Capitolul 6 — Alcoolul și oamenii din poziții de răspundere

Lecții din experiența lui Nadab și Abihu — Nadab și Abihu, fiii lui Aaron, care făceau importantul oficiu de preoți, beau vin și apoi, după cum le era misiunea, intrau să slujească înaintea Domnului. Preoții care ardeau tămâie înaintea Domnului trebuia să folosească foc din cădelnița lui Dumnezeu, care ardea zi și noapte, nestingându-se niciodată. Dumnezeu dăduse directive explicite despre cum trebuia condusă fiecare parte a slujirii Lui, pentru ca toți cei implicați în această manifestare sacră a închinării să poată fi în acord cu caracterul lui Sfânt. Și orice abatere de la directivele exprese ale lui Dumnezeu în legătură cu acest serviciu divin al Lui era pedepsită cu moartea. Nici o jertfă nu era acceptabilă pentru Dumnezeu, dacă nu era cu sare și arsă cu foc divin, ceea ce reprezenta comunicarea dintre Dumnezeu și om, deschisă numai prin Isus Hristos. Focul divin care trebuia pus în cădelnița preotului era întreținut continuu. Și, în vreme ce poporul lui Dumnezeu era afară, rugându-se stăruitor, tămâia arsă în foc divin trebuia să se înalțe înaintea lui Dumnezeu, amestecată cu rugăciunile lor. Tămâia era un simbol al mijlocirii lui Hristos.Te 43.2

Fiii lui Aaron au luat foc obișnuit, din care Dumnezeu nu accepta, și L-au insultat, prin jertfă, pe Dumnezeul cel Infinit, venind la El cu foc străin. Dumnezeu i-a ars cu foc, pentru evidenta nesocotire a instrucțiunilor Lui exprese. Toate actele lor erau asemenea jertfei lui Cain. În ele nu era reprezentat divinul Mântuitor. Dacă acești fii ai lui Aaron ar fi fost în integritatea facultăților lor de a raționa, ar fi distins diferența dintre focul obișnuit si cel sacru. Dar satisfacerea apetitului le-a degradat facultățile și într-atât le-a încețoșat mintea, încât puterea lor de discernământ a dispărut. Ei cunoșteau bine caracterul sfânt al serviciului ceremonial și teribila solemnitate și responsabilitate, asumate prin înfățișarea înaintea lui Dumnezeu pentru a face această slujbă.Te 43.3

Erau răspunzători — Unii s-ar putea întreba cum ar putea fi responsabili fiii lui Aaron, când mintea le era atât de paralizată prin intoxicare, încât n-au fost în stare să discearnă între focul sacru și cel obișnuit. Ei s-au făcut răspunzători pentru toate actele comise sub influența vinului atunci când au dus paharul la gură. Îngăduirea apetitului i-a costat pe acești preoți viața. Dumnezeu interzisese în mod expres folosirea vinului, care avea să aibă un efect de încețoșare a minții.Te 44.1

“Domnul a vorbit lui Aaron și a zis: ‘Tu și fiii tăi împreună cu tine să nu beți vin, nici băutură amețitoare, când veți intra în cortul întâlnirii, ca să nu muriți: aceasta va fi o lege veșnică printre urmașii voștri, ca să puteți deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt, ce este necurat de ce este curat și să puteți învăța pe copiii lui Israel toate legile pe care li le-a dat Domnul prin Moise’”....Te 44.2

Avem aici cele mai clare directive ale lui Dumnezeu și motivele Lui de interzicere a folosirii vinului: pentru ca puterea lor de discernământ să poată fi clară și în nici un fel împiedicată; pentru ca judecata lor să fie corectă și să fie mereu capabili să facă deosebirea între curat și necurat. Și mai este un motiv de mare importanță, de abținere de la orice ar aduce intoxicare — nevoia folosirii depline a unei rațiuni limpezi, pentru a prezenta copiilor lui Israel toate regulile pe care li le spusese Dumnezeu.Te 44.3

Cerințe pentru liderii spirituali — Tot ceea ce, privind mâncarea și băutura, descalifică puterile mintale pentru o exercitare sănătoasă și activă constituie un păcat grav în fața lui Dumnezeu. Îndeosebi în cazul celor care slujesc în lucrurile sfinte, care ar trebui tot timpul să fie exemple pentru popor și în măsură să-i învețe corect....Te 45.1

Slujitorii din locuri sfinte, care au gura și buzele întinate, îndrăznesc să ia în gura și buzele lor pângărite Cuvântul sacru al lui Dumnezeu. Ei cred că Dumnezeu nu observă îngăduirea lor păcătoasă. “Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău”. Dumnezeu nu va primi mai mult jertfa din mâinile celor care se mânjesc singuri și aduc, împreună cu slujba lor, tămâia tutunului și a alcoolului decât a primit jertfa fiilor lui Aaron, care au adus tămâie cu foc străin.Te 45.2

Dumnezeu nu S-a schimbat. El este la fel de specific și exact în cerințele Lui acum, ca-n zilele lui Moise. Dar, în sanctuarele închinării din zilele noastre, laolaltă cu cântările de laudă, rugăciunile și învățătura de la amvon, nu se aduce doar foc străin, ci și profanare. În loc ca adevărul să fie predicat cu ungere sfântă de la Dumnezeu, el este, uneori, rostit sub influența tutunului și a băuturii. Foc străin, într-adevăr! Adevărul și sfințenia Bibliei sunt prezentate poporului și se aduc rugăciuni lui Dumnezeu, amestecate cu miasma tutunului! Această tămâie este cea mai acceptabilă pentru Satana. Teribilă înșelătorie! Ce ofensă pentru Dumnezeu! Ce insultă pentru El, care este sfânt și stă în lumină de care nu te poți apropia!Te 45.3

Dacă facultățile minții ar fi în vigoarea sănătății, cei care se pretind creștini ar distinge inconsistența unei astfel de închinări. Ca și ale lui Nadab și Abihu, sensibilitățile lor sunt atât de tocite, încât nu fac deosebire între ceea ce este sacru și ce este comun. Lucrurile sfinte sunt aduse la nivelul respirației lor pline de tutun, al creierelor lor încețoșate și al sufletelor lor pângărite, întinate prin indulgența apetitului și a pasiunii. Pretinși creștini mănâncă și beau, fumează și mestecă tutun și devin lacomi la mâncare și bețivi pentru satisfacerea apetitului, vorbind, totuși, despre o biruință așa cum a biruit Hristos! — Redemption or the Temptation of Christ, 82-86.Te 45.4

Nevoie de autorități cu mintea limpede — Cum este cu legiuitorii noștri și cu oamenii de la curțile de justiție? Dacă este nevoie ca aceia care slujesc în poziții sfinte să aibă mintea limpede și control deplin asupra rațiunii lor, nu este, de asemenea, important ca aceia care fac și aplică legile națiunii noastre mari să-și aibă facultățile neîntunecate? Ce putem spune despre judecătorii și jurații la dispoziția cărora stă viața omului și ale căror decizii pot condamna nevinovați sau reda societății criminali? Nu le trebuie lor să aibă un control deplin asupra propriilor capacități mintale? Sunt ei temperați în obiceiuri? Dacă nu, nu sunt buni pentru poziții de răspundere. Când poftele sunt pervertite, puterile minții slăbesc și există pericolul ca oamenii să nu conducă cu dreptate. Este indulgența față de ceea ce întunecă mintea mai puțin periculoasă azi decât atunci când Dumnezeu a fixat restricții pentru cei care slujeau în locuri sfinte? — Christian Temperance and Bible Hygiene, 19.Te 46.1

Când cei de la conducere trădează încrederea acordată — Cei care fac legi pentru conducerea poporului ar trebui mai mult decât oricine să asculte de legile mai înalte, care stau la baza tuturor legislațiilor popoarelor și familiilor. Cât este de important ca oameni care posedă putere de control asupra semenilor să simtă ei înșiși că se află sub un control mai înalt! Ei nu vor simți astfel niciodată dacă mintea le este slăbită de indulgența pentru narcotice și băuturi tari. Cei cărora le este încredințat să facă și să aplice legi ar trebui să aibă toate capacitățile în bună funcțiune. Ei pot, prin practicarea temperanței în toate privințele, să-și mențină discernământul limpede între ceea ce este sacru și ceea ce este comun și pot avea înțelepciunea de a trata cu acea dreptate și integritate pe care le-a revărsat Dumnezeu peste vechiul Israel....Te 46.2

Mulți dintre cei înălțați în cele mai de sus poziții de încredere, în ceea ce privește slujirea publică, sunt cu totul altfel. Ei sunt slujitori de sine și, în general, își îngăduie folosirea de narcotice, vin și băuturi tari. Magistrați, senatori și reprezentanți ai națiunii au uitat că ei nu se pot considera oricine. Prin îngăduiri păcătoase, ei își degradează puterile, coborându-se din pozițiile lor înalte pentru a se întina prin necumpătare, urâciune și orice formă de rău. Capacitățile lor corupte de viciu deschid calea pentru orice rău posibil....Te 47.1

N-ar trebui ca oameni necumpătați să fie votați de națiune pentru a fi puși în poziții de încredere. Influența lor îi corupe pe ceilalți, implicând grave răspunderi. Cu creierul și nervii narcotizați de tutun și alți stimulenți, ei fac o lege după natura lor și când efectul imediat al acestora a dispărut, apare o stare de slăbiciune. Frecvent, viața umană stă în balanță; de decizia acestor oameni din aceste poziții de încredere depinde viața și libertatea sau robia și disperarea. Cât de necesar este ca toți cei care iau parte la aceste hotărâri să fie bărbați încercați, oameni ai stăpânirii de sine, ai dreptății și adevărului, ai integrității, care să respingă mita și care nu lasă ca judecata sau convingerile lor despre dreptate să fie clătinate de părtinire sau prejudecată. Dumnezeu spune: “La judecată, să nu te atingi de dreptul săracului. Ferește-te de o învinuire nedreaptă și să nu omori pe cel nevinovat și pe cel drept; căci nu voi ierta pe cel vinovat. Să nu primești daruri; căci darurile orbesc pe cei ce au ochii deschiși și sucesc hotărârile celor drepți.” — The Signs of the Times, 8 iulie, 1880.Te 47.2

Numai oameni strict cumpătați și integri ar trebui admiși în forurile noastre legislative și aleși să ne prezideze curțile de judecată. Proprietatea, reputația și chiar viața sunt în necumpătați atunci când sunt lăsate în judecata unor bărbați care sunt necumpătați și imorali. Cât de multe persoane nevinovate au fost condamnate la moarte și cât de și mai multe au fost jefuite de bunurile lor pământești prin nedreptatea juraților, a avocaților, martorilor și chiar a judecătorilor care beau! — The Signs of the Times, 11 februarie, 1886.Te 47.3

Dacă toți oamenii de răspundere ar fi cumpătați — Dacă oamenii care ne reprezintă ar păstra calea Domnului, ar fi bărbați ai unui înalt și sfânt standard. Cei aflați în poziții de încredere ar trebui să fie strict cumpătați. Magistrați, senatori și legiuitori ar avea o înțelegere limpede, iar judecata lor ar fi solidă și nepervertită. Temerea de Dumnezeu ar fi în permanență în fața lor, iar ei ar depinde de o înțelepciune mai înaltă decât înțelepciunea lor. Învățătorul ceresc i-ar face înțelepți în sfaturi și le-ar da tăria de a sta hotărât împotriva a tot ceea ce este rău, promovând ceea ce este corect, drept și adevărat. Cuvântul lui Dumnezeu ar fi ghidul lor și ar respinge orice nedreptate. Legiuitorii și autoritățile și-ar câștiga respectul prin orice lege bună și dreaptă, arătând tot timpul calea Domnului de a face judecată și dreptate. Dumnezeu este capul tuturor legilor și guvernărilor bune și drepte. Cei cărora li s-a încredințat răspunderea administrării oricărui aspect al legii, au de dat socoteală lui Dumnezeu, ca ispravnici ai bunurilor Lui. — The Review and Herald, 1 octombrie, 1895.Te 48.1

Rațiunea detronată, la ospățul lui Belșațar — În mândria și aroganța lui, având un nesăbuit sentiment de siguranță, Belșațar “a făcut un mare ospăț celor o mie de mai mari ai lui și a băut vin înaintea lor”. Toate atracțiile pe care le putea dicta bogăția și puterea s-au adăugat scenei. Femei frumoase, cu farmecul lor, se aflau printre invitații la banchetul regal. Se aflau acolo bărbați de geniu și de cultură. Prinți și oameni de stat beau vinul ca pe apă și se expuneau influenței lui dăunătoare. Cu rațiunea detronată prin intoxicare și cu impulsurile inferioare și pasiunile în ascensiune acum, împăratul a preluat personal conducerea dezmățatei orgii. — Prophets and Kings, 523.Te 48.2

Chiar în momentul în care ospățul era în toi, o mână fără sânge în ea a apărut și a scris pe peretele camerei banchetului. “Mene mene techel upfarsin” au fost cuvintele scrise, pe care Daniel i le-a tâlcuit împăratului ca însemnând: “ai fost cântărit în cumpănă și ai fost găsit ușor.... Împărăția ta va fi împărțită și dată mezilor și perșilor”. Iar raportul ne spune că “chiar în noaptea aceea, Belșațar, împăratul haldeilor, a fost omorât. Și a pus mâna pe împărăție Darius Medul”.Te 49.1

Puțin se gândea Belșațar că un Veghetor nevăzut îi observa idolatra distracție. Dar nimic nu este spus sau făcut, care să nu fie înregistrat în cărțile cerului. Literele misterioase scrise de mâna fără sânge în ea sunt mărturie că Dumnezeu vede tot ceea ce facem și că El este dezonorat prin orgiile noastre. Nimic nu putem ascunde de Dumnezeu și nu putem fugi de responsabilitatea noastră față de El. Oriunde am fi și orice am face, avem de dat socoteală Celui ai căruia suntem prin creațiune și răscumpărare. — Manuscris 50, 1893.Te 49.2

Rezultatul teribil al destrăbălării lui Irod — În multe privințe, Irod făcuse o reformă în viața lui ușuratică, dar folosirea mâncărurilor extravagante și a băuturilor stimulatoare îi solicita și ucidea atât capacitățile morale, cât și pe cele fizice și se opunea apelurilor insistente ale Duhului lui Dumnezeu, care adusese convingere în inima lui, trezindu-i conștiința la îndepărtarea păcatelor. Irodiada cunoștea punctele slabe ale caracterului lui Irod. Ea știa că, în condiții obișnuite, când inteligența proprie îl controla pe împărat, ea nu putea obține uciderea lui Ioan Botezătorul....Te 49.3

Ea și-a înăbușit cât a putut de bine ura, așteptând ziua de naștere a lui Irod, care știa că va fi o ocazie de îmbuibare și intoxicare. Gustul lui Irod pentru mâncăruri extravagante și bogate și pentru vin i-ar fi oferit prilejul de a-l scoate din minți. Ea avea să-l ademenească la îngăduirea apetitului, ceea ce urma să-i stârnească pasiune și să-i slăbească tonusul mintal și moral, făcând imposibil ca simțurile lui amorțite să vadă faptele și realitatea în mod clar și să ia decizii corecte. Irodiada a făcut cele mai scumpe pregătiri pentru ospăț și destrăbălare, cunoscând influența acestor festine pline de necumpătare asupra intelectului și a moralului. Ea știa că îngăduința lui Irod pentru apetit, plăceri și distracție îi va stârni pasiuni josnice și-l va face insensibil la cerințele mai nobile de efort și datorie.Te 49.4

Euforia nenaturală, pe care o aduce minții și sufletelor necumpătarea, scade sensibilitatea la perfecționarea moralului, făcând imposibil pentru impulsurile sfinte să influențeze inima și să țină sub control pasiunile, atunci când opinia și curentul public le susțin. Petreceri și distracții, dans și vin la discreție încețoșează simțurile și alungă temerea de Dumnezeu....Te 50.1

Pe când Irod și dregătorii lui sărbătoreau și beau în sala de ospețe, Irodiada, pervertită de ură și crimă, își trimite fiica, îmbrăcată cât mai atrăgător, acolo unde se afla Irod și invitații lui împărătești. Salomeea era împodobită cu ghirlande scumpe și cu flori, giuvaeruri și brățări strălucitoare. Cu îmbrăcăminte puțină și modestie și mai puțină, ea a dansat pentru distracția invitaților împărătești. Având simțurile pervertite, această încântătoare viziune a frumuseții și gingășiei, pentru ei, i-a cucerit. În loc să fie conduși de o rațiune luminată, de un gust rafinat și de o conștiință sensibilă, caracteristicile inferioare ale minții lor au pus mâna pe frâie. Virtutea și principiul nu aveau putere de control.Te 50.2

Farmecul fals al halucinantei scene părea a lua mințile și demnitatea lui Irod și a invitaților lui, aprinși de vin. Muzica, vinul și dansul au îndepărtat de la ei teama și respectul față de Dumnezeu. Nimic nu mai era sfânt pentru simțurile pervertite ale lui Irod. El a dorit să facă o demonstrație care să-l așeze și mai sus decât era, în fața mai marilor din împărăția lui. Și astfel a promis, în mod pripit, confirmându-și făgăduința cu un jurământ, să-i dea fiicei Irodiadei orice ar fi cerut....Te 50.3

Obținând o atât de minunată făgăduință, fata a alergat la mama ei, dorind să știe ce ar fi trebuit să ceară. Răspunsul mamei era deja pregătit — capul lui Ioan Botezătorul, pe un platou. La început, Salomeea a fost șocată, pentru că nu înțelegea dorința de răzbunare ascunsă în inima mamei ei. Ea a refuzat să prezinte o asemenea cerere inumană, dar hotărârea acelei mame pline de răutate a avut câștig de cauză. Mai mult, ea a sfătuit-o pe fiica ei să nu mai zăbovească, ci să meargă repede cu cererea înaintea lui Irod, înainte ca el să aibă timp să reflecteze și să-și schimbe poziția. Prin urmare, Salomeea s-a întors la Irod cu teribila ei cerere: “Dă-mi, aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!” “Împăratul s-a întristat; dar, din pricina jurămintelor sale și de ochii celor ce ședeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.”Te 51.1

Irod era uimit și nedumerit. Veselia lui deșănțată s-a curmat și oaspeții s-au înfiorat de groază la auzul acestei inumane dorințe. Frivolitățile și destrăbălarea din acea seară au costat viața unuia dintre cei mai de seamă profeți care au adus vreodată solie de la Dumnezeu oamenilor. Paharul cu alcool a pregătit calea pentru această teribilă crimă. — The Review and Herald, 11 martie, 1873.Te 51.2

Nici un glas pentru salvarea lui Ioan — De ce n-a existat nici un glas, în acel anturaj, care să fie auzit, oprindu-l pe Irod de la împlinirea jurământului lui nefast? Toți erau beți de vin și, pentru simțurile lor amorțite, nimic nu mai era de preț.Te 51.3

Deși, virtual, invitații împărătești au avut invitația de a-l elibera pe Irod de jurământul lui, limba lor părea paralizată. Irod însuși se afla sub amăgirea că, pentru a-și salva reputația, trebuia să-și țină un jurământ făcut sub influența intoxicației. Principiul moral, singura siguranță a sufletului, era paralizat. Irod și invitații lui erau sclavi în cea mai joasă robie a apetitului decăzut....Te 51.4

Puterile minții erau slăbite de plăcerea simțurilor, care le pervertea ideea de dreptate și milă. Satana a profitat de ocazie, în persoana Irodiadei, pentru a-i face să ia hotărâri ce au costat prețioasa viață a unuia dintre profeții lui Dumnezeu. — The Review and Herald, 8 aprilie, 1873.Te 52.1

Avertizări divine — Dumnezeu nu poate lăsa multă vreme o generație necumpătată și rea. Sunt multe avertizări solemne în Scripturi împotriva folosirii băuturilor amețitoare. În zilele din vechime, când Moise transmitea dorința lui Iehova, referitoare la poporul Lui, împotriva celui care bea au fost exprimate următoarele:Te 52.2

“Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia, încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui și să nu zică: ‘Voi avea pacea, chiar dacă aș umbla după pornirile inimii mele și chiar dacă aș adăuga beția la sete.’ Pe acela Domnul nu-l va ierta. Ci atunci mânia și gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia, toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el și Domnul îi va șterge numele de sub ceruri.”Te 52.3

Solomon spune: “Vinul este batjocoritor, băuturile tari sunt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înțelept.” “Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările?Ale cui sunt neînțelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roșii? Ale celor ce întârzie la vin și se duc să golească paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin când curge roș și face mărgăritare în pahar; el alunecă ușor, dar pe urmă mușcă ca un șarpe și înțeapă ca un basilic.”Te 52.4

Folosirea vinului printre israeliți a fost una din cauzele care, în final, au dus la robia lor. Prin profetul Amos, Domnul le-a spus:Te 52.5

“Vai de cei ce trăiesc fără grijă în Sion!... Credeți că ziua nenorocirii este departe și faceți să se apropie domnia silniciei. Ei se culcă pe paturi de fildeș și stau întinși alene pe așternuturile lor; mănâncă miei din turmă și viței puși la îngrășat. Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiți ca David în instrumentele de muzică. Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn și nu se întristează de prăpădul lui Iosif! De aceea vor merge în robie, în fruntea prinșilor de război; și vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătați.”Te 53.1

“Vai de tine, țară al cărei împărat este un copil și ai cărei voievozi benchetuiesc de dimineață! Ferice de tine, țară al cărei împărat este de neam mare și ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită, ca să-și întărească puterile, nu ca să se dedea la beție!” “Nu se cade împăraților, Lemuele, nu se cade împăraților să bea vin, nici voievozilor să umble după băuturi tari; ca nu cumva, bând, să uite legea și să calce drepturile tuturor celor nenorociți.”Te 53.2

Aceste cuvinte de avertizare și poruncă sunt precise și hotărâte. Să le dea atenție cei aflați în poziții publice de încredere, pentru a nu uita, datorită vinului și băuturilor tari, legea, pervertind judecata. Legiuitorii și judecătorii trebuie să fie întotdeauna în stare să respecte instrucțiunea Domnului: “Să nu asuprești pe văduvă, nici pe orfan. Dacă-i asuprești și ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele; mânia Mea se va aprinde și vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămâne văduve și copiii voștri vor rămâne orfani.”Te 53.3

Domnul Dumnezeu este cel care guvernează. El singur este mai presus de orice autoritate, mai presus de toți împărații și legiuitorii. Domnul a dat directive speciale în Cuvântul Său, referitoare la vin și la băuturile tari. El a interzis folosirea acestora și și-a întărit restricțiile prin puternice avertizări și amenințări. Dar interzicerea Lui față de folosirea băuturilor amețitoare nu este exercitarea unei autorități arbitrare. El caută să-i rețină pe oameni, pentru a putea scăpa de rezultatele rele ale indulgenței față de vin și băuturile tari. Degradare, cruzime, ruină și vrajbă urmează drept rezultate firești ale necumpătării. Dumnezeu a reliefat consecințele urmării acestui curs al răului. El a făcut aceasta pentru a nu putea exista o pervertire a legilor Sale și pentru ca oamenii să poată fi scutiți de mizeria mare ce rezultă din acțiunea celor răi care, de dragul câștigului, vând otravă. — Drunkenness and Crime, 4-6.Te 53.4