Estera

Estera

Estera a fost o fată evreică frumoasă, verișoară cu Mardoheu, care a luat-o în casa lui după ce părinții ei au murit și a iubit-o ca pe propria fiică. Dumnezeu a folosit-o pentru a salva poporul iudeu aflat în Persia.FD 45.2

În vremurile din vechime, Domnul a lucrat în mod minunat prin femei consacrate care s-au asociat în lucrarea Sa cu oamenii pe care El îi alesese să fie reprezentanții Săi. El a folosit femei pentru a câștiga biruințe mari și decisive. De mai multe ori, în vremuri de criză, El le-a pus în poziții importante și a lucrat prin ele pentru salvarea multor vieți. Prin regina Estera, Domnul l-a eliberat în mod minunat pe poporul Său. Într-o vreme când se părea că nicio putere nu era în stare să-i salveze pe iudei, Estera și femeile din preajma ei au întâmpinat situația cu post, rugăciune și acțiune promptă și au salvat poporul. — Special Testimonies, Series B 15:1, 2 (1911).FD 45.3

Din studiul contribuției femeilor în lucrarea lui Dumnezeu din timpurile Vechiului Testament vom învăța lecții care ne vor face în stare să întâmpinăm situațiile de criză din lucrarea care se face în zilele noastre. Poate că nu suntem aduși în situații la fel de critice și de importante ca acelea în care s-a aflat poporul lui Dumnezeu din timpul Esterei, dar, adesea, femeile convertite pot să îndeplinească un rol important chiar în poziții mai umile. Multe au făcut lucrul acesta și sunt gata să-l facă din nou. — Loma Linda Messages, 570 (1911).FD 45.4

Cei mai mulți dintre israeliți aleseseră să rămână mai degrabă în țara robiei decât să suporte greutățile călătoriei de întoarcere și pe cele ale reconstruirii cetăților și caselor lor pustiite.…FD 46.1

De data aceasta, Satana a lucrat prin Haman Agaghitul, un bărbat fără scrupule din înalta autoritate a Medo-Persiei, pentru a contracara planurile lui Dumnezeu. Haman cultivase o răutate amară împotriva lui Mardoheu, iudeul. Mardoheu nu-i făcuse niciun rău lui Haman, dar refuzase să-i arate respect sub formă de închinare.…FD 46.2

Indus în eroare de declarațiile neadevărate ale lui Haman, Xerxe [Ahașveroș] a fost convins să dea un decret cu privire la exterminarea tuturor iudeilor risipiți „în toate ținuturile împărăției”. (Estera 3, 8.)...FD 46.3

Dar intrigile vrăjmașului au fost înfrânte de o putere care domnește peste fiii oamenilor. În providența lui Dumnezeu, Estera, o evreică temătoare de Cel Preaînalt, ajunsese împărăteasă în Imperiul Medo-Persan. Mardoheu îi era rudă apropiată. În situația lor extremă, s-au hotărât să apeleze la Xerxe în favoarea poporului lor. Estera urma să riște să meargă înaintea lui ca mijlocitoare. „Cine știe”, a zis Mardoheu, „dacă nu cumva pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție?” (Estera 4, 14.)FD 46.4

Criza cu care se confrunta Estera cerea o acțiune rapidă și hotărâtă, dar atât ea, cât și Mardoheu și-au dat seama că, dacă Dumnezeu nu va lucra cu putere în favoarea lor, străduințele lor aveau să fie fără efect. Astfel, Estera și-a luat timp pentru comuniune cu Dumnezeu, izvorul puterii ei. „Du-te”, l-a îndrumat ea pe Mardoheu, „strânge pe toți iudeii care se află în Susa și postiți pentru mine, fără să mâncați, nici să beți trei zile, nici noaptea, nici ziua. Și eu voi posti odată cu slujnicele mele, apoi voi intra la împărat în ciuda legii și, dacă va fi să pier, voi pieri”. (Estera 4, 16.) — Prophets and Kings, 598-601 (1917).FD 46.5

Evenimentele care au urmat în succesiune rapidă — apariția Esterei înaintea împăratului, favoarea evidentă arătată față de ea, ospățul împăratului și al împărătesei, avându-l pe Haman ca unic oaspete, somnul tulburat al împăratului, cinstea publică arătată lui Mardoheu și umilirea și căderea lui Haman la descoperirea intrigii lui răutăcioase împotriva poporului iudeu — toate acestea sunt părți ale unei istorii cunoscute. Într-un mod minunat, Dumnezeu a lucrat pentru poporul Său pocăit, iar un contradecret emis de împărat, îngăduindu-le iudeilor să lupte pentru a-și apăra viața, a fost transmis rapid în toată împărăția, prin curieri călare care „au plecat îndată și în toată graba, după porunca împăratului”. „În fiecare ținut și în fiecare cetate, pretutindeni unde ajungeau porunca împăratului și hotărârea lui, au fost între iudei bucurie și veselie, ospețe și zile de sărbătoare. Și mulți oameni dintre popoarele țării s-au făcut iudei, căci îi apucase frica de iudei”. (Estera 8, 14.17.) — The Review and Herald, January 23, 1908.FD 47.1