Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Cugetări de pe Muntele Fericirilor

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "undefined".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First

    “Orișicine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății.” — Matei 5, 22.

    Domnul spusese prin Moise: “Să nu urăști pe fratele tău în inima ta.... Să nu te răzbuni și să nu ții necaz pe copiii poporului tău. Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Leviticul 19, 17.) Adevărurile pe care le prezenta Isus erau aceleași care fuseseră date prin profeți, dar acestea fuseseră întunecate prin împietrirea inimii și prin alipirea de păcat.CMF 55.2

    Cuvintele Mântuitorului le descopereau ascultătorilor Săi faptul că, deși îi osândeau pe alții ca fiind călcători ai Legii, ei înșiși erau tot așa de vinovați, deoarece inimile lor erau pline de ură și răutate.CMF 55.3

    Dincolo de locul unde erau adunați ei, peste mare, era ținutul Basanului, o regiune pustie, ale cărei trecători sălbatice și coline împădurite fuseseră vreme îndelungată locul de ascunziș al tâlharilor și al criminalilor de toate felurile. Veștile despre tâlhăriile și crimele săvârșite acolo erau proaspete în mintea oamenilor și mulți ardeau de nerăbdare să-i denunțe pe acești răufăcători. În același timp, ei înșiși erau pătimași și plini de duh de ceartă; în inimile lor nutreau cea mai aprigă ură împotriva asupritorilor romani și se simțeau liberi să îi urască și să disprețuiască toate celelalte neamuri și chiar pe propriii lor concetățeni, care nu se purtau în totul după ideile lor. În toate acestea, ei călcau Legea care spune: “Să nu ucizi”.CMF 56.1

    Duhul urii și al răzbunării a luat naștere pentru întâia oară în Satana; aceasta l-a făcut să-L ducă la moarte pe Fiul lui Dumnezeu. Oricine nutrește răutate sau lipsă de amabilitate în inima sa are același duh, și rodul acestuia va fi spre moarte. În gândul de răzbunare stă cel rău, așa după cum planta se află în sămânță. “Oricine urăște pe fratele său este un ucigaș și știți că nici un ucigaș n-are viața veșnică, rămânând în el.” (1 Ioan 3, 15.)CMF 56.2

    “Oricine va zice fratelui său ‘Prostule!’ va cădea sub pedeapsa Soborului!” Dându-L pe Fiul Său pentru răscumpărarea noastră, Dumnezeu a arătat cât de mult prețuiește El fiecare suflet omenesc; și El nu dă voie nimănui să vorbească cu dispreț despre un altul. Vom vedea greșeli și slăbiciuni la cei din jurul nostru, dar Dumnezeu pretinde pe fiecare suflet, ca proprietate a Sa prin creațiune și, mai mult încă, a Sa prin răscumpărarea cu sângele prețios al lui Hristos. Toți au fost creați după chipul Său și chiar cei mai decăzuți trebuie tratați cu respect și iubire. Dumnezeu ne va trage la răspundere chiar și pentru un singur cuvânt de dispreț spus unui suflet pentru care Hristos și-a dat viața.CMF 56.3

    “Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Și dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?” “Cine ești tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade este treaba stăpânului său.” (1 Corinteni 4, 7; Romani 14, 4.)CMF 57.1

    “Oricine va zice: ‘Nebunule’ va cădea sub pedeapsa focului gheenei.” În Vechiul Testament, cuvântul “nebun” este folosit pentru a arăta un apostaziat sau pe cineva care s-a dedat la răutate. Isus zice că oricine îl osândește pe fratele său ca păcătos sau ca pe unul care Îl necinstește pe Dumnezeu arată că el însuși este vrednic de aceeași pedeapsă.CMF 57.2

    Domnul Însuși, când S-a certat cu Satana pentru corpul lui Moise, “n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată.” (Iuda 9.) Dacă ar fi făcut aceasta, S-ar fi așezat pe terenul Satanei, deoarece învinuirea este arma celui rău. El este numit în Scriptură “Învinuitorul fraților noștri.” (Apocalipsa 12, 10.) Isus n-ar fi întrebuințat niciodată vreuna dintre armele Satanei. El l-a înfruntat doar prin cuvintele: “Domnul să te mustre!” (Iuda 9.)CMF 57.3

    El ne-a dat o pildă. Când suntem aduși în conflict cu vrăjmașii Domnului Hristos, nu trebuie să spunem nici un cuvânt din spirit de răzbunare sau care să aibă chiar numai aparența unei judecăți de ocară. Acela care are misiunea de a fi port-vocea lui Dumnezeu nu trebuie să rostească cuvinte pe care nici chiar Maiestatea cerului nu le-a folosit când S-a înfruntat cu Satana. Să lăsăm pe seama lui Dumnezeu lucrarea de judecată și osândire.CMF 57.4