O făgăduință ce nu se schimbă

Hristos a luat măsuri depline pentru săvârșirea lucrării încredințate ucenicilor și a luat asupra Sa răspunderea succesului ei. Atâta timp cât ascultau de Cuvântul Său și lucrau în legătură cu El, ei nu puteau să dea greș. Mergeți la toate neamurile, îi îndemna El. Mergeți până la cele mai depărtate părți ale globului locuit, dar să știți că prezența Mea va fi acolo. Lucrați în credință și încredere, căci nu va veni niciodată timpul când să vă părăsesc.8M 16.3

Și nouă ne este dată făgăduința prezenței stăruitoare a lui Hristos. Trecerea timpului nu a adus nici o schimbare în făgăduința dată la despărțire. El este și cu noi astăzi, tot atât de adevărat cum a fost cu ucenicii, și va fi cu noi “până la sfârșit”.8M 17.1

“Mergeți și predicați Evanghelia la toate neamurile”, ne spune Mântuitorul, “pentru ca ei să poată deveni copii ai lui Dumnezeu. Eu sunt cu voi în lucrarea aceasta, învățându-vă, îndrumându-vă, mângâindu-vă, întărindu-vă, dându-vă succes în lucrarea voastră de tăgăduire și jertfire de sine. Voi lucra asupra inimilor, convingându-le de păcat și întorcându-le de la întuneric la lumină, de la neascultare la dreptate. În lumina Mea ei vor vedea lumină. Voi veți avea de dat piept cu opoziția uneltelor satanice; dar puneți-vă încrederea în Mine. Niciodată nu vă voi lăsa”.8M 17.2

Nu vă gândiți că Hristos îi prețuiește pe aceia care trăiesc în totul pentru El? Nu vă gândiți că El îi vizitează pe aceia care, ca și prea iubitul Ioan, sunt din cauza Lui în locuri grele și pline de încercări? El îi găsește pe cei credincioși ai Săi și stă în comuniune cu ei, încurajându-i și întărindu-i. Iar îngeri de la Dumnezeu, care excelează în putere, sunt trimiși de Dumnezeu să slujească lucrătorilor Săi, oameni care le propovăduiesc adevărul acelora care nu-l cunosc.8M 17.3

*****

Dumnezeu i-a dat slujitorului Evangheliei lucrarea de a-i îndruma spre Hristos pe aceia care s-au abătut de la cărarea cea strâmtă. El trebuie să fie înțelept și sârguincios în eforturile lui. La sfârșitul fiecărui an, el ar trebui să fie în stare să privească înapoi și să vadă suflete mântuite ca rod al ostenelilor lui. Pe unii trebuie să-i mântuiască “smulgându-i din foc ... urând până și cămașa mânjită de carne”, ținându-se “de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învățătura.” (Iuda 23; Tit 1, 9.) Însărcinarea lui Pavel către Timotei se dă și slujitorilor de astăzi. “Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea lui Hristos Isus: ...Propovăduiește Cuvântul, stăruiește asupra lui la timp și ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura.” (2 Timotei 4, 1.2.)8M 17.4

Dar Dumnezeu nu a pus răspunderea de a căuta să-i mântuiască pe păcătoși numai asupra acelora care predică Cuvântul. El a dat tuturor lucrarea aceasta. Inima noastră ar trebui să fie atât de plină de iubirea lui Hristos, încât cuvintele noastre de mulțumire să încălzească și alte inimi. Acesta este un serviciu pe care toți îl pot face, iar Domnul îl primește ca adus Lui. El îl face să fie roditor, dând lucrătorului sârguincios harul care îl împacă pe om cu Dumnezeu.8M 18.1

Domnul să ajute poporului Său să-și dea seama că e de făcut o lucrare sârguincioasă. El să le ajute să-și aducă aminte că, în familie, biserică și în lume, ei trebuie să facă faptele lui Hristos. Ei nu sunt lăsați să se trudească singuri. Îngerii îi ajută. Și Hristos este ajutorul lor. De aceea ei să lucreze credincios și neobosit. La timp potrivit, vor secera, dacă nu vor cădea de oboseală.8M 18.2

*****

Creștinul peregrin nu cedează dorinței de a se odihni. El merge mereu înainte, zicând: “Noaptea e pe sfârșite; ziua s-a apropiat”. Motto-ul lui este: “Nu că am și câștigat premiul, sau că am și ajuns desăvârșit; dar alerg înainte, ... eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, și aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3,12-14.)8M 18.3