Capitolul 3 — Pângărind Templul lui Dumnezeu

Nepotrivit, costisitor și necurat — Folosirea tutunului este un obicei rău, costisitor și necurat. Învățăturile lui Hristos, care promovează puritatea, renunțarea de sine și temperanța, dezaprobă, toate, această practică care pângărește.... Este spre slava lui Dumnezeu ca oamenii să-și slăbească puterile fizice, să-și tulbure creierul și să-și supună voința în fața acestui narcotic otrăvitor? — Christian Temperance and Bible Hygiene, 17, 18.Te 62.2

Privind prin ferestre cețoase — Tânărul care practică folosirea tutunului și-a pângărit întreaga ființă. Voința lui nu mai are promptitudinea și forța prin care făcea din el un om demn de încredere și valoare, înainte de a accepta otrava vrăjmașului. Mintea lui nu trebuia să decadă și nu era nevoie ca el să piardă inspirația care vine de la Dumnezeu. Dar atunci când agentul uman lucrează în perfectă armonie cu distrugătorul, biciuindu-și nervii și mușchii, sângele și țesuturile organismului, uzează mașinăria prin care lucrează intelectul. El încețoșează ferestrele prin care privește și vede totul într-o lumină pervertită. — Manuscris 17, 1898.Te 62.3

Tămâie pentru maiestatea sa, diavolul — Văzând cum oameni care pretindeau că se bucură de binecuvântarea unei sfințiri depline erau sclavi ai tutunului, întinând totul în preajma lor, mă gândeam: Cum ar apărea cerul cu fumători în el? Buze care rostesc prețiosul nume al lui Hristos sunt întinate de răsuflarea tutunului, respirația e poluată de miasmă și până și lenjeria este atinsă; sufletul care iubește această necurăție și care se bucură de un aer otrăvitor este și el întinat. Pe dinafară este afișat semnul care spune ce se află în interior.Te 62.4

Oameni care se consideră sfinți își oferă trupul jertfă pe altarul lui Satana și ard tămâia tutunului pentru maiestatea satanică. Vi se pare tare această afirmație? Orice jertfă este adusă unei zeități. Dacă Dumnezeu este curat și sfânt și nu primește nimic cu caracter întinător, înseamnă că El refuză această costisitoare, murdară și nesfântă jertfă; prin urmare, ajungem la concluzia că Satana este cel care primește această onoare. — Counsels of Health, 83.Te 63.1

Pipă contra cer — Am văzut multe exemple ale puterii acestui obicei. Știam o femeie pe care medicul ei o sfătuise să fumeze, ca remediu pentru astm. După toate aparențele, ea fusese mulți ani un creștin zelos dar a devenit atât de legată de fumat, încât atunci când a fost sfătuită să renunțe la el, ca la un obicei nesănătos și necurat, a refuzat categoric, spunând: “Când se pune clar problema fie să renunț la pipă, fie să pierd cerul, atunci spun: ‘Adio, cer! Nu pot lăsa pipa!’” Această femeie nu făcea decât să pună în cuvinte ceea ce mulți exprimă prin faptele lor. Dumnezeu, Cel care a făcut cerul și pământul și care l-a creat pe om, dorind ca acesta să-i ofere cu totul inima și sentimentele, este ținut în planul doi față de dezgustătorul și mizerabilul tutun. — Scrisoarea 8, 1893.Te 63.2

Faptul că Hristos este neglijat pentru aceste satisfacții nimicitoare de trup și suflet constituie uimirea universului necăzut. — Scrisoarea 8, 1893.Te 63.3

O slabă apreciere a ispășirii și a lucrurilor veșnice — Atunci când, în mâncare și băutură, urmăm un curs care ne slăbește vigoarea fizică și intelectuală sau când devenim pradă obiceiurilor ce tind spre aceleași rezultate, îl dezonorăm pe Dumnezeu, pentru că îl jefuim de slujirea pe care o pretinde de la noi. Cei care își dobândesc și întrețin anormalul apetit pentru tutun o fac pe cheltuiala sănătății lor. Ei își nimicesc energia nervoasă, își slăbesc forța vitală și-și sacrifică vigoarea minții.Te 63.4

Cei care se declară creștini, dar au acest teribil păcat la ușă, nu pot avea o înaltă apreciere a ispășirii și prețuirea lucrurilor veșnice. Mințile încețoșate și parțial paralizate de narcotice sunt ușor de supus ispitei și nu se pot bucura de comuniune cu Dumnezeu. — The Signs of the Times, 6 ianuarie, 1876.Te 64.1

Dacă Hristos și apostolii ar fi aici — Iacov spune că înțelepciunea care vine de sus este “mai întâi curată”. Dacă și-ar fi văzut frații folosind tutun, n-ar fi denunțat el această practică drept “pământească, firească, demonică”? — The Sanctified Life, 24.Te 64.2

Dacă Petru ar trăi acum, i-ar îndemna pe pretinșii urmași ai lui Hristos să se abțină de la poftele cărnii, care se luptă cu sufletul. Și Pavel ar face apel la biserici, în general, să se curățească de orice întinăciune a cărnii și a sufletului, desăvârșindu-și sfințenia în teamă de Dumnezeu. Iar Hristos i-ar da afară din templu pe aceia care sunt întinați de folosirea tutunului, poluând sanctuarul lui Dumnezeu prin respirația lor tabagică. El le-ar spune acestor închinători, așa cum le-a spus iudeilor: “Casa Mea se va numi o casă de rugăciune. Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari”. Noi le-am spune acestora că jertfele lor nesfinte de tutun pângăresc templul și sunt dezgustătoare pentru Dumnezeu, că închinarea lor nu este primită, fiindcă trupurile lor, care ar trebui să fie temple ale Duhului Sfânt, sunt întinate și că, de asemenea, ei jefuiesc avuția Domnului de mii de dolari, prin îngăduirea unui apetit nenatural. — The Signs of the Times, 13 august, 1874.Te 64.3

Preoții care ar fi folosit tutun ar fi fost omorâți — Slujind în servicii sfinte, preoții aveau poruncă să-și spele picioarele și mâinile înainte de a intra în cortul întâlnirii, unde Se afla Dumnezeu, pentru a se ruga pentru popor, ca să nu pângărească sanctuarul. Dacă ei ar fi intrat în sanctuar cu gurile murdare de tutun, ar fi împărtășit soarta lui Nadab și Abihu. Și totuși, pretinși creștini se pleacă, în familiile lor, înaintea lui Dumnezeu, pentru a I se ruga cu gura întinată de mizerabilul tutun....Te 64.4

Fiți curați — Oameni care au fost puși deoparte prin punerea mâinilor, pentru a sluji în lucruri sfinte stau, adeseori, la altar cu gura murdară, cu buzele pătate și cu respirația infectată de întinăciunea tutunului și vorbesc poporului în Numele lui Isus. Cum poate fi primită o astfel de slujire de un Dumnezeu sfânt, care le cerea preoților din Israel să facă pregătiri deosebite înainte de a veni în prezența Lui, pentru ca sfințenia Lui să nu îi nimicească, fiindcă îl dezonorează, așa ca în cazul lui Nadab și Abihu?Te 65.1

Aceștia pot fi siguri că puternicul Dumnezeu al Israelului a rămas un Dumnezeu al curăției. Ei susțin că îl slujesc pe Dumnezeu, în vreme ce se dedau la idolatrie, făcând un dumnezeu din apetit. Tutunul este idolul lor iubit, închinându-i toată înalta și sfânta lor considerație. Ei pretind că se închină lui Dumnezeu în vreme ce, în același timp, calcă prima poruncă, având alți dumnezei în afară de Domnul. “Fiți sfinți, voi care purtați vasele Domnului.” — Spiritual Gifts 4a:127, 128.Te 65.2

Să nu pângărească templul lui Dumnezeu — Dumnezeu dorește ca toți cei care cred în El să simtă nevoia de perfecționare. Orice facultate încredințată trebuie dezvoltată. Nici un dar nu trebuie uitat. Ca bunuri ale lui Dumnezeu și zidire a Lui, oamenii se află sub observația lui Dumnezeu în orice sens al cuvântului și cu cât devin mai apropiați de Creatorul lor, cu atât mai sacră își vor considera viața. Ei nu vor pune tutun în gură, știind că acesta pângărește templul lui Dumnezeu. Și nu vor bea vin sau băuturi tari pentru că, asemeni tutunului, alcoolul degradează întreaga ființă. — Manuscris 130, 1899.Te 65.3