Parabola cu oaia rătăcită

Parabola cu oaia rătăcită ar trebui să fie apreciată în fiecare familie ca un motto. Păstorul divin lasă pe cele nouăzeci și nouă de oi și se duce în pustie pentru a o căuta pe cea pierdută. Sunt desișuri, mlaștini și crăpături primejdioase prin stânci, și Păstorul știe că, dacă oaia se găsește în oricare din locurile acestea, o mână prietenoasă trebuie să o ajute să iasă afară. Auzind behăitul ei în depărtare, El înfruntă toate primejdiile și orice greutate pentru ca să o poată salva. Când descoperă oaia pierdută nu o întâmpină cu mustrări. El nu simte altceva decât bucurie pentru că a găsit-o în viață. Cu mână hotărâtă, dar gingașă, El dă la o parte spinii sau o scoate din mlaștină; cu duioșie, o ridică pe umerii Săi și o aduce înapoi la staul. Răscumpărătorul cel curat, fără de păcat, poartă pe cel păcătos și murdar.6M 124.1

Purtătorul de păcat duce în spate oaia mânjită, totuși povara Sa este atât de scumpă pentru El, încât se bucură cântând: “Mi-am găsit oaia care era pierdută”. Fiecare dintre voi trebuie să cugete la faptul că, personal, ați fost purtați pe umerii lui Hristos. Nici unul dintre voi să nu cultive un duh poruncitor, un spirit de îndreptățire de sine și critică; deoarece nici o oaie n-ar fi intrat vreodată în staul, dacă Păstorul nu ar fi întreprins o chinuitoare căutare în pustiu. Faptul că o singură oaie s-a pierdut a fost destul pentru a trezi simpatia Păstorului și pentru a-L pune în mișcare să-și înceapă căutarea.6M 124.2

Această lume mică a fost scena întrupării și suferinței Fiului lui Dumnezeu. Hristos nu a mers la lumile necăzute, ci a venit în lumea acesta, în întregime uscată și desfigurată de blestem. Perspectiva nu era favorabilă, ci cât se poate de descurajatoare. Totuși, El nu va slăbi “nici nu se va lăsa până nu va așeza dreptate pe pământ.” (Isaia 42, 4.) Noi trebuie să păstrăm în minte marea bucurie manifestată de Păstor la găsirea oii pierdute. El îi invită pe vecinii Săi: “Bucurați-vă împreună cu Mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută”. Și face tot cerul să răsune de cântarea sa de bucurie. Tatăl Însuși se bucură pentru cel salvat, cântând. Ce sfântă bucurie se exprimă prin parabola aceasta! Este privilegiul nostru acela de a fi părtași la această bucurie.6M 124.3

Oare voi, care aveți exemplul acesta înaintea voastră, conlucrați cu El, cu Acela care caută să mântuiască ce este pierdut? Sunteți voi împreună lucrători cu Hristos? Nu puteți să îndurați suferința, sacrificiul și încercarea, de dragul lui Hristos? Există ocazii de a face bine sufletului celor tineri și celor greșiți. Dacă vedeți pe vreunul ale cărui cuvinte sau a cărui atitudine arată că s-a depărtat de Dumnezeu, nu-l ocărâți. Nu e lucrarea voastră de a-l osândi, ci de a vă apropia de el pentru a-i da ajutor. Luați seama la umilința lui Hristos, la blândețea și smerenia Lui, și lucrați cum a lucrat El, cu o inimă plină de o sfințită gingășie. “În vremea aceea, zice Domnul, Eu voi fi Dumnezeul tuturor semințiilor lui Israel și ei vor fi poporul Meu. Așa vorbește Domnul: ‘Poporul celor ce-au scăpat de sabie, a căpătat trecere în pustie: Israel merge spre locul lui de odihnă’. Domnul mi se arată de departe: Te iubesc cu o iubire veșnică; de aceea îți păstrez bunătatea Mea!” (Ieremia 31, 1-3.)6M 125.1

Pentru a lucra așa cum a lucrat Hristos, eul trebuie să fie răstignit. Aceasta este o moarte chinuitoare, dar ea este viață, este o viață pentru suflet. “Așa vorbește Cel Prea Înalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este Sfânt: ‘Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite, și să îmbărbătez inimile zdrobite’”. (Isaia 57, 15.)6M 125.2