Exemplul lui Hristos în mustrarea exclusivismului

De când a fost Domnul Hristos printre oameni până în prezent, în fiecare veac au existat unii care au ales să se separe de alții, manifestând o dorință fariseică de a fi mai presus de ceilalți. Deoarece s-au izolat de lume, ei nu au trăit spre a fi o binecuvântare pentru semenii lor.SEv 334.3

În viața Domnului Hristos nu găsim nici un exemplu pentru acest bigotism al neprihănirii personale. Caracterul Său a fost plăcut și generos. Dacă ar fi făcut parte din oricare ordin monahal de pe pământ, El ar fi fost exclus pentru încălcarea regulilor. În fiecare denominațiune religioasă și aproape în fiecare biserică se pot găsi oameni capricioși, care L-ar fi acuzat pentru bunătatea Sa nestăvilită de barierele sociale. Ei L-ar fi considerat vinovat pentru că a mâncat cu vameșii și cu păcătoșii, L-ar fi acuzat de conformare cu lumea, pentru că a participat la un ospăț de nuntă, și L-ar fi criticat fără milă pentru că le-a permis prietenilor să organizeze o masă în cinstea Lui și a ucenicilor.SEv 334.4

Dar, în toate aceste ocazii, prin învățăturile Sale și prin comportamentul Său binevoitor, El ajungea la inima celor pe care îi onora cu prezența Sa. Domnul le oferea o ocazie de a-L cunoaște mai bine și de a vedea contrastul evident dintre viața și învățăturile Sale și viața și învățăturile fariseilor.SEv 335.1

Cei cărora Dumnezeu le-a încredințat adevărul Său trebuie să aibă același spirit binevoitor pe care l-a manifestat Domnul Hristos. Ei trebuie să adopte aceleași planuri vaste de acțiune. Să aibă o atitudine plină de bunătate și de generozitate față de cei săraci și să fie conștienți într-o măsură deosebită de faptul că sunt niște ispravnici ai lui Dumnezeu. Ei trebuie să considere că nimic din ce au — bunuri materiale, capacități intelectuale și putere spirituală — nu le aparține, ci doar le-a fost încredințat în vederea progresului lucrării lui Hristos pe pământ. Asemenea Domnului Hristos, să nu evite societatea semenilor lor, ci să o caute cu scopul de a le oferi și altora binecuvântările cerești, pe care ei le-au primit de la Dumnezeu.SEv 335.2

*****

Să nu fiți exclusiviști. Nu alegeți doar câteva persoane cu care vă face plăcere să vă asociați, lăsându-i pe ceilalți să-și poarte singuri de grijă. Chiar dacă în caracterul unuia sau al altuia vedeți slăbiciune sau ignoranță, nu stați departe de ei, asociindu-vă doar cu aceia despre care credeți că sunt desăvârșiți.SEv 335.3

Tocmai oamenii pe care îi disprețuiți au nevoie de iubirea și de simpatia voastră. Nu lăsați un suflet slab să se lupte singur cu pasiunile propriei inimi, fără a-i acorda ajutorul și rugăciunile voastre, ci luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să fiți ispitiți. Dacă procedați așa, Dumnezeu nu vă va lăsa să fiți biruiți de propriile slăbiciuni. Poate că păcatele voastre sunt mai mari în ochii Săi decât păcatele celor pe care îi condamnați. Nu stați deoparte, spunând: “Eu sunt mai sfânt ca tine”.SEv 336.1

Domnul Hristos a cuprins neamul omenesc cu brațul Său divin. El i-a adus omului puterea Sa divină ca să poată încuraja sufletul sărman, bolnav de păcat și deznădăjduit și să-l poată ajuta să tindă spre o viață mai nobilă. Oh, avem nevoie de mai mult din spiritul lui Hristos și de mult mai puțin din eul nostru! Avem nevoie în fiecare zi de puterea transformatoare a lui Dumnezeu, care să lucreze în inima noastră. Avem nevoie de spiritul duios al lui Hristos, ca să supună și să sensibilizeze sufletul nostru. Singurul lucru pe care îl au de făcut cei care consideră că sunt sfinți este să cadă pe Stâncă și să fie zdrobiți. Dacă vă încredințați în mâna Sa, Domnul Hristos poate să vă schimbe și să vă facă să fiți asemenea Lui.SEv 336.2

*****

Dacă mergem pe urmele Domnului Hristos, trebuie să ne apropiem de cei care au nevoie de slujirea noastră. Să le explicăm cuvintele Bibliei, să le prezentăm cerințele Legii lui Dumnezeu, să le citim făgăduințele Sale celor care ezită, să-i atenționăm pe cei neglijenți și să-i întărim pe cei slabi.SEv 336.3