RESPECTUL DE SINE

Multe femei se luptă cu sentimentul lipsei valorii personale și al lipsei de valoare în ochii lui Dumnezeu. Asemenea altor părți din cartea aceasta, pasajele folosite ar putea să nu fi fost scrise special pentru sau către femei, dar se aplică femeilor care caută să înțeleagă cum le vede Dumnezeu ca lucrare a mâinilor Sale și cum ar trebui să se privească ele însele și să-i privească pe alții.FD 141.1

Dezvoltarea respectului de sine. — Dacă dorim să facem bine sufletelor, succesul nostru față de aceste suflete va fi proporțional cu încrederea pe care o avem noi înșine în ele și cu măsura în care le prețuim. Respectul arătat sufletului care se luptă constituie mijlocul sigur folosit de Isus Hristos pentru restabilirea respectului de sine, pe care omul l-a pierdut. Ideile noastre progresiste cu privire la ceea ce poate deveni omul constituie un ajutor pe care nu îl putem prețui la justa lui valoare. — Fundamentals of Christian Education, 280, 281 (1893).FD 141.2

Ar trebui să ne respectăm pe noi înșine — Domnul i-a dat fiecăruia dintre noi un simț al respectului de sine, iar noi nu trebuie să ne împotrivim acestui simțământ cu prea multă asprime. Dumnezeu vrea să ne respectăm pe noi înșine. Adesea, în familiile și în biserica noastră, noi căutăm să distrugem respectul de sine. Nu faceți lucrul acesta. Nu-l faceți în școlile noastre. Nu-l faceți nici în birourile sediilor noastre. Domnul a spus că fiecare dintre aceste instituții trebuie să aibă un caracter educativ. Studenții și lucrătorii vor urma exemplul dat de aceia care au răspunderea de a-i conduce. Profesorul trebuie să fie un model pentru elev. Dacă vrea ca elevii să-l respecte, trebuie să-i respecte și el. — The General Conference Bulletin, April 25, 1901.FD 141.3

Nu este pe placul lui Dumnezeu să negăm meritele. — Fiecare are privilegiul de a trăi în așa fel încât Dumnezeu să îl aprobe și să-l binecuvânteze. Voi puteți fi în comuniune cu Cerul în fiecare moment; nu este voia Tatălui vostru ceresc să fiți mereu sub condamnare și în întuneric. Nu este pe placul lui Dumnezeu ca voi să vă negați meritele. Ar trebui să cultivați respectul de sine, trăind în așa fel încât să fiți aprobați de propria conștiință, de oameni și de îngeri. Nu este o dovadă de smerenie faptul de a merge cu capul plecat și cu inima plină de gânduri cu privire la sine. Voi aveți privilegiul de a merge la Isus, de a fi curățiți și de a sta înaintea Legii fără să vă fie rușine și fără să aveți remușcări. „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.” Deși nu ar trebui să avem gânduri mai înalte decât se cuvine cu privire la noi înșine, Cuvântul lui Dumnezeu nu condamnă un respect de sine corespunzător. În calitate de fii și fiice ale lui Dumnezeu, ar trebui să fim conștienți de demnitatea unui caracter în care mândria și importanța proprie nu își găsesc locul. — The Review and Herald, March 27, 1888.FD 142.1

Sfat adresat unuia care și-a pierdut respectul de sine. — Isus te iubește și mi-a dat un mesaj special pentru tine. Marea Sa inimă, plină de o duioșie infinită, te dorește nespus. El îți trimite mesajul că poți să scapi din capcana vrăjmașului. Poți să-ți recâștigi respectul de sine. Tu poți să stai într-o poziție în care să te consideri, nu un ratat, ci un biruitor, în și prin influența înălțătoare a Duhului lui Dumnezeu. Prinde-te de mâna lui Hristos și nu o lăsa! — Medical Ministry, 43 (1903).FD 142.2

Cuvintele aspre au ca rezultat pierderea respectului de sine. — Cât de mult rău se face în cercul familiei prin rostirea unor cuvinte pripite, deoarece cuvintele pripite ale unuia îl determină pe celălalt să răspundă cu același spirit și în același fel. Apoi, urmează cuvinte de răzbunare și de îndreptățire de sine, iar prin acest fel de cuvinte, vă veți făuri singuri un jug greu și apăsător, deoarece toate aceste cuvinte aspre se vor întoarce asupra sufletului vostru asemenea unui seceriș plin de otravă. Cei care își îngăduie un asemenea limbaj vor experimenta rușinea, pierderea respectului de sine, pierderea încrederii în sine și vor avea remușcări și regrete amare, pentru că și-au îngăduit să-și piardă stăpânirea de sine și să vorbească în felul acesta. Cât de bine ar fi fost dacă astfel de cuvinte nu ar fi fost rostite niciodată! Ce bine ar fi să avem untdelemnul harului în inimă, să fim în stare să trecem cu vederea toate provocările și să suportăm toate lucrurile cu blândețea și răbdarea lui Hristos! — The Review and Herald, May 19, 1891.FD 142.3

Respectul de sine, umilința și eficiența în lucrarea lui Dumnezeu. — În lucrarea lui Dumnezeu, vei fi pus într-o diversitate de împrejurări care vor necesita stăpânire de sine și calm, dar care te vor pregăti să te adaptezi la acele împrejurări și la particularitățile situației. Atunci vei putea să acționezi tu însuți, nestingherit. Nu ar trebui să pui un preț prea mic pe capacitatea ta de a-ți face partea în chemările diverse ale vieții practice. Unde știi că ai lipsuri, începe de îndată să faci ceva pentru a îndrepta acele defecte. Nu-ți pune încrederea în alții pentru remedierea deficiențelor tale, în timp ce mergi mai departe indiferent, ca și cum ar fi normal ca felul tău particular de a fi să rămână veșnic neschimbat. Concentrează-te în mod serios asupra vindecării acestor defecte, ca să poți fi desăvârșit în Hristos Isus și să nu-ți lipsească nimic. — Testimonies for the Church 3:505 (1885).FD 143.1

Respect și dragoste reciprocă — Dacă păstrăm în minte cu precădere faptele nedrepte și lipsite de bunăvoință ale altora, atunci vom considera că este imposibil să-i iubim așa cum ne-a iubit Hristos pe noi, dar, dacă gândurile noastre vor stărui asupra iubirii minunate și asupra milei manifestate de Domnul Hristos față de noi, atunci le vom transmite și altora același spirit. Trebuie să ne iubim și să ne respectăm unii pe alții, fără să ținem cont de greșelile și de nedesăvârșirile pe care nu putem să nu le observăm. Trebuie să cultivăm smerenia, neîncrederea în sine și o înțelegere plină de răbdare față de greșelile altora. Aceasta va nimici în noi orice egoism care ne izolează de alții și ne va face să fim altruiști, nobili și generoși. — Steps to Christ, 121 (1892).FD 143.2

Creștinii au o datorie absolută de a cultiva respectul de sine — Scopul precis al tinerilor ar trebui să fie acela de a-și pune ținte înalte în toate planurile lor pentru lucrarea vieții. Ei ar trebui să adopte standardul înalt pe care îl prezintă Cuvântul lui Dumnezeu ca normă de guvernare în toate lucrurile. Aceasta este datoria absolută a creștinului și ar trebui să fie și o plăcere reală pentru el. Cultivați respectul de sine, deoarece voi sunteți proprietatea răscumpărată a lui Hristos. Succesul în formarea unor obiceiuri bune și progresul în ceea ce este nobil și drept vă vor face să aveți o influență pe care toți o vor aprecia și o vor prețui. Trăiți pentru un alt scop, nu pentru voi înșivă. Dacă motivele voastre sunt curate și neegoiste, dacă veți căuta fără încetare o lucrare de făcut, dacă veți fi întotdeauna atenți să faceți fapte de bunătate și gesturi de amabilitate, vă veți construi propriul monument fără să vă dați seama. Aceasta este lucrarea la care Dumnezeu îi cheamă pe toți copiii și tinerii. Dacă doriți să fiți păstrați cu drag în memoria altora, faceți binele! Trăiți ca să fiți o binecuvântare pentru toți cei cu care intrați în legătură, oricare ar fi partea care vă revine în viață. Faceți-i pe copii și pe tineri să își dea seama de ocaziile favorabile pe care le au. Prin bunătate și dragoste, prin fapte pline de sacrificiu de sine, să își scrie numele în inima acelora cu care vin în legătură. — The Youth's Instructor, February 7, 1901.FD 143.3

Datoria tuturor de a cultiva respectul de sine — Trebuie să prezentăm o învățătură mai bună și mai profundă decât aceea pe care o putem primi de la oameni. Este necesar să fim profund convinși că formele și ceremoniile nu sunt nimic fără Hristos. El este Alfa și Omega. Adevărul este singura armură care protejează sufletul. Convingerile noastre trebuie să fie reîntărite în fiecare zi prin rugăciune umilă și sinceră și prin citirea Cuvântului lui Dumnezeu. Deși fiecare dintre noi își are propria individualitate, deși fiecare dintre noi ar trebui să își susțină convingerile cu fermitate, trebuie să le susținem ca fiind adevărul lui Dumnezeu și prin puterea pe care ne-o dă Dumnezeu. Dacă nu vom face astfel, ele vor fi luate de la noi.FD 144.1

Ar trebui să fim mai încrezători în noi înșine; respectul de sine este o datorie pentru oricine, dar noi trebuie să ne aducem aminte că suntem proprietatea lui Dumnezeu, că ființa noastră întreagă — trup, suflet și spirit — este cumpărată cu un preț. Este necesar să veghem asupra acestei mașinării vii și să o păstrăm în starea cea mai bună, ca să-I putem da slavă lui Dumnezeu. Ea trebuie să fie unsă zilnic cu harul Său, să funcționeze la atingerea Sa, fără defecțiune. Dar, dacă ne bizuim doar pe noi înșine și ajungem să ne fălim ca și cum ne-am fi creat și răscumpărat prin puterea noastră, Îl dezonorăm pe Dumnezeu. Fără Dumnezeu, înțelepciunea omenească se va dovedi o nebunie și va aduce confuzie și încurcături. Noi trebuie să luăm toată armura lui Dumnezeu. Influența sfântă a ocrotirii iubitoare a Mântuitorului este singura noastră apărare sigură. Există numai Unul care ne poate proteja de strategiile lui Satana. — 1888 Materials, 1626 (1896).FD 144.2

Respectați-vă pe voi înșivă, deoarece ați fost cumpărați cu un preț — Acest simțământ al vinovăției trebuie să fie depus la piciorul crucii de pe Golgota. Simțul păcătoșeniei a otrăvit izvoarele vieții și ale adevăratei fericiri. Acum, Domnul Isus spune: „Lasă totul asupra Mea. Eu voi lua păcatele tale. Eu îți voi da pace. Încetează să respingi sentimentul respectului de sine, deoarece Eu te-am cumpărat cu prețul sângelui Meu. Tu ești al Meu. Eu voi întări voința ta slăbită și voi înlătura remușcarea ta pentru păcat”. — Manuscript Releases 9:305 (1896).FD 144.3