Grija Sa providențială

Dumnezeul nostru are sub ordinele Sale cerul și pământul și El știe întocmai de ce avem nevoie. Noi nu putem vedea decât puțin înaintea noastră, dar “totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de a face”. (Evrei 4, 13.) El stă și tronează mai presus de frământările pământului; toate sunt descoperite privirii Sale divine; și, din marea și liniștita Sa veșnicie, El ordonă ceea ce providența Sa vede a fi mai bine.8M 272.5

Nici chiar o vrabie nu cade la pământ fără știrea Tatălui. Ura împotriva lui Dumnezeu îl mână pe Satana să-și găsească plăcere în a nimici chiar și făpturile necuvântătoare. Numai datorită grijii ocrotitoare a lui Dumnezeu sunt păstrate păsările, să ne înveselească prin cântecele lor pline de bucurie. El nu uită nici chiar vrăbiile. “Deci să nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii.” (Matei 10, 31.)8M 273.1

“Binecuvântează, suflete, pe Domnul!
Doamne, Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare!
Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție!
Te învelești cu lumina ca și cu o manta;
Întinzi cerurile ca un cort.
Cu apele Îți întocmești vârful locuinței Tale;
Din nori îți faci carul
Și umbli pe aripile vântului.
Din vânturi îți faci soli,
Și din flăcări de foc, slujitori.8M 273.2

Tu ai așezat pământul pe temeliile lui
Și niciodată nu se va clătina.
Tu îl acoperiseși cu adâncul, cum l-ai acoperii cu o haină;
Apele stăteau pe munți,
Dar, la amenințarea Ta, au fugit,
La glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,
Suindu-se pe munți și pogorându-se în văi,
Până la locul, pe care li-l hotărâseși Tu.
Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie să o treacă,
Pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.8M 273.3

Tu faci să țâșnească izvoarele în văi,
Și ele curg printre munți.
Tu adapi la ele toate fiarele câmpului;
În ele își potolesc setea măgarii sălbatici.
Păsările cerului locuiesc pe marginile lor,
Și fac să le răsune glasul printre ramuri.
Din locașul Tău cel înalt, Tu uzi munții;
Și se satură pământul de rodul lucrărilor Tale
Tu faci să crească iarba pentru vite,
Și verdețuri pentru nevoile omului.8M 273.4

Ca pământul să dea hrană:
Vin, care înveselește inima omului,
Untdelemn, care-i înfrumusețează fața,
Și pâine, care-i întărește inima.
Se udă copacii Domnului,
Cedrii din Liban, pe care i-a sădit El.
În ei își fac păsările cuiburi;
Iar cocostârcul își are locuința în chiparoși;
Munții cei înalți sunt pentru țapii sălbatici.
Iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri.8M 274.1

El a făcut luna, ca să arate vremile;
Soarele știe când trebuie să apună.
Tu aduci întunericul și se face noapte:
Atunci toate fiarele pădurilor se pun în mișcare;
Puii de lei mugesc după pradă,
Și își cer hrana de la Dumnezeu.
Când răsare soarele, ele fug înapoi.
Și se culcă în vizuinile lor.
Dar omul iese la lucrul său, și la munca lui, până seara.8M 274.2

Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne!
Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune,
Și pământul este plin de făpturile Tale.
Iată marea, cea întinsă și mare;
În ea se mișcă nenumărate viețuitoare Mici și mari.
Acolo, în ea, umblă corăbiile,
Și în ea este leviatanul acela, pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
Toate aceste viețuitoare Te așteaptă,
Ca să le dai hrană la vreme.
Le-o dai Tu, ele o primesc;
Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale.
Îți ascunzi Tu fața, ele tremură;
Le iei Tu suflarea: ele mor,
Și se întorc în țărâna lor.
Îți trimiți Tu suflarea: ele sunt zidite,
Și înnoiești astfel fața pământului.8M 274.3

În veci să țină slava Domnului!
Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!
El privește pământul și pământul se cutremură;
Atinge munții și ei fumegă. Voi cânta Domnului cât voi trăi,
Voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.
Fie plăcute Lui cuvintele mele!
Mă bucur de Domnul.” (Psalmii 104, 1-34.)8M 274.4

“Dumnezeul mântuirii noastre,
Nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pământului și mării!
El întărește munții prin tăria Lui,
Și este încins cu putere
El potolește urletul mărilor și zarva popoarelor.
Tu umpli de veselie răsăritul și apusul îndepărtat
Încununezi anul cu bunătățile Tale,
Și pașii Tăi varsă belșugul.” (Psalmii 65, 5-8.11.)8M 275.1

“Domnul sprijine pe toți cei ce cad,
Și îndreaptă pe cei încovoiați
Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine,
Și Tu le dai hrană la vreme.
Îți deschizi mâna,
Și saturi după dorință tot ce are viață.” (Psalmii 145, 14-16.)8M 275.2