui Dumnezeu pronunță sentința de condamnare asupra fiecărui om care face răul. Se poate ca el să nesocotească glasul acela, să caute să acopere strigătul de avertizare, dar în zadar. Este urmărit de el. Acesta se face auzit. Îi spulberă liniștea. Dacă nu îl ia în seamă, îl urmărește până în mormânt. Dă mărturie împotriva lui la judecată. Un foc nestins, mistuie în cele din urmă suflet și trup.Ed 144.5

“Ce folosește unui om să câștige toată lumea, dacă își pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?” Marcu 8, 36.37.Ed 145.1

Aceasta este întrebarea care cere să fie luată în considerare de fiecare părinte, învățător, student — de fiecare făptură omenească, tânăr sau vârstnic. Nici un proiect de afaceri sau plan de viață nu poate fi sănătos sau complet, dacă îmbrățișează numai anii scurți ai vieții de acum și nu are soluții pentru viitorul nesfârșit. Tinerii să fie învățați să ia veșnicia în calculele lor. Să fie învățați să aleagă principiile și să caute valorile cu adevărat nepieritoare — să-și strângă “o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoțul și unde nu roade molia”; să-și facă prieteni “cu ajutorul bogățiilor nedrepte”, pentru ca atunci când totul piere, aceștia să îi “primească în corturile veșnice.” Luca 12, 33; 16, 9.Ed 145.2

Toți cei ce împlinesc lucrurile acestea fac cea mai bună pregătire pentru viață în lumea aceasta. Nici un om nu-și poate strânge o comoară în cer fără a-și descoperi viața de pe pământ îmbogățită și înnobilată în felul acesta.Ed 145.3

“Evlavia este folositoare în orice privință, întrucât ea are făgăduința vieții de acum și a celei viitoare.” 1 Timotei 4, 8.Ed 145.4