Lui Daniel i se dă onoare împărătească

O, ce onoare fu dată lui Daniel de Maiestatea Cerului! El îmbărbăta pe slujitorul Său care stătea tremurând, și-l asigură că rugăciunea sa a fost auzită în cer. Ca răspuns la acea rugăciune fierbinte, îngerul Gabriel a fost trimis să lucreze asupra inimii împăratului persan. Împăratul se împotrivise lucrării Spiritului lui Dumnezeu timp de trei săptămâni, pe când Daniel postea și se ruga, dar Prințul cerului, Arhanghelul Mihail, fu trimis să schimbe inima încăpățânată a împăratului ca să ia unele măsuri hotărâtoare prin care să răspundă la rugăciunea lui Daniel.SV 51.2

“Pe când îmi spunea el aceste lucruri, eu mi-am plecat ochii în pământ și am tăcut. Și iată că cineva care avea înfățișarea fiilor oamenilor s-a atins de buzele mele.... Apoi mi-a zis: ‘Nu te teme de nimic, om prea iubit! Pace ție! Fii tare și cu inimă!’ Și pe când îmi vorbea el, am prins iar putere și am zis: ‘Vorbește, domnul meu, căci m-ai întărit!’, Idem 15-19”. Atât de mare era strălucirea divină descoperită lui Daniel, încât el n-a putut s-o privească. Apoi trimisul Cerului își acoperi strălucirea prezenței sale și apăru în fața profetului cu “înfățișarea fiilor oamenilor”. Prin puterea sa divină, el întări pe acest bărbat al neprihănirii și al credinței, ca să poată asculta solia trimisă lui de Dumnezeu.SV 51.3

Daniel era un slujitor devotat al Celui Prea Înalt. Viața sa lungă a fost plină de fapte nobile de servire pentru Maestrul său. Curăția sa de caracter și credincioșia sa nestrămutată erau pe măsură cu umilința inimii sale și cu smerirea sufletului său înaintea lui Dumnezeu. Repetăm: Viața lui Daniel este o ilustrare inspirată de adevărată sfințire.SV 52.1