Priscila

Faptele apostolilor 18:1-4; 18-28

Priscila și soțul ei, Acuila, făceau corturi. Ei îi învățau cu credincioșie pe alții despre Isus Hristos. Pavel, care cunoștea această meserie — facerea corturilor —, a lucrat în strânsă legătură cu ei, învățându-i mai mult despre Hristos.FD 73.5

Invidia și furia iudeilor împotriva creștinilor [din Roma] nu avea limite, iar locuitorii necredincioși erau tulburați fără încetare. Ei reclamau că iudeii creștini erau turbulenți și periculoși pentru binele public. Iudeii provocau mereu agitație pentru a stârni conflicte. Din acest motiv, creștinii au fost alungați din Roma. — The Review and Herald, March 6, 1900.FD 73.6

Curând după sosirea sa la Corint, Pavel „a găsit pe un iudeu numit Acuila, de neam din Pont, venit de curând din Italia, cu nevasta sa, Priscila”. Aceștia aveau „același meșteșug” ca el. Alungați în urma decretului lui Claudius, care poruncea ca toți iudeii să plece din Roma, Acuila și Priscila veniseră la Corint, unde își deschiseseră un atelier de corturi. Pavel s-a interesat de ei și, aflând că se temeau de Dumnezeu și căutau să stea departe de influențele molipsitoare de care erau înconjurați, „a rămas la ei și lucrau.… Pavel vorbea în sinagogă în fiecare zi de Sabat și îndupleca pe iudei și pe greci” (Faptele apostolilor 18, 2-4.) — The Acts of the Apostles, 349, 350 (1911).FD 74.1

Apostolul Pavel era un slujitor capabil al Evangheliei, și totuși lucra cu mâinile sale, îndeplinind munca umilă a celor care făceau corturi. Faptul că îndeplinea o muncă manuală nu a micșorat lucrarea de a-i învăța pe Acuila și Priscila marele adevăr al Evangheliei lui Hristos. Acești doi bărbați și Priscila lucrau cu mâinile lor, iar proiectele lui Pavel în facerea corturilor erau ingenioase. El a introdus metode noi în munca lui și, de asemenea, a lucrat pentru oameni, predicând Evanghelia lui Isus Hristos. Mulți au fost aduși la cunoașterea adevărului prin mărturia acelui om credincios care făcea corturi și care muncea pentru a se susține, așa încât să nu depindă de nimeni pentru mâncare și îmbrăcăminte. În timp ce lucra în felul acesta, Pavel s-a dovedit a fi îndemânatic și fără preget în sârguință, plin de râvnă cu duhul, slujindu-I Domnului. Iar în predicarea Cuvântului, el nu a fost cu nimic mai puțin zelos și iscusit în vorbire, deoarece lucra plin de tact. — Manuscript Releases 19:25 (1897).FD 74.2

De ce a asociat Pavel predicarea Evangheliei cu munca fizică? Oare nu era lucrătorul vrednic de plata lui? De ce nu și-a dedicat el întregul timp pentru predicarea Evangheliei? De ce a irosit timp cu facerea corturilor? Pentru că Pavel nu a considerat că timpul petrecut cu facerea corturilor era pierdut. Când lucra cu Acuila, el păstra legătura cu Marele Învățător. El i-a dat lui Acuila învățătura necesară în lucrurile spirituale și, de asemenea, i-a educat pe credincioși să fie uniți. În timp ce își practica meseria, el era un exemplu de hărnicie și de zel. Era sârguincios în munca lui, plin de râvnă, slujindu-I Domnului. Pavel, Acuila și Priscila au avut mai multe adunări de rugăciune și laudă cu cei care erau asociați cu ei în lucrarea de facere de corturi. Aceasta a fost o mărturie despre valoarea adevărului pe care îl prezentau. — Atlantic Union Gleaner, June 16, 1909.FD 74.3

De la Acuila și Priscila nu se cerea să-și consacre tot timpul slujirii Evangheliei, și totuși acești umili lucrători au fost folosiți de Dumnezeu ca să-i arate lui Apolo calea adevărului într-o modalitate mult mai amplă. Domnul folosește diferite unelte pentru îndeplinirea planului Său și, în timp ce unii care au talente deosebite sunt aleși pentru a-și consacra toate puterile lor lucrării de învățare și de predicare a Evangheliei, mulți alții, asupra cărora niciodată nu au fost puse mâini omenești pentru a-i întări prin binecuvântare, sunt chemați să îndeplinească o parte importantă în lucrarea de salvare a sufletelor. — The Acts of the Apostles, 355 (1911).FD 75.1

După ce a plecat din Corint, următorul loc de lucru al lui Pavel a fost Efesul. Apostolul era în drum spre Ierusalim, pentru a lua parte la sărbătorile care se apropiau și, prin urmare, șederea lui la Efes a trebuit să fie scurtă. El a discutat cu iudeii în sinagogă și impresia făcută asupra lor a fost atât de plăcută, încât au stăruit de el să mai rămână să lucreze între ei. Planul de a merge la Ierusalim l-a împiedicat să rămână mai mult timp acolo, însă el a făgăduit că, dacă „va voi Dumnezeu”, se va întoarce la ei. Acuila și Priscila l-au însoțit până la Efes, iar Pavel i-a lăsat acolo să ducă mai departe lucrarea pe care el o începuse. — The Acts of the Apostles, 269 (1911).FD 75.2