Sara, soția lui Avraam, mama unor neamuri întregi

Geneza 11 - 23

Lui Avraam i-a fost dată făgăduința, deosebit de prețioasă pentru oamenii din vremea aceea, că va avea urmași numeroși și va ajunge o națiune măreață. „Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare.” La aceasta, a fost adăugată asigurarea, mai prețioasă decât orice altceva pentru moștenitorul credinței, că Răscumpărătorul lumii urma să vină dintre urmașii săi. „Toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” Și totuși, ca o primă condiție a împlinirii, trebuia să aibă loc o punere la probă a credinței, se cerea un sacrificiu.FD 25.3

Dumnezeu i-a trimis lui Avraam mesajul: „Ieși din țara ta, din rudenia ta și din casa tatălui tău și vino în țara pe care ți-o voi arăta.” Pentru ca Dumnezeu să-l poată califica pentru marea Sa lucrare, ca păstrător al sfintelor Sale cuvinte, Avraam trebuia să fie despărțit de cei de care fusese legat la începutul vieții sale. Influența rudelor și a prietenilor ar fi putut să fie o piedică pentru educația pe care Dumnezeu Își propusese să i-o dea slujitorului Său. Acum, când era legat de cer într-un sens special, Avraam trebuia să locuiască printre străini. Caracterul său trebuia să fie cu totul deosebit, diferit de al tuturor celorlalți. El nu ar fi putut nici măcar să le explice prietenilor purtarea lui, în așa fel încât ei să-l înțeleagă. Lucrurile spirituale trebuie înțelese în mod spiritual, iar motivele și faptele sale nu au fost înțelese de rudele lui idolatre.FD 25.4

„Prin credință, Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc pe care avea să-l ia ca moștenire, a ascultat și a plecat fără să știe unde se duce”. (Evrei 11, 8.)…FD 26.1

În afară de Sara, soția lui Avraam, numai Lot, fiul lui Haran care murise de multă vreme, a ales să împărtășească viața de peregrin a patriarhului.…FD 26.2

În timpul șederii sale în Egipt, Avraam a dat dovadă de faptul că nu se eliberase de slăbiciunile și de nedesăvârșirile omenești. Ascunzând faptul că Sara era soția lui, el și-a arătat neîncrederea în purtarea de grijă divină, o lipsă a acelei credințe înalte și a curajului de care dăduse dovadă de atâtea ori, în mod nobil, în viața lui. Sara era foarte frumoasă, iar el nu se îndoia de faptul că egiptenii aceia negricioși o vor pofti pe frumoasa străină și că, pentru a o avea, nu se vor da înapoi de a-l ucide pe soțul ei. El a considerat că nu se făcea vinovat de minciună dacă spunea că Sara este sora lui, pentru că ea era fiica tatălui său, deși nu era și fiica mamei sale.FD 26.3

Dar ascunderea adevăratei relații dintre ei a fost o minciună. Dumnezeu nu poate aproba nicio abatere de la o strictă integritate. Din cauza lipsei de credință a lui Avraam, Sara a fost pusă într-un mare pericol. Împăratul Egiptului, fiind informat despre frumusețea ei, a cerut să fie adusă în palatul său și avea de gând să o ia de soție. Dar Dumnezeu, în mila Sa cea mare, a ocrotit-o pe Sara, trimițând pedepsele Lui asupra casei imperiale. În acest fel, monarhul a aflat adevărul și, indignat de faptul că fusese înșelat, l-a mustrat pe Avraam și i-a înapoiat soția, spunând: „Ce mi-ai făcut?... De ce ai zis: «Este sora mea” și am luat-o astfel de nevastă? Acum, iată-ți nevasta, ia-o și pleacă.”…FD 26.4

Avraam s-a întors în Canaan „foarte bogat în vite, în argint și în aur”. Lot încă era cu el și au venit din nou la Betel și și-au ridicat corturile lângă altarul pe care îl înălțaseră mai înainte.…FD 26.5

Într-o viziune din timpul nopții, a fost auzit din nou glasul divin: „Avraame, nu te teme” au fost cuvintele Prințului prinților, „Eu sunt scutul tău și răsplata ta cea foarte mare.” Dar mintea lui era atât de copleșită de presimțiri rele, încât nu putea să primească acum făgăduința cu o încredere necondiționată, așa cum făcuse până atunci. El s-a rugat să i se dea o dovadă palpabilă că aceasta se va împlini. Și cum urma să se împlinească făgăduința legământului, atâta vreme cât nu i se dădea un fiu? „Ce-mi vei da?” a spus el. „Căci mor fără copii și slujitorul născut în casa mea va fi moștenitorul meu.” El a propus ca Eliezer, slujitorul său de încredere, să fie — prin adopție — fiul său și moștenitorul averilor sale. Dar i s-a dat asigurarea că moștenitor urma să îi fie copilul lui. Apoi a fost dus afară din cort și i s-a spus să privească stelele nenumărate care sclipesc pe bolta cerului; în timp ce el făcea acest lucru, au fost rostite cuvintele: „Așa va fi sămânța ta”. (Geneza 15, 2-5.) „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu și aceasta i s-a socotit ca neprihănire”. (Romani 4, 3.)FD 26.6

…Avraam primise făgăduința unui fiu fără să o pună la îndoială, dar nu a așteptat ca Dumnezeu să-Și împlinească acest cuvânt la timpul și în modul alese de El. A fost îngăduită o amânare, pentru a pune la probă credința sa în puterea lui Dumnezeu, dar el nu a reușit să treacă cu bine încercarea. Gândind că este imposibil să aibă un copil la vârsta ei înaintată, Sara a sugerat un plan prin care scopul divin putea fi realizat, și anume ca una dintre roabele ei să fie luată de Avraam ca a doua soție. Poligamia devenise atât de răspândită, încât încetase să mai fie privită ca păcat, deși aceasta nu însemna că nu mai era o călcare a Legii lui Dumnezeu, fatală pentru sfințenia și pacea din relațiile de familie. Căsătoria lui Avraam cu Agar a avut ca rezultat un mare rău nu numai pentru familia lui, ci și pentru generațiile următoare.…FD 27.1

Când Avraam a ajuns la vârsta de aproape o sută de ani, i-a fost repetată făgăduința unui fiu, cu asigurarea că viitorul moștenitor va fi fiul Sarei. Dar Avraam nu a înțeles încă făgăduința. Gândul lui s-a îndreptat imediat spre Ismael, agățându-se de credința că planul cel milostiv al lui Dumnezeu urma să fie îndeplinit prin el. În dragostea sa față de acest fiul al lui, el a exclamat: „Să trăiască Ismael înaintea Ta!” Din nou, făgăduința i-a fost dată în cuvinte care nu puteau fi înțelese greșit: „Cu adevărat, nevasta ta Sara îți va naște un fiu și-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el.”…FD 27.2

Aducând, după o viață întreagă de așteptare, împlinirea celor mai scumpe speranțe ale lor, nașterea lui Isaac a umplut cortul lui Avraam și al Sarei de bucurie.…FD 27.3

Învățătura dată lui Avraam cu privire la sfințenia legăturilor de căsătorie avea să fie o lecție pentru toate veacurile. Ea spune că drepturile și fericirea acestei legături trebuie să fie păstrate cu multă grijă, chiar cu prețul unor mari sacrificii. Sara era singura soție legitimă a lui Avraam. Drepturile ei de soție și mamă nu puteau fi împărțite cu nicio altă persoană. Ea l-a respectat pe soțul ei și, din acest punct de vedere, ea este înfățișată în Noul Testament ca un exemplu vrednic de urmat. Ea nu a fost de acord să împartă iubirea lui Avraam cu o alta și Dumnezeu n-a mustrat-o pentru faptul că a cerut alungarea rivalei sale. Atât Avraam, cât și Sara nu s-au încrezut în puterea lui Dumnezeu, iar greșeala aceasta a dus la căsătoria lui cu Agar.FD 28.1

Dumnezeu îl chemase pe Avraam să fie tatăl celor credincioși și viața sa trebuia să stea ca un exemplu de credință pentru generațiile care aveau să vină. Dar credința sa nu a fost desăvârșită. El a arătat neîncredere în Dumnezeu atunci când a ascuns faptul că Sara este soția lui și, de asemenea, atunci când a luat-o pe Agar de soție. — Patriarchs and Prophets, 125-147 (1890).FD 28.2

Moștenirea pe care Dumnezeu a făgăduit-o poporului Său nu este în lumea aceasta. Avraam nu a avut nicio stăpânire pe pământul acesta, „nici măcar o palmă de loc”. (Faptele 7, 5.) El a avut o mare avere și a folosit-o spre slava lui Dumnezeu și spre binele semenilor săi, dar nu a considerat lumea aceasta ca fiind căminul său. Dumnezeu l-a chemat să plece dintre concetățenii săi idolatri, cu făgăduința că îi va da Canaanul ca o stăpânire veșnică, și totuși nici el, nici fiul său, nici fiul fiului său nu l-au primit. Când a avut nevoie de un loc de înmormântare pentru soția lui decedată, Avraam a trebuit să-l cumpere de la canaaniți. Unica lui proprietate în Țara Făgăduinței a fost acel mormânt săpat în stâncă din peștera Macpela. — Patriarchs and Prophets, 169 (1890).FD 28.3

„Viața Sarei a fost de o sută douăzeci și șapte de ani: aceștia sunt anii vieții Sarei. Sara a murit la Chiriat-Arba, adică Hebron, în țara Canaan, și Avraam a venit să jelească pe Sara și s-o plângă.FD 28.4

Avraam s-a sculat apoi dinaintea moartei sale și a vorbit astfel fiilor lui Het: «Eu sunt străin și venetic printre voi; dați-mi un ogor, ca loc de îngropare la voi, ca să-mi îngrop moarta și s-o ridic dinaintea mea.»FD 28.5

Fiii lui Het au răspuns astfel lui Avraam: «Ascultă-ne, domnule! Tu ești ca un domnitor al lui Dumnezeu în mijlocul nostru; îngroapă-ți moarta în cel mai bun din mormintele noastre! Niciunul din noi nu te va opri să-ți îngropi moarta în mormântul lui»”. (Geneza 23, 1-6.)FD 28.6