Capitolul 3 — Voința, cheia spre succes

O luptă corp-la-corp — Când oamenii se mulțumesc să trăiască doar pentru lumea aceasta, înclinația inimii se armonizează cu sugestiile vrăjmașului și se realizează intenția lui. Dar când ei caută să părăsească stindardul negru și puterea întunericului înrolându-se singuri sub steagul însângerat al prințului Emanuel, începe lupta, iar conflictul este purtat sub ochii întregului univers.Te 110.3

Oricine luptă de partea dreaptă, are de luptat corp-la-corp cu vrăjmașul. El trebuie să-și pună întreaga armură a lui Dumnezeu, pentru a fi capabil să facă față vicleniilor diavolului. — Manuscris 47, 1896.Te 110.4

Omul trebuie să-și facă partea — Dumnezeu nu-l poate salva pe om de sub puterea tertipurilor lui Satana împotriva voinței lui. Omul trebuie să lucreze cu puterea lui sprijinită de puterea divină a lui Hristos pentru a rezista și a birui cu orice preț. Pe scurt, omul trebuie să învingă, așa după cum și Hristos a învins. Iar apoi, prin biruința a cărei obținere, în atotputernicul nume al lui Hristos, este privilegiul lui, el poate deveni un moștenitor al lui Dumnezeu și împreună — moștenitor cu Hristos.Te 111.1

Așa ceva nu poate avea loc dacă Hristos ar face singur totul pentru biruință. Omul are partea lui. El trebuie să fie biruitor pe cont propriu, prin puterea și harul pe care Isus i le dă. Omul trebuie să fie conlucrător cu Hristos în realizarea biruinței și atunci va fi părtaș cu El în slavă. — The Review and Herald, 21 noiembrie, 1882.Te 111.2

“Întărește-te și fii om!” — Victimele obiceiului rău trebuie trezite la necesitatea de a face un efort pentru ele însele. Se poate depune cea mai mare strădanie pentru eliberarea lor, se poate oferi harul fără plată al lui Dumnezeu, poate intermedia chiar Hristos, pot acționa îngerii, dar totul va fi în van, dacă oamenii înșiși nu sunt treziți la luptă, în bătălia pentru cauza lor.Te 111.3

Ultimele cuvinte ale lui David către Solomon, tânăr pe atunci și aproape de primirea coroanei lui Israel, au fost: “Întărește-te și fii om!” 1 Regi 2, 2. Aceste cuvinte ale inspirației sunt spuse pentru orice copil al omenirii, candidat la o coroană nemuritoare: “Întărește-te și fii om!”Te 111.4

Cei îngăduitori de sine trebuie aduși să vadă și să simtă că, dacă vor să fie oameni, este necesară o mare reformă morală. Dumnezeu îi cheamă să se ridice și, în puterea lui Hristos, să-și recâștige starea de om pe care le-a dat-o El și pe care ei au sacrificat-o prin obiceiuri păcătoase.Te 111.5

Omul poate și trebuie să-i reziste răului — Simțind teribila putere a ispitei și chemarea dorinței ce duce la cedare, mulți oameni strigă disperați: “Nu pot să-i rezist răului!”. Spuneți-le că pot, că trebuie să reziste. E posibil ca omul să fi suferit înfrângere după înfrângere, dar nu va fi întotdeauna așa. El este slab, din punct de vedere moral, controlat de obiceiurile unei vieți de păcat. Angajamentele și hotărârile lui sunt ca niște funii de nisip. Conștiința călcării acestor angajamente și nerealizarea hotărârilor îi slăbește încrederea în propria sinceritate și-l face să creadă că Dumnezeu nu-l poate accepta și nu poate să Se alăture eforturilor lui. Dar omul nu trebuie să dispere.Te 111.6

Aceia care-și pun încrederea în Hristos nu vor fi robiți de vreo tendință sau obicei ereditar ori cultivat. În loc să fie ținuți în sclavia naturii inferioare, ei trebuie să-și domine orice apetit sau pasiune. Dumnezeu nu ne lasă să ne batem cu răul în puterea noastră mărginită. Oricare ne-ar fi tendințele spre rău, moștenite sau cultivate, putem învinge prin puterea pe care El este gata să ne-o împărtășească.Te 112.1

Puterea voinței — Cel ispitit are nevoie să înțeleagă adevărata forță a voinței. Aceasta este puterea dominantă în natura omului — puterea deciziei, a alegerii. Totul depinde de buna acționare a voinței. Dorințele de bine și puritate sunt bune în ele însele. Dar dacă ne oprim aici, ele nu aduc nimic. Mulți se îndreaptă spre ruină, în timp ce speră și doresc să-și biruie înclinațiile spre rău. Ei nu-și predau voința lui Dumnezeu, nu aleg să-I slujească.Te 112.2

Trebuie să alegem — Dumnezeu ne-a dat puterea de a alege; partea noastră este să o folosim. Noi nu putem să ne schimbăm inima, nu putem să ne controlăm gândurile, impulsurile sau sentimentele. Nu ne putem curăți singuri, nu ne putem califica pentru slujirea lui Dumnezeu. Dar putem alege să-I slujim lui Dumnezeu, putem să-I dăm voința noastră; atunci, El va lucra în noi voința și înfăptuirea, potrivit dorinței Lui. Astfel, întreaga noastră natură va fi adusă sub controlul lui Hristos.Te 112.3

Prin corecta exercitare a voinței, o totală schimbare poate fi realizată în viață. Predându-ne voința lui Hristos, ne aliem cu puterea divină și primim tărie de sus pentru a sta drept. O viață curată și nobilă, o viață de biruință asupra apetitului și a pasiunii este posibilă pentru orice om care-și va uni voința lui slabă și oscilantă cu atotputernica și stabila voință a lui Dumnezeu. — The Ministry of Healing, 174-176.Te 112.4

Când voința este în ordine — Voința este puterea care guvernează natura umană. Dacă ea este în ordine, tot restul ființei se va afla sub controlul ei. Voința nu este un gust sau o înclinație, ci este alegerea, puterea care decide, puterea dominantă, care lucrează în oameni spre ascultare de Dumnezeu sau spre neascultare.Te 113.1

Veți fi în permanent pericol până când nu veți înțelege adevărata putere a voinței. Puteți crede și promite orice lucru, dar acestea nu vor conta până nu vă veți pune voința în ordine. Dacă veți lupta lupta credinței în puterea voinței, fără îndoială veți învinge.Te 113.2

Când voința noastră este de partea lui Hristos — Partea voastră este aceea de a vă pune voința de partea lui Hristos. Când vă predați voința Lui, El vă ia imediat în stăpânire și lucrează în voi voința și înfăptuirea bunei Sale intenții. Natura voastră este adusă sub controlul Duhului Său și chiar și gândurile voastre îi vor fi supuse. Dacă impulsurile și emoțiile nu vi le puteți controla, așa după cum s-ar putea să doriți, voința o puteți controla și atunci o schimbare totală va fi făcută în viața voastră. Când vă predați voința lui Hristos, viața voastră este ascunsă cu El în Dumnezeu, fiind aliată cu puterea care este mai presus de toate împărățiile și domniile. Aveți o putere de la Dumnezeu, care vă ține prinși de puterea Lui; și o nouă viață, chiar viața credinței, este posibilă pentru voi.Te 113.3

Nu puteți niciodată avea succes în propria emancipare dacă voința voastră nu este de partea lui Hristos, cooperând cu Duhul lui Dumnezeu. Să nu credeți că nu puteți, ci spuneți: “Pot și vreau!” Dumnezeu a aranjat ca Duhul Său cel Sfânt să vă ajute în orice străduință plină de hotărâre.Te 113.4

Cel mai slab strigăt de ajutor este auzit — Fiecare dintre noi poate să știe că există o putere care lucrează alături de eforturile noastre, pentru biruință. De ce nu se prind oamenii de acest ajutor dat, pentru a deveni superiori și nobili? De ce se autodegradează ei prin îngăduirea unui apetit stricat? De ce nu se ridică ei în puterea lui Hristos, devenind biruitori în Numele Lui? Isus va auzi chiar și cea mai slabă rugăciune pe care o putem înălța. Lui îi este milă de slăbiciunea oricărui suflet. La Cel care are puterea de a mântui există ajutor pentru oricine. Vi-l recomand pe Isus Hristos, Mântuitorul păcătosului, singurul care poate să vă dea puterea de a învinge în orice punct.Te 114.1

Coroane pentru toți cei care înving — Cerul merită totul, pentru noi. Nu trebuie să riscăm nimic, în această privință. Aici nu facem aventuri. Noi trebuie să știm că pașii ne sunt puși în ordine de Domnul. Să-L lăsăm pe El să ne ajute în marea lucrare a biruinței. El are coroane pentru cei care înving, haine albe pentru cei drepți și o lume veșnică a slavei pentru cei care caută slavă, onoare și nemurire. Oricine intră în cetatea lui Dumnezeu va intra acolo ca biruitor. El nu va intra ca un criminal condamnat, ci ca un fiu al lui Dumnezeu. Iar întâmpinarea pentru cei care vor intra acolo este: “Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.” Matei 25, 34.Te 114.2

Cu bucurie aș vrea să spun cuvinte care să ajute aceste suflete plăpânde să se prindă mai strâns, prin credință, de puternicul Ajutor, pentru a-și putea dezvolta un caracter de care lui Dumnezeu să-i placă. Cerul poate să-i invite, prezentându-și cele mai alese binecuvântări și se pot bucura de toate posibilitățile de a-și dezvolta un caracter perfect, dar totul va fi în van, dacă ei nu sunt dispuși să se ajute și singuri. Ei trebuie să-și folosească puterile date de Dumnezeu, altfel se vor cufunda din ce în ce mai mult și nu vor fi buni nici pentru acum nici pentru veșnicie. — Christian Temperance and Bible Hygiene, 147-149.Te 114.3