Ocazii trecute cu vederea

Spiritul samariteanului milos n-a fost reprezentat în mare măsură în comunitățile noastre. Mulți care aveau nevoie să fie ajutați au fost trecuți cu vederea, după cum preotul și levitul au trecut cu vederea pe străinul rănit și zdrobit, care fusese lăsat să moară pe marginea drumului. Chiar și aceia care aveau nevoie de puterea divinului Vindecător, pentru a le vindeca rănile, fuseseră lăsați neîngrijiți și neluați în seamă. Mulți au lucrat ca și cum era îndeajuns să știe că Satana și-a așezat cursele pentru prinderea unui suflet, că ei se puteau duce acasă fără să se îngrijească de oaia pierdută. Este clar că aceia care manifestă un asemenea spirit nu sunt părtași naturii dumnezeiești, ci însușirilor vrăjmașului lui Hristos.6M 294.3

Cineva trebuie să îndeplinească însărcinarea dată de Hristos, cineva trebuie să aducă la îndeplinire lucrarea pe care El a început-o pe pământ; iar bisericii i s-a dat privilegiul acesta. Pentru scopul acesta a fost ea organizată. Atunci, pentru ce nu au acceptat membrii bisericii răspunderea aceasta? Sunt unii care au văzut această mare neglijență; ei au văzut nevoile multora care suferă și duc lipsă; ei au recunoscut în aceste sărmane suflete pe aceia pentru care Hristos și-a dat viața; inima lor a fost mișcată de milă, și fiecare energie a lor a fost trezită la acțiune. Ei au pornit la lucrarea de organizare a acelora care erau gata să conlucreze cu ei la ducerea adevărului Evangheliei înaintea multora care acum trăiesc în viciu și nelegiuire, ca ei să poată fi salvați dintr-o viață de risipă și păcat. Aceia care au fost angajați în această lucrare creștină de ajutorare au făcut ceea ce Dumnezeu a dorit să se facă și El a primit ostenelile lor. Ceea ce s-a făcut în privința aceasta este o lucrare cu care fiecare adventist de ziua a șaptea ar trebui să simpatizeze din toată inima, să o aprobe și să se apuce de ea cu râvnă. Neglijând lucrarea aceasta, care se află în granițele propriului lor câmp de lucru, refuzând a purta poverile acestea, biserica suferă o mare pierdere. Dacă biserica ar fi pornit să facă lucrarea aceasta așa cum ar fi trebuit, ei ar fi fost mijlocul de salvare pentru multe suflete.6M 295.1

Din cauza neglijenței lor, Domnul a privit cu neplăcere asupra bisericii. Mulți au dat pe față plăcerea după o viață comodă și lăsarea în voia plăcerilor lor egoiste. Unii care au avut privilegiul de a cunoaște adevărul biblic nu l-au adus în sanctuarul lăuntric al sufletului. Dumnezeu îi socotește pe toți aceștia răspunzători pentru talanții pe care ei nu i-au înapoiat în servicii cinstite și credincioase, în a face orice efort cu putință pentru a-i căuta și salva pe cei ce erau pierduți. Acești slujitori leneși sunt reprezentați ca venind la ospățul nunții, fără haina neprihănirii lui Hristos. Ei au acceptat adevărul, dar nu îl practică. După propria mărturisire, ei sunt circumciși, dar în realitate ei sunt necircumciși.6M 295.2

De ce nu ne entuziasmăm cu Spiritul lui Hristos? Pentru ce suntem noi atât de puțin mișcați de strigătele jalnice ale unei lumi suferinde? Apreciem noi înaltul nostru privilegiu de a adăuga o stea la coroana lui Hristos — un suflet liberat din lanțurile cu care l-a legat Satana, un suflet salvat pentru Împărăția lui Dumnezeu? Biserica trebuie să-și dea seama de obligația ei de a duce Evanghelia adevărului prezent la orice făptură. Vă îndemn să citiți capitolele trei și patru din Zaharia. Dacă capitolele acestea sunt înțelese, dacă sunt primite, se va face o lucrare pentru aceia care flămânzesc și însetează după neprihănire, o lucrare care pentru biserică înseamnă: “Mergeți înainte și în sus”.6M 296.1