Capitolul 5 — Ajutor pentru cel ispitit

“Luați jugul Meu asupra voastră” — Isus S-a uitat la cei trudiți și cu inima împovărată, cei ale căror speranțe erau moarte și care, prin bucurii pământești, încercau să-și astâmpere setea sufletului și i-a invitat pe toți să afle odihna în El.Te 120.1

Cu blândețe, El i-a chemat pe cei trudiți: “Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Matei 11, 29.Te 120.2

În aceste cuvinte, Hristos S-a adresat fiecărei ființe umane. Fie că știu sau nu, toți sunt trudiți și împovărați. Toți sunt apăsați de poveri pe care numai Hristos le poate ridica. Cea mai grea povară pe care o purtăm noi este povara păcatului. Dacă ne-ar fi lăsată această povară, ne-ar strivi. Dar Cel fără păcat ne-a luat locul: “Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.” Isaia 53, 6.Te 120.3

El a purtat povara vinei noastre. El va lua greutatea de pe umerii noștri trudiți și ne va da odihnă. El ne va purta, de asemenea, și povara neliniștii și a tristeții, invitându-ne să lăsăm la El toată îngrijorarea noastră; pentru că El ne are pe inimă.Te 120.4

Hristos cunoaște slăbiciunea naturii umane — Fratele nostru mai mare este acum la tronul veșnic. El privește la orice suflet care își întoarce fața spre El ca Mântuitor. El știe din experiență care sunt punctele slabe ale naturii umane, care sunt dorințele noastre și unde este puterea ispitelor noastre, pentru că “în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat.” Evrei 4, 15. El te urmărește, copil neajutorat al lui Dumnezeu. Ești ispitit? El te izbăvește. Ești slab? El te întărește. Ești neștiutor? El te luminează. Ești rănit? El te vindecă. “El socotește numărul stelelor” și tot El “tămăduiește pe cei cu inima zdrobită.” Psalmii 147, 4.3.Te 120.5

Oricare ți-ar fi neliniștile și încercările, prezintă-ți cazul înaintea Domnului. Sufletul tău va fi sprijinit să reziste și-ți va fi deschisă calea debarasării de povară. Cu cât te știi mai slab și neajutorat, cu atât mai tare vei deveni, în puterea Lui. Cu cât mai grele sunt poverile tale, cu atât mai binecuvântată îți este odihna când le lași asupra Purtătorului tău de poveri. — The Ministry of Healing, 71, 72.Te 120.6

Putere pentru a face față oricărei ispite — Cel care crede cu adevărat în Hristos este făcut părtaș al naturii divine și are o putere pe care o poate folosi în fața oricărei ispite. — The Review and Herald, 14 ianuarie, 1909.Te 121.1

Pentru că omul căzut nu putea să-l învingă pe Satana în puterea naturii sale, Hristos a coborât din curțile împărătești ale cerului să-l ajute, în puterea Lui divino-umană. Hristos știa că, în Eden, beneficiind de avantaje superioare, Adam ar fi putut rezista ispitelor lui Satana, biruindu-l. El știa, de asemenea, că, afară din Eden, despărțit, de la cădere, de lumina și dragostea lui Dumnezeu, nu era posibil ca omul să reziste ispitelor lui Satana, în putere proprie. Pentru a aduce speranță omului și pentru a-l salva de la pierzare totală, El S-a umilit pe Sine, luând natura omului pentru ca, în puterea Lui divină, împletită cu natura umană, să poată ajunge la om acolo unde acesta se afla. El a obținut pentru fiii și fiicele lui Adam căzute puterea care lor le este imposibil de dobândit, pentru ca, în numele Lui, să poată birui ispitele lui Satana. — Redemption or the Temptation of Christ, 44.Te 121.2

Ajutor pentru boli autoprovocate — Mulți dintre cei care au venit la Hristos pentru a fi ajutați aduseseră singuri boala asupra lor. Cu toate acestea, El nu a refuzat să-i vindece. Iar când bunătatea Lui a pătruns în aceste suflete, ele au fost convinse de păcat și mulți au fost vindecați de boala lor spirituală, precum și de maladiile fizice. — The Ministry of Healing, 73.Te 121.3

Puterea de a elibera din robie — Hristos a arătat că avea o stăpânire absolută asupra vânturilor și valurilor și asupra oamenilor posedați de demoni. El, care a potolit furtuna și care a domolit marea agitată, a adus pace minților tulburate și biciuite de Satana.Te 121.4

La Capernaum, în sinagogă, Isus vorbea despre misiunea Lui de a elibera sclavii păcatului și a fost întrerupt de un strigăt de groază. Un om nebun a țâșnit din mulțime, țipând: “Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Știu cine ești: Ești Sfântul lui Dumnezeu”.Te 122.1

Isus a certat demonul, spunând: “Taci și ieși afară din omul acesta!” “Și dracul, după ce l-a trântit jos, în mijlocul adunării, a ieșit afară din el, fără să-i facă vreun rău.” Marcu 1, 24; Luca 4, 35.Te 122.2

Cauza suferinței acestui om se afla tot în viața lui. El fusese încântat de plăcerile păcatului și crezuse că poate să facă din viața lui un mare carnaval. Necumpătarea și frivolitatea au pervertit atributele nobile ale naturii sale și Satana a preluat întregul control asupra lui. Remușcarea a venit prea târziu. Acum, când ar fi sacrificat bogăție și plăcere pentru a-și redobândi starea de om pierdută, devenise neputincios, în mâna celui rău.Te 122.3

În prezența Mântuitorului a fost trezit la dorința de eliberare, dar demonul se opunea puterii lui Hristos. Când omul a încercat să apeleze la Isus pentru ajutor, spiritul rău i-a pus cuvintele în gură și acesta a țipat, în agonia fricii. În parte, demonizatul a înțeles că se afla în prezența Celui care putea să-l facă liber; dar, când a încercat să ajungă la mâna Lui puternică, o altă voință l-a reținut și alte cuvinte și-au găsit exprimarea prin el.Te 122.4

Conflictul între puterea lui Satana și dorința omului de libertate a fost teribil. Se părea că omul cel chinuit trebuia să-și piardă viața în lupta cu dușmanul care însemnase ruina stării lui de om. Dar Mântuitorul i-a vorbit autoritar si l-a eliberat pe captiv. Omul care fusese posedat stătea înaintea mulțimii care se minuna, în libertatea propriei stăpâniri.Te 122.5

Cu glas fericit, el îl lăuda pe Dumnezeu pentru izbăvire. Ochiul care atâta vreme privise urât, ars de nebunie, strălucea inteligent și era scăldat în lacrimi de recunoștință. Cei de față erau muți de uimire. Imediat ce le-a revenit graiul, aceștia au strigat unul către celălalt: “Ce este aceasta? O învățătură nouă! El poruncește ca un stăpân chiar și duhurilor necurate și ele îl ascultă!” Marcu 1, 27.Te 123.1

Izbăvire pentru cei aflați azi în nevoie — Sunt azi mulțimi de oameni la fel de real aflați sub puterea spiritelor rele, cum era demonizatul din Capernaum. Toți cei care se depărtează voit de poruncile lui Dumnezeu se așează singuri sub controlul lui Satana. Mulți oameni se joacă cu răul, crezând că pot să se retragă atunci când vor ei, dar sunt ademeniți treptat, până ce se descoperă a fi stăpâniți de o voință mai tare decât a lor, neputând să mai scape de sub puterea ei misterioasă. Un păcat secret sau vreo pasiune dominatoare îi poate ține robi la fel de neajutorați ca demonizatul din Capernaum.Te 123.2

Cu toate acestea, starea lor nu este fără speranță. Dumnezeu nu ne ia în stăpânire mintea fără consimțământul nostru, dar orice om este liber să aleagă ce putere îl va guverna. Nimeni n-a căzut atât de jos, nimeni nu este atât de ticălos, încât să nu găsească eliberare în Domnul. În locul unei rugăciuni, demonizatul n-a putut da expresie decât cuvintelor lui Satana și totuși apelul nerostit al inimii lui a fost auzit. Nici un strigăt al vreunui suflet aflat în nevoie, chiar dacă nu reușește să fie exprimat în cuvinte, nu va fi neluat în seamă. Cei care consimt să intre într-un legământ cu Dumnezeu nu sunt abandonați puterii lui Satana sau infirmității propriei naturi.Te 123.3

“Se poate fura prada celui puternic? Și poate să scape cel prins din prinsoare?... ‘Da’, zice Domnul, ‘prada celui puternic va fi luată și cel prins de asupritor va scăpa; căci Eu voi lupta împotriva vrăjmașilor tăi și voi scăpa pe fiii tăi.’” Isaia 49, 24.25.Te 123.4

Minunată va fi transformarea făcută în cel care, prin credință, își deschide ușa inimii pentru Mântuitorul. — The Ministry of Healing, 91-93.Te 124.1

Iubirea Mântuitorului pentru sufletele prinse în capcană — Isus cunoaște datele oricărui suflet. Cu cât este mai mare vina păcătosului, cu atât acesta are mai multă nevoie de Mântuitorul. Inima Lui plină de dragoste divină și compasiune este cel mai mult mișcată pentru cel mai fără de speranță om prins în capcanele vrăjmașului. Cu sângele Lui a semnat Isus actele de răscumpărare a rasei umane.Te 124.2

Isus nu dorește ca aceia care au fost cumpărați cu un asemenea preț să devină păpușile ispitirilor lui Satana. El nu dorește ca noi să fim înfrânți și să pierim. Cel care a domolit leii în groapa lor și a umblat împreună cu martorii Săi credincioși prin mijlocul flăcărilor necruțătoare este la fel de dispus să lucreze și pentru noi, să supună orice rău din natura noastră umană. Astăzi, El Se află la altarul milei, prezentând înaintea lui Dumnezeu rugăciunile celor care doresc ajutorul Său. El nu-l alungă pe cel ce plânge căit și-i va ierta fără plată pe toți cei care vin la El pentru iertare și reabilitare. El nu spune tot ce ar putea spune, dar invită orice suflet slab să aibă curaj. Oricine va face lucrul acesta se poate prinde de puterea lui Dumnezeu și se poate împăca cu El, iar Dumnezeu, de asemenea, va face pace cu el.Te 124.3

Isus înalță sufletele care vin la El pentru adăpost dincolo de limbile acuzatoare și provocatoare. Nici un om și nici un înger rău nu pot învinui aceste suflete. Hristos le unește cu propria-I natură divino-umană. — The Ministry of Healing, 89, 90.Te 124.4

Făgăduințe prețioase — Orice suflet rămas în Hristos poate face din aceste cuvinte cuvintele lui, spunând:Te 124.5

“Eu însă voi privi spre Domnul,
Îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele.
Dumnezeul meu mă va asculta.
Nu te bucura de mine, vrăjmașă,
Căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși,
Chiar dacă stau în întuneric,
Totuși Domnul este lumina mea!...
Te 124.6

El va avea iarăși milă de noi,
Va călca în picioare nelegiuirile noastre
Și vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.”
Mica 7, 7.8.19.Te 125.1

Dumnezeu a făgăduit:Te 125.2

“Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat
Și mai scumpi decât aurul din Ofir.” Isaia 13, 12.Te 125.3

“Pe când voi vă odihniți în mijlocul staulelor,
Aripile porumbelului sunt acoperite de argint
Și penele lui sunt de un galben auriu.” Psalmii 68, 13.Te 125.4

Cei cărora Hristos le-a iertat cel mai mult ÎI vor iubi cel mai mult. Ei sunt cei care, în ziua finală, vor sta cel mai aproape de tronul Lui.Te 125.5

“Ei vor vedea fața Lui și Numele Lui va fi pe frunțile lor.” Apocalipsa 22, 4. — The Ministry of Healing, 182.Te 125.6