Capitolul 11 — Mesaj adresat fraților aflați în poziții de răspundere^{1Articolele acestei secțiuni sunt din Mărturii speciale, Seria A 6:27-46 (1896)). Acest articol este cuprins între pag. 27 și 46.}

Legătura cu lucrarea lui Dumnezeu

Coorangbong, Australia,

6 iulie 1896

Dragă frate _____,

Mi-a fost descoperit că Domnul îi pune la încercare pe toți cei ce poartă Numele lui Hristos, dar îndeosebi pe aceia care sunt administratori în oricare dintre departamentele lucrării Sale. Angajarea în lucrarea specială a lui Dumnezeu pentru acest timp aduce cu ea multă responsabilitate și, cu cât poziția de conducere este mai înaltă, cu atât responsabilitatea este mai mare. Cât de umil și de sincer trebuie să fie acela care ocupă o poziție de acest fel! Cât de temător și de neîncrezător în sine trebuie să fie el! Cu câtă atenție trebuie să-I atribuie întreaga laudă și mulțumire lui Dumnezeu!MP 279.1

Alături de toți cei care se află în poziții de conducere se află un veghetor gata fie pentru a-i mustra și a-i declara vinovați pe cei ce fac greșeli, fie pentru a răspunde la rugăciunile lor pentru ajutor. El veghează pentru a vedea dacă oamenii care au privilegiul de a purta responsabilități vor căuta înțelepciune la Dumnezeu și vor folosi orice ocazie de a-și desăvârși caracterul în conformitate cu modelul divin. Dacă se abat de la calea cea dreaptă, Dumnezeu se îndepărtează de ei. Dacă nu se străduiesc cu seriozitate să înțeleagă voia lui Dumnezeu cu privire la ei, El nu-i poate binecuvânta și susține și nu-i poate ajuta să progreseze.MP 279.2

Aceia pe care Dumnezeu i-a așezat în poziții de răspundere nu trebuie să caute niciodată să se înalțe pe ei înșiși sau să atragă atenția oamenilor asupra lucrării lor, ci trebuie să-I dea toată slava lui Dumnezeu. Să nu caute să stăpânească peste moștenirea lui Dumnezeu, căci numai cei aflați sub conducerea lui Satana vor face acest lucru.MP 279.3

Totuși sistemul — stăpânește sau nimicește^{2Vezi Note suplimentare.} — este văzut prea adesea în instituțiile noastre. Acest spirit este cultivat și manifestat de unii aflați în poziții de răspundere și, din acest motiv, Dumnezeu nu poate îndeplini lucrarea pe care dorește să o facă prin ei. Aceia care manifestă un astfel de spirit, demonstrează prin comportamentul lor cum ar fi ei în ceruri, dacă li s-ar încredința răspunderi acolo.MP 280.1

Cei care apreciază sufletul omenesc în lumina crucii de pe Golgota, nu vor fi în situația de a greși cu privire la valoarea pe care o atribuie oamenilor. Motivul pentru care Dumnezeu le-a îngăduit unora din familia omenească să fie atât de bogați, iar altora să fie atât de săraci va rămâne o taină pentru oameni, pentru veșnicie, dar acest lucru nu se va întâmpla dacă ei vor intra într-o legătură corectă cu Dumnezeu și vor aduce la îndeplinire planurile Sale, și nu vor lucra în conformitate cu ideile lor egoiste, care susțin că, deoarece este mai bogat, un om trebuie să fie mai respectat decât semenul său sărac. Dumnezeu face soarele să strălucească și peste cei buni, și peste cei răi, iar acest soare Îl reprezintă pe Domnul Hristos, Soarele Neprihănirii, care strălucește ca Lumină a lumii, oferindu-le binecuvântările și darurile Sale văzute și nevăzute, atât celor bogați, cât și celor săraci, în măsură egală. Principiul acesta trebuie să ne călăuzească în comportamentul nostru față de semeni. Domnul este învățătorul celor mai înalte concepții morale, al celor mai înalte principii, și niciun om nu se poate abate de la ele fără a fi vinovat. Cea mai mare insultă la adresa bunătății lui Dumnezeu este să punem la îndoială faptul că El dorește sau nu să le oferim celorlalți binecuvântările spirituale și materiale, pe care El ni le-a dăruit cu generozitate.MP 280.2

Ce înseamnă a fi creștin

A fi creștin înseamnă a avea o religie curată și o viață sfântă și demnă. Cu toate acestea, încă de la apostazia lui Satana din ceruri, calea lui a fost caracterizată de o continuă asprime și înșelăciune. Unii care se declară a fi creștini învață metodele și practicile lui. În timp ce afirmă că slujesc cauzei lui Dumnezeu, ei calcă drepturile semenilor lor în scopul intereselor proprii.MP 280.3

Fiecare făptură omenească a fost cumpărată cu un preț și, în calitatea de moștenitor al lui Dumnezeu, are anumite drepturi, de care nimeni nu trebuie să o lipsească, Domnul nu va accepta slujirea celor care folosesc două unități de măsură. Cel mai mic avantaj obținut în felul acesta îl va dezonora pe Dumnezeu și adevărul. Cei ce cunosc religia Bibliei vor face dreptate, vor iubi mila și vor umbla în umilință cu Dumnezeu. Aceasta este calea trasată de Dumnezeul dreptății în această privință.MP 281.1

Încă o dată, aș dori să vă îndemn să cultivați o credință vie în Dumnezeu. Sunt unii care, deși s-a crezut că îi slujesc lui Dumnezeu, au ajuns foarte repede să fie cuprinși de necredincioșie. Pentru ei, căile întortocheate par drepte. Ei trăiesc într-o continuă călcare a adevărului lui Dumnezeu, principiile corupte sunt întrețesute cu viața lor de zi cu zi și seamănă semințele răului oriunde merg. În loc de a-i conduce pe alții la Domnul Hristos, influența lor îi face să pună întrebări și să se îndoiască. Ei tulbură mințile cu privire la adevăr, intrând în dezbaterea unor teorii speculative care îi atrag departe de adevăr. Ei contribuie la forjarea lanțurilor îndoielii și ale necredinței, ale căutării de greșeli și ale acuzării, iar sufletele se poticnesc de ei spre pierzarea lor. Sângele sufletelor va fi asupra celor care, în timp ce se declară a fi slujitorii lui Dumnezeu, îndeplinesc lucrarea vrăjmașului Său.MP 281.2

Ce fel de oameni ar trebui să fim?

Ce fel de oameni ar trebui să fim noi, cunoscând toate acestea? Oare, ar trebui să înălțăm noi înțelepciunea umană și să îndrumăm spre niște oameni limitați, schimbători și supuși greșelii, pentru a depinde de ei în timpul încercării? Sau ar trebui să ne exemplificăm credința, prin încrederea noastră în puterea lui Dumnezeu, descoperind mreaja teoriilor, a religiilor și filozofiilor false, pe care Satana le-a răspândii cu scopul de a prinde sufletele neștiutoare? Prin împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu, vom fi niște lumini ale lumii, deoarece, dacă punem Cuvântul lui Dumnezeu în practică, le arătăm tuturor, celor ce vin în sfera noastră de influență, că noi Îl respectăm pe Dumnezeu și că lucrăm sub conducerea Sa. Dumnezeu așteaptă ca servii Lui să-L reprezinte înaintea lumii, printr-o trăire umilă și prevăzătoare, prin iubire, blândețe, îndelungă răbdare și bunătate. Tuturor celor ce au primit din partea Sa îndatoriri sfinte, Dumnezeu le cere să se ridice la înălțimea deplină a responsabilităților lor. În lumea aceasta, omul este supus încercării, iar cei cărora le sunt încredințate poziții de răspundere trebuie să hotărască, dacă se vor înălța pe ei înșiși sau pe Creatorul lor și dacă își vor folosi puterea de influență pentru a-i asupri pe semenii lor sau pentru a-L înălța și pentru a-L slăvi pe Dumnezeu.MP 281.3

Cu cât îndatoririle sunt mai înalte, cu atât răspunderea este mai mare. Cel care dorește să fie un slujitor credincios trebuie să-I aducă o slujire deplină și de bunăvoie celui mai mare învățător pe care l-a cunoscut vreodată lumea. Ideile și principiile Iui să fie păstrate curate, prin puterea lui Dumnezeu. În fiecare zi, el trebuie să învețe cum să ajungă vrednic de datoria care i-a fost încredințată. Mintea lui trebuie să fie sensibilizată de puterea divină. Caracterul lui trebuie să fie eliberat de influența rudelor, a prietenilor sau a vecinilor. Uneori va fi necesar să se retragă departe de viața agitată pentru a petrece un timp de comuniune cu Dumnezeu și pentru a auzi vocea Sa, care spune: “Fiți liniștiți, și să știți că eu sunt Dumnezeu”.MP 282.1

Omul care îl iubește pe Dumnezeu și merge pe calea Domnului va aduce roadele Duhului, asemenea ciorchinilor plini de boabe, care cresc în via divină. Domnul Hristos este cetățuia lui de scăpare. Deși a avut natura omenească, Domnul Hristos a respectat Legea lui Dumnezeu. Tot așa poate face și omul, dacă depinde, prin credință, de puterea Celui Atotputernic. Dacă el înțelege că nu poate face nimic fără Hristos, Dumnezeu îi va da înțelepciune. Dar el trebuie să cultive în inimă dragostea lui Hristos și să pună în practică învățăturile Sale. Oare nu trebuie să-L iubească el pe Hristos, așa cum Hristos L-a iubit pe Dumnezeu? Nu trebuie el să demonstreze înaintea tuturor, celor cu care se află în legătură, că Isus Hristos este prezent fără încetare în inima lui, mai mult decât a fost oricând înainte? Din cauza îndatoririlor lui sporite, el trebuie să aibă o mai mare cunoaștere a lui Dumnezeu și să dea dovadă de acea credință vie, care se manifestă prin iubire și curăță sufletul.MP 282.2

Cauza frecventă a nereușitei

Adesea, când sunt așezați în poziții înalte de răspundere, oamenii nu reușesc să-și ia timp să se roage. Ei cred că nu au suficient timp să se ocupe de educarea tuturor însușirilor lor, astfel încât acestea să fie capabile de a răspunde la convingerile inspirate de Duhul Sfânt. Totuși, dacă ar sta la picioarele blândului și smeritului Isus, acești oameni și-ar îndeplini responsabilitățile sfinte, nu încrezându-se în ei înșiși, ci în Dumnezeul lor. Ei I-ar aduce lui Dumnezeu jertfa unei vieți nobile, de renunțare la sine, de purtare a crucii. Domnul Isus ar fi așezat pe tronul inimii lor, dăruindu-le putere fizică, intelectuală și morală, pentru a-L face cunoscut altora.MP 283.1

Dumnezeu dorește nespus să lucreze prin cei cărora le-a dat capacitatea de a realiza lucruri mari. El dorește nespus să vadă că aceia care se află în poziții de răspundere îl reprezintă înaintea lumii. Dumnezeu dorește ca Hristos să fie recunoscut drept cel mai mare învățător pe care L-a avut lumea vreodată și, prin manifestarea însușirilor minții lor, El să strălucească și să fie Lumina lumii. “Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” Pentru ca aceste cuvinte să se împlinească, Dumnezeu cere ca fiecare capacitate intelectuală și fizică să-I fie consacrată Lui, ca o jertfă sfântă.MP 283.2

Totuși, îndată ce sunt puși în poziții sfinte de răspundere, unii se consideră niște oameni mari, iar acest gând, dacă este cultivat, pune capăt dorinței de iluminare divină, singura cale prin care cineva poate ajunge cu adevărat un mare om. Cei care se privesc în felul acesta, pierd orice șansă de a avea adevărata măreție, deoarece nu ajung să fie iluminați de Soarele Neprihănirii.MP 284.1

Oamenii nu pot să stingă lumina vieții, chiar dacă își închid ochii strâns, ca să nu o poată vedea. Soarele Neprihănirii nu strălucește cu mai puțină putere, din cauză că slujitorul omenesc, sărman și lipsit de minte, se înconjoară cu propriul întuneric.MP 284.2

Pericolele deosebite la care sunt supuși cei aflați în poziții de răspundere

Oamenii care își închid ochii în fața luminii divine sunt ignoranți, deplorabil de ignoranți, atât în ce privește Scripturile, cât și puterea lui Dumnezeu. Ei nu agreează lucrările Duhului Sfânt și susțin că manifestările Sale sunt o dovadă de fanatism. Ei se răzvrătesc împotriva luminii și fac tot ce pot pentru a o ascunde, numind întunericul lumină și lumina întuneric. Ei se plâng că învățăturile Domnului Hristos provoacă o agitație și un fanatism nepotrivit, despre care spun că îi afectează în mod negativ pe cei ce le primesc în vederea îndeplinirii corespunzătoare a datoriilor vieții.MP 284.3

Cei ce susțin și proclamă această părere nu știu ce spun. Ei cultivă iubirea de întuneric și, atâta vreme cât acești oameni lipsiți de Hristos sunt păstrați în poziții de răspundere, lucrarea lui Dumnezeu se află în pericol. Ei sunt în primejdia de a se lega cu atâta fermitate de conducătorul întunecat al răzvrătirii, încât nu vor mai vedea niciodată lumina, și cu cât sunt ținuți mai multă vreme în poziția în care se află, cu atât mai lipsită de speranță va fi șansa lor de a-L primi pe Hristos sau de a ajunge să-L cunoască pe adevăratul Dumnezeu. Câtă confuzie răspândesc ei asupra a tot ce este spiritual și progresiv în cunoașterea adevărului! Sub influența conducătorului lor, ei ajung să fie din ce în ce mai hotărâți să lucreze împotriva lui Hristos, Cu toate acesta, în ciuda rapoartelor bune sau rele, în ciuda întunericului și a întregii opoziții a lui Satana, Soarele Neprihănirii continuă să lumineze în liniște, demascând răul, mustrând păcatul și reînviorând spiritul celor blânzi și umili: “Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice.”MP 284.4

Importanța experienței creștine zilnice

Dovada adevăratei valori și demnități a oamenilor aflați în poziții de răspundere constă în faptul că au o experiență creștină zilnică în lucrurile lui Dumnezeu. Ei simt plăcere la auzul cuvintelor rostite de Hristos. “Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine. și voi, de asemenea, veți mărturisi, pentru că ați fost cu Mine de la început.” Dacă vor primi lucrarea Duhului Sfânt — cel mai bogat dar pe care îl poate oferi Dumnezeu — vor răspândi binecuvântarea asupra tuturor celor aflați în legătură cu ei.MP 285.1

Totuși Dumnezeu nu Se poate descoperi prin unii dintre aceia cărora li s-au încredințat responsabilități. El nu îi poate face să fie niște mijloace prin care să se reverse harul, mila și dragostea Sa, deoarece, prin manifestarea unui spirit de dominare față de cei pe care îi consideră greșiți și trebuie să fie mustrați, ei insultă bunătatea lui Dumnezeu și întunecă iubirea și mila lui Hristos, prin pasiunile lor nesfințite. Vrăjmașului oricărui bine i se îngăduie să conducă în inima lor, iar viața lor va manifesta atributele lui. Ei pretind că sunt conduși de Cuvântul lui Dumnezeu, dar faptele lor spun: Noi nu dorim calea Ta, ci vrem să mergem pe căile noastre.MP 285.2

Prin cuvintele, faptele și spiritul lor, cei ce se poartă în felul acesta fac să se scrie un raport în ceruri, fără să le pese că se vor confrunta cu faptele lor, pentru că Dumnezeu nu îi apreciază așa cum se apreciază ei înșiși. Ei fac abuz de ocaziile în care sunt puși la probă și neglijează grav înaltele privilegii care le sunt acordate. Deși nu găsesc în Cuvântul lui Dumnezeu nimic care să le justifice faptele sau să le susțină părerile, totuși ei continuă să umble pe propria cale. În ziua aceea, când toți vor ajunge la judecată, asupra lor va fi rostită sentința: “Ai fost cântărit și găsit prea ușor”.MP 286.1

Oamenii ca ispravnici

Este posibil ca unii să fie înzestrați de Dumnezeu cu bani și cu proprietăți, dar astfel de oameni nu trebuie să se înalțe pe ei înșiși datorită acestui fapt. Tot ce au le este încredințat de Dumnezeu cu scopul de a-și dezvolta un caracter asemenea caracterului Său. Ei sunt puși la încercare. Dumnezeu dorește să vadă dacă se vor dovedi vrednici de bogățiile veșnice. Dacă folosesc bunurile Domnului pentru a se înălța pe ei înșiși mai presus de semenii lor, ei vor dovedi că sunt nevrednici să primească un loc în împărăția lui Dumnezeu. În ziua cea mare a răsplătirii, acești oameni vor auzi cuvintele: “Dacă n-ați fost credincioși în bogățiile nedrepte, cine vă va încredința adevăratele bogății? și dacă n-ați fost credincioși în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?”MP 286.2

Pe de altă parte, dacă aceia pe care Domnul i-a făcut ispravnicii Săi consideră că bogățiile pe care le au sunt niște daruri de la EI și caută să manifeste milă, simpatie și dragoste față de semenii lor, ei vor fi în armonie cu caracterul lui Dumnezeu, care L-a dat pe unicul Său Fiu să moară pentru mântuirea lor. Dacă îi prețuiesc pe cei ce aparțin neamului omenesc, în lumina prețului plătit pentru răscumpărarea lor, ei nu-și vor manifesta pornirile firești, ci vor manifesta atributele caracterului și voinței lui Dumnezeu și vor fi niște mijloace prin care gândurile și sentimentele iubitoare și generoase ale lui Dumnezeu vor putea să se reverse pentru omenire.MP 287.1

Rolul nenorocirilor și al situațiilor nefavorabile

Domnul a îngăduit ca oamenii să treacă prin nenorociri, să fie apăsați de sărăcie și să îndure situații nefavorabile, ca să-i pună la încercare pe aceia pe care i-a pus în situații mai favorabile și, dacă aceia cărora El le-a încredințat bunurile Sale sunt credincioși, Domnul le declară că sunt vrednici să trăiască alături de El, îmbrăcați în hainele albe, și să ajungă împărați și preoți ai lui Dumnezeu. “Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios și în cele mari, și cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept și în cele mari.”MP 287.2

“Lepădați dar orice răutate, orice vicleșug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă și de clevetire și, ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire, dacă ați gustat în adevăr că bun este Domnul. Apropiați-vă de El piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu. și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Căci este scris în Scriptură; ‘Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă și cine se încrede în El, nu va fi dat de rușine’. Cinstea aceasta este, dar, pentru voi care ați crezut! Dar pentru cei necredincioși, ‘Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului’ și ‘o piatră de poticnire, și o stâncă de cădere’. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, și la aceasta sunt rânduiți. Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.”MP 287.3

Poziția nu poate sfinți

Oare jertfele spirituale aduse lui Dumnezeu sunt vrednice de primit, în timp ce oamenii așezați în poziții de mare răspundere se înalță pe ei înșiși și îl dezonorează pe Dumnezeu? Acest lucru s-a întâmplat, iar Dumnezeu privește la comportamentul lor cu nemulțumire, în loc de a crește în Hristos, adevăratul cap al bisericii, manifestând atributele Sale divine în fața lumii, ei au crescut în cele lumești. Eul a fost privit ca fiind de mare importanță, iar egoismul s-a împletit cu lucrarea lor. Consacrarea lor față de Dumnezeu nu a fost văzută și viața lor spirituală în Domnul Isus Hristos nu a fost dezvoltată.MP 288.1

Dumnezeu nu le poate da înțelepciunea Sa unor oameni care consideră că poziția lor este o scuză suficientă pentru a se îndepărta de principiile Bibliei, urmându-și propria judecată limitată, ca și când o poziție în lucrarea Domnului le-ar da dreptul de a vorbi, autoritatea de a adopta hotărâri, de a concepe metode și planuri care nu sunt în concordanță cu voia lui Dumnezeu, Asemenea oameni trebuie să învețe că o poziție înaltă nu are nicio putere de a sfinți inima. Dumnezeu le îngăduie să dețină aceste poziții pentru a vedea dacă vor manifesta caracterul Său sau caracterul omenesc slab și limitat, care nu s-a supus niciodată pe deplin disciplinei lui Dumnezeu. Dar poziția nu are nicio putere de a dezvolta caracterul cuiva. Faptul că un om va lucra prin propria putere, ceea ce înseamnă că Satana lucrează prin el, sau se va lăsa condus de Duhul Sfânt, depinde de el însuși și nu de poziția pe care o are.MP 288.2

“Cinstea aceasta este, dar, pentru voi care ați crezut! Dar pentru cei necredincioși, ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului’.” L-am ales noi, cu toții, pe Domnul Hristos ca neprihănire a noastră? A fost El așezat, ca piatră memorială, de cinste, în capul unghiului? Au fost învățate lecțiile Sale de umilință și au fost aplicate aceste lecții în viață? Au fost exemplificate în viața noastră lecțiile milei, dreptății și iubirii lui Dumnezeu?MP 288.3

Dumnezeu este Izvorul puterii

Oh, câtă slăbiciune manifestă oamenii atunci când se despart de Izvorul înțelepciunii și al puterii! Nu au fost preamăriți oamenii? Nu au fost susținute părerile omenești și trăsăturile de caracter nedesăvârșite, ca și când ar fi avut o mare valoare, în timp ce Domnul Hristos a fost lăsat la o parte, și neprihănirea Sa a fost ignorată? Nu au împletit oamenii egoismul în tot ce au făcut, manifestându-l cu perseverență și cu hotărâre în lucrarea lor? Nu au tratat ei cu dispreț solia lui Dumnezeu? Nu au administrat ei bunurile care nu le aparțineau, ca și când ar fi avut dreptul să le folosească după propria plăcere? Iar când aceste bunuri au fost folosite pentru a înainta în noi teritorii ale lucrării, nu s-au purtat ei ca și când ar fi provenit din propriul capital, pretinzând că meritau să aibă dreptul să și le însușească în acest fel? Nu au fost folosiți banii primiți ca dar pentru Dumnezeu pentru a se înălța multe construcții mari în Battle Creek — ca să confere o imagine bună lucrării, se spunea — când, în realitate, scopul era acela de a le acorda unora posibilitatea de a-și demonstra geniul și abilitatea în administrarea acestor mari instituții?MP 289.1

“Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată, pe voi care, odinioară, nu erați un popor, dar acum sunteți poporul lui Dumnezeu, pe voi care nu căpătaserăți îndurare, dar acum ați căpătat îndurare. Preaiubiților, vă sfătuiesc ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul. Să aveți o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.”MP 289.2

Răul slujirii sinelui

Cum privesc oamenii lucrarea Domnului, în timp ce se simt liberi să fie neascultători, nemulțumitori, nesfinți, critici și aspri, iubindu-se mai mult pe ei înșiși decât pe Domnul? Prin spiritul de care dau dovadă, cei care dețin răspunderi sfinte își croiesc propriul destin, dar, oare, s-au gândit ei vreodată cum va apărea lucrarea lor la judecată? Dacă adevărul important pentru acest timp ar fi fost un principiu stăruitor în sufletul celor ce slujesc în lucrarea Domnului, cât de serios s-ar fi străduit ei să ajungă la desăvârșirea caracterului, ca să poată răspândi, asupra acelora cu care vin în legătură, o atmosferă sfântă și dătătoare de viață, care să învioreze inima celor umili și întristați!MP 290.1

Este o lege rânduită de Dumnezeu că oricine crede adevărul, așa cum este el în Isus, îl va descoperi și altora. Ideile și convingerile unei persoane vor căuta o modalitate de exprimare. Oricine cultivă necredința și critica, oricine se simte în stare să judece lucrarea Duhului Sfânt, va răspândi spiritul de care este animat. Necredința, scepticismul și împotrivirea față de harul lui Dumnezeu, caută, prin natura lor, să se facă simțite și auzite. Mintea motivată de aceste principii se străduiește întotdeauna să-și găsească un loc și să câștige adepți. Toți cei care se asociază cu un apostaziat vor fi influențați de spiritul lui, dorind să le împărtășească și altora ideile lor, rezultatele propriilor cercetări și simțămintele care au determinat faptele lor, deoarece nu este ușor să reprimi principiile care te motivează.MP 290.2

Unii despre care se presupune că sunt consacrați cu toată inima lui Dumnezeu acționează în contradicție cu El și cu lucrarea Sa. Ceilalți au încredere în ei, dar înșelăciunea îi învăluie ca o haină. Mintea lor este condusă de o putere neliniștită și de nestăpânit și de dorința arzătoare de a-și exprima propriile opinii, în felul acesta, semințele necredinței sunt semănate pretutindeni. Prin exprimarea parțială a unei opinii, ei împrăștie umbra îndoielii și necredinței cu privire la adevăr. Unii nu sunt de acord cu mărturiile, pentru că oamenii aflați în poziții de înaltă răspundere și-au exprimat dezacordul față de ele, deoarece mărturiile nu coincid cu părerile lor, ci mustră orice urmă de egoism.MP 291.1

Efectele negative ale unei centralizări administrative nesfinte^{3Vezi Note suplimentare.}

Tot ce a fost plănuit cu privire la centralizarea administrativă dovedește că oamenii caută să pună mâna pe sceptrul puterii și să preia controlul asupra minții altora. Dumnezeu nu îi susține în planurile lor, iar hotărârile pe care le propun ei acum, cu privire la lucrarea lui Dumnezeu, nu sunt hotărârile Lui. Acești oameni s-au dovedit întru totul nevrednici de a fi în poziția de administratori înțelepți, deoarece își folosesc puterea de influență pentru a-i lipsi pe oameni de drepturile lor, în folosul personal. Deși s-au săvârșit fapte de aparentă generozitate, Dumnezeu cunoaște motivele care i-au guvernat, și nu va accepta jertfele lor, până când nu se vor pocăi și nu vor ajunge niște împlinitori conștiincioși ai Cuvântului Său.MP 291.2

Necesitatea unității divine

În lucrarea lui Dumnezeu este o mare nevoie de unitate, dar de o lungă perioadă de timp se exercită influențe ce caută să creeze dezbinare, iar oamenilor care cred că au puterea în mâinile lor nu le pasă. Ei își spun în sinea lor: Când această centralizare administrativă va fi realizată, le vom arăta cine este stăpânul. Atunci, vom pune toate lucrurile în ordine. Totuși ei nu vor avea de făcut niciodată această lucrare.MP 291.3

Ca membri ai bisericii lui Dumnezeu, trebuie să înțelegem lucrarea specială care ne-a fost încredințată. Apostolul Pavel îi scria lui Timotei: “Fii cu luare-aminte asupra ta însuți și asupra învățăturii pe care o dai altora: stăruie în aceste lucruri, căci dacă vei face așa, te vei mântui pe tine însuți și pe cei ce te ascultă”. Înaintea noastră se află o lucrare foarte importantă. “Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toți sfinții”, scrie Pavel, “mi-a fost dat harul acesta să vestesc neamurilor bogățiile nepătrunse ale lui Hristos și să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile, pentru ca domniile și stăpânirile din locurile cerești să cunoască azi, prin biserică, înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, după planul veșnic, pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.”MP 292.1

“Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculți Cuvântul care iese din gura Mea și să-i înștiințezi din partea Mea. Când zic celui rău: ‘Răule, vei muri negreșit!’ și tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. Dar, dacă vei înștiința pe cel rău ca să se întoarcă de la calea lui, și el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui sufletul. Când zic celui neprihănit că va trăi negreșit, — dacă se încrede în neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita, și el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvârșit-o. Dimpotrivă, când zic celui rău: ‘Vei muri!’ — dacă se întoarce de la păcatul lui și face ce este bine și plăcut, dacă dă înapoi zălogul, întoarce ce a răpit, urmează învățăturile care dau viața, și nu săvârșește nicio nelegiuire, va trăi negreșit, și nu va muri. Toate păcatele pe care le-a săvârșit se vor uita; a făcut ce este bine și plăcut, și va trăi negreșit! Copiii poporului tău zic: ‘Calea Domnului nu este dreaptă!’ Totuși mai degrabă calea lor nu este dreaptă! Dacă cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, trebuie să moară din pricina aceasta. Dar, dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui și face ce este bine și plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta! Fiindcă ziceți: ‘Calea Domnului nu este dreaptă!’ vă voi judeca pe fiecare după umbletele lui, casa lui Israel!”MP 292.2

Prioritatea lucrării de salvare a sufletelor

Salvarea sufletelor este o preocupare de o valoare infinit mai mare decât oricare alt domeniu al lucrării în lumea noastră. Oricine ajunge sub influența adevărului și, prin credință, este făcut părtaș al dragostei lui Hristos, este chemat de Dumnezeu să-i salveze pe ceilalți. El are o misiune în lumea aceasta. El trebuie să fie conlucrător cu Domnul Hristos, făcând cunoscut adevărul așa cum este el în Isus. Dar, când încearcă să aducă sub conducerea lor mintea și talentele slujitorilor lui Dumnezeu, indiferent de domeniul lucrării lui Dumnezeu, oamenii își asumă o jurisdicție asupra fraților lor, pe care nu o pot păstra fără a fi necinstiți și nedrepți. Domnul nu a pus niciun om în rolul de judecător, nici al scrierilor, nici al predicilor lucrătorilor lui Dumnezeu.MP 293.1

Există oameni a căror viață și caracter dovedesc faptul că sunt niște înșelători și niște profeți falși. Ei nu trebuie să fie ascultați sau tolerați. Dar cei pe care îi folosește Dumnezeu se află sub conducerea Sa, iar El nu a chemat niște oameni cu o judecată îngustă și limitată să critice, să condamne, să adopte hotărâri și să respingă lucrarea acestora, pe motivul că nu toate ideile lor corespund cu acelea despre care ei credeau că sunt adevărul.MP 294.1

Nedesăvârșirea judecății omenești

Oamenii pot ajunge întocmai asemenea fariseilor — grabnici să-L judece și să-L condamne pe cel mai mare Învățător pe care l-a cunoscut lumea vreodată. Domnul Hristos a prezentat dovezi inconfundabile, care susțineau că era Trimisul lui Dumnezeu, cu toate acestea, conducătorii iudei au preluat lucrarea pe care vrăjmașul i-a inspirat să o îndeplinească, acuzându-L că este un călcător al Sabatului tocmai pe Acela care crease Sabatul și era Domnul Sabatului. Oh, cât de mare este ignoranța oamenilor! Cât de mare este slăbiciunea lor!MP 294.2

În zilele noastre, unii fac exact aceleași păcate. În sfaturile lor, ei îndrăznesc să pronunțe judecăți asupra lucrării lui Dumnezeu, deoarece au ajuns iscusiți în a face lucruri pe care Domnul nu li le-a cerut niciodată. Asemenea oameni ar face mai bine să-și umilească inima înaintea lui Dumnezeu și să-și țină mâinile departe de chivotul lui Dumnezeu, ca să nu se reverse asupra lor mânia lui Dumnezeu, căci, dacă a vorbit Dumnezeu prin mine vreodată, mărturisesc că ei și-au asumat o lucrare de a critica și de a rosti judecăți lipsite de înțelepciune, despre care eu știu că nu sunt corecte. Acești oameni sunt doar făpturi limitate și, în timp ce ei înșiși se află în confuzie, cred că alții sunt cei care greșesc.MP 294.3

Acești oameni care își permit să judece faptele altora ar trebui să adopte o concepție mai vastă și să declare: Chiar dacă afirmațiile altora nu sunt în acord cu ideile noastre, oare va fi acesta un motiv suficient ca noi să le declarăm a fi erezii? Oare se cuvine ca noi, niște oameni neinspirați, să ne asumăm responsabilitatea de a ne spune părerea și de a afirma: Acest material nu trebuie să fie publicat? Dacă vor continua să adere la opiniile proprii, vor vedea că Dumnezeu nu va sprijini hotărârile lor. Oare au ajuns ei să considere că tot ce propun este infailibil? Că nu există nicio umbră de greșeală în producțiile lor literare? Oare alții, care dovedesc tot atât de mult că sunt conduși și învățați de Dumnezeu, nu pot găsi în lucrările acestor persoane vreo exprimare pe care nu o împărtășesc în toate privințele, recomandând să se renunțe la ea?MP 294.4

Nu a fost suficientă experiența noastră din trecut în această privință? Vom învăța vreodată lecțiile pe care Dumnezeu a prevăzut că trebuie să le învățăm? Vom înțelege vreodată că nouă nu ne-a fost încredințată conducerea conștiinței oamenilor? Dacă ați numit comitete care să realizeze lucrarea ce se desfășoară de ani de zile în Battle Creek, desființați-le și aduceți-vă aminte că Dumnezeul cel infinit nu a așezat oameni în poziții de felul celor pe care le-au adoptat la Minneapolis și continuă să le susțină de atunci.MP 295.1

A nu fi conștiință pentru semeni

Sunt adânc îngrijorată de faptul că unii oameni ajung să fie conștiință pentru semenii lor. Ieșiți de pe cale și lăsați-L pe Dumnezeu să lucreze prin propriile mijloace! Unii au făcut o lucrare pentru care Dumnezeu îi va chema să dea socoteală. El va întreba: Cine a încredințat lucrarea aceasta în mâinile voastre?MP 295.2

Eu nu am niciun drept de a-mi lăsa scrierile în mâinile unor oameni care cred că lucrarea lor este aceea de a fi niște căutători ai greșelilor fraților lor. Frații mei, care ocupați poziții de răspundere, nu vreți să vă înțelegeți propriile defecte și să îmbrăcați voi înșivă întreaga armură a neprihănirii? Nu vreți să fiți la fel de atenți și de critici cu privire la propriile cuvinte, propriul spirit și propriul temperament, așa cum sunteți față de alții, ca nu cumva Dumnezeu să nu fie dezonorat, iar adevărul Său să nu fie greșit reprezentat? Dacă veți proceda astfel, discernământul vostru s-ar îmbunătăți într-o mare măsură. Adevărul, Cuvântul vieții, ar fi ca un foc în oasele voastre și ar străluci cu raze limpezi și inconfundabile, reprezentându-L pe Domnul Hristos pentru lume. “Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.”MP 295.3

Oare, niciunul dintre cei ce și-au asumat rolul de căutător al greșelilor nu a reușit să înțeleagă unde va duce poziția pe care a adoptat-o în străduința de a exercita o conducere arbitrară? Unde a fost discernământul lor spiritual? De ce au putut ei să vadă paiul din ochiul fratelui, în timp ce în ochii lor se afla bârna? Oh, dacă a existat vreodată pe pământ un templu care trebuie să fie curățat, atunci acesta este instituția noastră din Battle Creek. Nu vreți voi să-I cereți lui Dumnezeu, cu umilința cea mai adâncă, puterea de a vesti cu claritate solia către Laodicea? Fiți siguri că vor mai fi solii rostite de buze omenești sub inspirația Duhului Sfânt. “Strigă în gura mare, nu te opri!... Vestește poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei! În toate zilele Mă întreabă, ... ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea și n-ar fi părăsit legea Dumnezeului său.”MP 296.1

Noi suntem niște soldați ai lui Hristos. El este Căpetenia mântuirii noastre, iar noi ne aflăm sub conducerea Sa. Trebuie să purtăm armura Lui și să mărșăluim numai sub steagul Său. Nu pe frații noștri soldați trebuie să-i biruim, ci pe vrăjmași, ca să putem zidi Împărăția lui Dumnezeu. Suntem conlucrători cu Dumnezeu. Noi trebuie să purtăm întreaga armură a lui Dumnezeu și să lucrăm, știind că întregul Univers ne privește. Fiecare să îndeplinească datoria care-i revine, așa cum i-a fost încredințată de Dumnezeu.MP 296.2

*****