Capitolul 4 — Cuptorul de foc

În același an, când Daniel și tovarășii lui au intrat în slujba împăratului Babilonului, au avut loc evenimente care au pus la o grea încercare integritatea acestor tineri evrei și care au făcut ca, puterea și credincioșia Dumnezeului lui Israel, să se descopere în fața unui popor idolatru.SV 34.1

Pe când împăratul Nebucadnețar privea în viitor cu o presimțire îngrijorată, a avut un vis plin de însemnătate. Din această cauză duhul îi era tulburat, “și i-a pierit somnul”. Daniel 2, 1. Dar cu toate că această vedenie de noapte a făcut o adâncă impresie asupra spiritului său, totuși el nu și-a mai putut aduce aminte visul. El a chemat pe astrologii și vrăjitorii săi, și, promițându-le mari bogății și onoruri, le porunci să-i spună visul și interpretarea lui. Dar ei i-au zis: “Spune robilor tăi visul, și-ți vom arăta tălmăcirea lui”. Idem 4.SV 34.2

Împăratul știa că dacă ei vor putea într-adevăr să tălmăcească visul, atunci vor fi în stare să i-l și spună. Domnul, prin providența Sa, dăduse lui Nebucadnețar acest vis și a făcut ca el să-l uite, deși lăsase o impresie înfricoșată asupra sufletului său. Aceasta s-a făcut cu scopul de a se descoperi pretențiile învățaților din Babilon. Monarhul s-a mâniat așa de tare amenințând că toți vor fi uciși, dacă, într-un timp anumit, nu i se va face cunoscut visul. Daniel și tovarășii săi erau sortiți să piară împreună cu profeții mincinoși, dar, punându-și viața în primejdie, Daniel intră plin de curaj la împărat, rugându-l să-i îngăduie un timp, ca să poată să-i arate visul și tălmăcirea lui.SV 34.3

Monarhul primi cererea lui Daniel, iar acesta împreună cu cei trei tovarăși ai săi, înfățișară această problemă înaintea lui Dumnezeu, cerând înțelepciune de la Izvorul a toată lumina și cunoștința. Deși la curtea împăratului, ei erau înconjurați de ispite, totuși ei n-au uitat răspunderea lor față de Dumnezeu. Își dădeau seama pe deplin că Dumnezeu, în providența Sa, i-a pus acolo unde erau, ca să facă lucrarea Sa, îndeplinind cerințele adevărului și ale datoriei. Ei aveau încredere în Dumnezeu. Ei alergaseră la El pentru ajutor și putere, atunci când au fost în greutăți și primejdii, iar El Se dovedise întotdeauna un ajutor în vreme de nevoie.SV 35.1