Organizația și dezvoltarea
Se împlinesc aproape patruzeci de ani de când organizația a fost instituită în mijlocul poporului nostru []. Eu am fost printre cei implicați în instituirea ei încă de la început. Cunosc dificultățile cu care am fost nevoiți să ne confruntăm, relele pe care organizația a trebuit să le corecteze, și am urmărit influența ei asupra dezvoltării lucrării. Încă din perioada de început, Dumnezeu ne-a dat o lumină specială cu privire la acest subiect, iar această lumină, împreună cu lecțiile pe care le-am învățat din experiența organizării, ar trebui să fie luate în considerare cu atenție.MP 24.1
Încă de la început, lucrarea noastră a fost rapidă și îndrăzneață. Numărul membrilor noștri era mic și majoritatea făceau parte din categoriile mai sărace. Concepțiile noastre erau aproape necunoscute lumii. Nu aveam Case de rugăciune, doar câteva publicații, iar facilitățile pentru înaintarea lucrării erau foarte limitate. Oile erau împrăștiate de-a lungul drumurilor și la răspântii, în orașe, în sate și în cătune. Mesajul nostru era constituit din poruncile lui Dumnezeu și din credința lui Isus.MP 24.2
Unitate în credința și doctrină
Soțul meu, împreună cu frații Joseph Bates, Stephen Pierce, Hiram Edson și alți oameni inteligenți, nobili și loiali au fost printre cei care, odată cu trecerea timpului de la anul 1844 încoace, au cercetat adevărul ca pe o comoară ascunsă.MP 24.3
Ne adunam cu inima împovărată, rugându-ne să putem fi una în credință și în doctrină, fiindcă știam că Hristos nu este dezbinat. De fiecare dată, ne opream asupra câte unui subiect și îl cercetam. Deschideam Scripturile cu un simțământ de răspundere. Adesea posteam, ca să putem fi mai bine pregătiți pentru înțelegerea adevărului. După rugăciune stăruitoare, dacă vreo idee nu era înțeleasă o dezbăteam și fiecare își exprima opinia în mod deschis, apoi ne plecam din nou în rugăciune, iar cererile noastre stăruitoare se înălțau spre cer, ca Dumnezeu să ne ajute să ne privim în ochi fără rețineri și să putem fi una, așa cum Hristos și Tatăl sunt una. S-au vărsat multe lacrimi.MP 24.4
Am petrecut multe ore în felul acesta. Uneori rămâneam întreaga noapte în cercetarea solemnă a Scripturilor, ca să putem înțelege adevărul pentru timpul nostru. În anumite ocazii, Duhul lui Dumnezeu venea asupra mea, iar pasajele dificile se limpezeau prin calea aleasă de Dumnezeu și după aceea se instaura o armonie deplină. Toți eram una în minte și în spirit.MP 25.1
Am căutat cu cea mai mare seriozitate ca Scriptura să nu fie răstălmăcită într-o modalitate în care să se potrivească opiniilor omenești. Am încercat să diminuăm cât se poate de mult deosebirile dintre noi, evitând să insistăm asupra punctelor care erau de o importanță minoră și asupra cărora existau păreri diferite. Povara fiecărui suflet era aceea de a răspândi în mijlocul fraților o atmosferă care să răspundă rugăciunii în care Domnul Hristos cerea ca ucenicii să fie una, după cum El și Tatăl sunt una.MP 25.2
Uneori, unul sau doi frați se împotriveau cu încăpățânare învățăturii prezentate și erau înclinați să se lase în voia simțămintelor firești ale inimii, dar, când se ivea o asemenea stare de spirit, întrerupeam cercetările și amânam întâlnirea, pentru ca fiecare dintre noi să poată avea ocazia de a se înfățișa personal în rugăciune înaintea lui Dumnezeu și, fără să conversăm între noi, studiam subiectul aflat în discuție, cerând lumină din cer. Ne despărțeam, adresându-ne cuvinte prietenoase, urmând să ne reîntâlnim cât mai curând posibil pentru a studia mai departe. Din când în când, puterea lui Dumnezeu venea asupra noastră într-o modalitate evidentă și, când lumina clară descoperea adevărul, plângeam și ne bucuram împreună. Noi îl iubeam pe Isus și ne iubeam unii pe alții.MP 25.3
Treptat, numărul nostru a crescut. Semințele semănate au fost udate de Dumnezeu, și El făcea ca rândurile noastre să se mărească. La început, pentru a ne închina și pentru a le prezenta adevărul celor care doreau să-l asculte, ne adunam în case particulare, în bucătării spațioase, în hambare, în grădini, în clase de școală, dar nu a trecut multă vreme și am fost în stare să clădim umile Case de rugăciune.MP 26.1
Instituirea ordinii bisericești
Pe măsură ce numărul nostru creștea, era evident faptul că fără o formă de organizare ar fi existat o mare confuzie, iar lucrarea nu ar fi putut progresa cu succes. Organizația era indispensabilă pentru a asigura întreținerea pastorilor, pentru înaintarea lucrării în noi câmpuri, pentru protejarea atât a bisericii, cât și a pastorilor față de membrii lipsiți de seriozitate, pentru deținerea legală a proprietăților bisericești, pentru publicarea adevărului prin intermediul presei și pentru multe alte scopuri.MP 26.2
Cu toate acestea, în rândul poporului nostru s-au manifestat simțăminte puternice de opoziție. Adventiștii de ziua întâi erau împotriva organizației, și majoritatea adventiștilor de ziua a șaptea cultivau aceleași idei. Am cerut de la Domnul, în rugăciuni stăruitoare, să ne ajute să înțelegem voia Sa, iar lumina primită prin Duhul Său a, fost aceea că în biserică trebuie să existe ordine și disciplină desăvârșită — că organizația era esențială. Ordinea și organizarea sunt evidente pretutindeni în Univers, în toate lucrările lui Dumnezeu. Ordinea este legea cerului și trebuie să fie legea poporului lui Dumnezeu de pe pământ.MP 26.3
În instituirea organizației am trecut printr-o luptă grea. Fără a lua în considerare faptul că Domnul ne-a dat mărturie după mărturie cu privire la subiectul acesta, opoziția era puternică și a trebuit să ne confruntăm cu ea din nou și din nou. Dar noi știam că Domnul Dumnezeu este la cârmă și ne conduce prin providența Sa. Am început să ne organizăm și acest pas înainte a fost însoțit de o prosperitate evidentă.MP 26.4
Dezvoltarea lucrării ne solicita în domenii noi de activitate și eram pregătiți să ne angajăm. Domnul a condus mintea noastră, ca să înțelegem importanța lucrării de educație. Am înțeles nevoia de a avea școli în care copiii noștri să aibă posibilitatea de a învăța fără a fi amenințați de ideile greșite ale unei filozofii false, astfel încât educația lor să poată fi în armonie cu principiile Cuvântului lui Dumnezeu. De asemenea, am fost îndemnați cu privire la nevoia de a avea o instituție medicală, atât pentru ajutorul și educarea poporului nostru, cât și ca mijloc de binecuvântare și iluminare a celorlalți. Aceste acțiuni erau o lucrare misionară de cea mai mare valoare.MP 27.1
Rezultatele unui efort
Lucrarea noastră nu era susținută prin daruri sau moșteniri, deoarece existau puțini oameni bogați printre noi. Care este secretul prosperității noastre? Noi am lucrat sub conducerea Căpeteniei mântuirii noastre. Dumnezeu a binecuvântat eforturile noastre unite. Adevărul s-a răspândit și a prosperat. Instituțiile s-au înmulțit. Sămânța de muștar a crescut, ajungând un copac mare. Sistemul de organizare s-a dovedit a fi un mare succes. Dăruirea sistematică a fost instituită în conformitate cu planul Bibliei. “Tot trupul bine închegat și strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea.” Pe măsură ce înaintam, sistemul nostru de organizare continua să se dovedească a fi eficient.MP 27.2
Nimeni să nu cultive ideea că putem să ne lipsim de organizație. Aceasta ne-a costat mult studiu și multe rugăciuni pentru înțelepciune, așa că știm că Dumnezeu ne-a răspuns, îndemnându-ne să ridicăm acest edificiu. El a fost construit prin îndrumarea lui Dumnezeu, după multe sacrificii și confruntări. Niciunul dintre frații noștri să nu fie atât de amăgit, încât să încerce să doboare acest edificiu, pentru că astfel veți aduce o stare de lucruri la care nici măcar nu visați. în Numele Domnului vă declar că organizația trebuie să rămână temeinică, stabilă și puternică. La porunca lui Dumnezeu — “Mergeți înainte” — noi am înaintat într-un timp în care dificultățile ce trebuiau depășite făceau ca progresul să pară a fi imposibil. Noi știm cât de mult a costat în trecut să împlinim planurile lui Dumnezeu, care ne-au făcut să fim poporul ce există în prezent. Prin urmare, să fim cu toții foarte atenți, ca nu cumva să tulburăm mintea oamenilor tocmai cu privire la lucrurile pe care Dumnezeu le-a poruncit pentru prosperitatea și succesul nostru în înaintarea cauzei Sale.MP 27.3
Îngerii lucrează în mod armonios. Toate acțiunile lor sunt caracterizate de ordine desăvârșită. Cu cât imităm mai bine armonia și ordinea oștirilor îngerești, cu atât mai pline de succes vor fi eforturile lor în sprijinul nostru. Dacă nu înțelegem nicio necesitate a armoniei în acțiunile noastre și dacă modul nostru de acțiune este dezordonat, nedisciplinat și dezorganizat, îngerii, care sunt pe deplin organizați și lucrează într-o ordine desăvârșită, nu pot lucra cu succes în favoarea noastră. Ei se îndepărtează de noi plini de durere, deoarece nu sunt autorizați să binecuvânteze confuzia, tulburarea și dezorganizarea. Toți cei care doresc cooperarea solilor cerești trebuie să lucreze în armonie cu ei. Cei care au aprobarea voinței cerești în toate eforturile lor încurajează ordinea, disciplina și unitatea în acțiune, și atunci îngerii lui Dumnezeu pot coopera cu ei. Dar acești soli cerești nu vor apăra niciodată dezorganizarea, dezordinea și indisciplina. Toate aceste rele sunt rezultatul eforturilor lui Satana de a slăbi puterile noastre, de a ne distruge curajul și de a împiedica succesul lucrării.MP 28.1
Satana știe bine că succesul nu poate însoți decât acțiunile armonioase și ordonate. El știe bine că tot ce este în legătură cu Cerul se află într-o ordine desăvârșită, că acțiunile oștirilor îngerești sunt caracterizate de o supunere și o disciplină desăvârșite. Eforturile lui premeditate urmăresc să-i îndepărteze pe creștini cât se poate de mult de planurile cerești, prin urmare, el îi înșală chiar și pe cei din poporul lui Dumnezeu și îi face să creadă că ordinea și disciplina sunt dușmanii spiritualității, că singura lor posibilitate de a fi în siguranță este ca fiecare să-și urmeze propria cale și să-și păstreze poziția lui, deosebită de organizația credincioșilor care sunt uniți și lucrează în vederea instituirii disciplinei și a armoniei. Unii consideră că toate eforturile făcute pentru a stabili ordinea sunt un pericol și o restrângere a dreptului libertății personale și, ca urmare, trebuie să ne temem de ele ca fiind papism. Aceste suflete devotate cred că este o virtute în a-și afirma libertatea de a gândi și a acționa în mod independent. Ele nu sunt dispuse să accepte părerile niciunui om și nu respectă nici o autoritate umană. Mi-a fost arătat că lucrarea specială a lui Satana este să-i facă pe oameni să creadă că Dumnezeu a rânduit ca ei să se descurce singuri și să-și aleagă propria cale, independenți de frații lor.MP 29.1
Responsabilitatea individuală și unitatea creștină
Dumnezeu conduce un popor afară din lume, așezându-l pe platforma înaltă a adevărului veșnic: poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. El îi va disciplina și îi va educa pe cei ce fac parte din poporul Său. Ei nu vor fi în dezacord, unul crezând ceva, iar altul având o credință și concepții total opuse, așa încât fiecare să lucreze independent de ceilalți. Prin diversitatea darurilor și a responsabilităților pe care Dumnezeu le-a rânduit în biserică, ci vor ajunge cu toții la unitatea credinței. Dacă unul își urmează propriile păreri cu privire la adevărul Bibliei, fără a lua în considerare opiniile fraților săi, pretinzând dreptul de a avea propriile idei particulare, pe care apoi le impune și altora, cum poate să împlinească rugăciunea lui Hristos? Dacă se ridică un altul, și apoi un altul, fiecare afirmându-și dreptul de a crede și de a vorbi ce-i place, fără să ia în considerare credința bisericii, unde va fi armonia care a existat între Domnul Hristos și Tatăl Său și pentru care Domnul S-a rugat Tatălui, cerând ca ea să fie și între frații Săi?MP 29.2
Deși fiecare dintre noi are o lucrare și o responsabilitate personală înaintea lui Dumnezeu, nimeni nu trebuie să-și urmeze propria judecată în mod independent, fără a ține cont de simțămintele și de părerile fraților lui, deoarece un asemenea comportament ar duce la dezordine în biserică. Datoria pastorilor este aceea de a respecta judecata și gândirea fraților lor, dar, atât relația dintre ei, cât și relația dintre doctrinele pe care le prezintă, trebuie să fie verificate prin testul Legii și al Mărturiei, iar apoi, dacă inima lor se lasă învățată, nu va exista nicio dezbinare printre noi. Unii sunt înclinați spre dezordine și se îndepărtează de marile pietre de hotar ale credinței, dar Dumnezeu îi îndeamnă pe slujitorii Lui să fie una în credință și în spirit.MP 30.1
În aceste zile este necesar ca unitatea noastră să aibă un caracter care să reziste încercării.... Avem multe lecții de învățat și multe, multe altele de care trebuie să ne dezvățăm. Numai Dumnezeu este infailibil. Cei care cred că nu vor fi nevoiți să renunțe niciodată la o idee preferată, că nu vor fi niciodată în situația de a-și schimba o opinie, vor fi dezamăgiți. Atâta vreme cât ținem la ideile și la opiniile noastre cu o insistență hotărâtă, nu putem avea unitatea pentru care S-a rugat Domnul Hristos.MP 30.2
Când un frate primește o lumină nouă asupra Scripturilor, trebuie să-și explice poziția în mod deschis, și fiecare slujitor trebuie să cerceteze Scripturile cu spiritul bunăvoinței, pentru a vedea dacă ideile prezentate pot fi susținute de Cuvântul Inspirat. “Robul lui Dumnezeu nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toți, în stare să-i învețe pe toți, plin de îngăduință răbdătoare, să-i îndrepte cu blândețe pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăința, ca să ajungă la cunoștința adevărului.” (2 Timotei 2, 24.25.)MP 30.3
Ce a făcut Dumnezeu pentru noi!
Dacă ne gândim la istoria noastră din trecut, la modul în care am făcut fiecare pas înainte până la poziția în care ne aflăm în prezent, eu pot să spun: Lăudat să fie Dumnezeu! Când văd ce a făcut Dumnezeu pentru noi, sunt plină de uimire și de încredere în conducerea Domnului Hristos. Nu avem niciun motiv de teamă pentru viitor, decât acela de a uita modul în care ne-a condus Domnul.MP 31.1
Acum suntem un popor puternic, dacă ne punem încrederea în Domnul, deoarece avem adevărurile puternice ale Cuvântului lui Dumnezeu. Avem toate motivele să fim plini de recunoștință pentru acest fapt. Dacă vom umbla în lumina care strălucește din scrierile vii ale lui Dumnezeu, vom avea responsabilități atât de mari, pe cât de mare este lumina care ne-a fost dată de Dumnezeu. Avem multe îndatoriri de îndeplinit, pentru că am fost făcuți depozitarii adevărului sacru, care trebuie să-i fie vestit lumii în toată frumusețea și slava lui. Suntem datori față de Dumnezeu să folosim toate mijloacele cu care ne-a înzestrat pentru a înfrumuseța adevărul prin sfințirea caracterului și pentru a le transmite soliile de avertizare, de mângâiere, de speranță și de iubire tuturor celor care se află în întunericul minciunii și al păcatului.MP 31.2
Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru ce s-a realizat până acum prin asigurarea condițiilor de educație religioasă și intelectuală a tinerilor noștri. Mulți sunt pregătiți să îndeplinească responsabilități în diferitele ramuri ale lucrării, nu numai în America, ci și în străinătate. Presa a furnizat o literatură care a răspândit cunoștința adevărului până la mari depărtări. Toate aceste daruri care, asemenea unor pâraie, au umplut fluviul de binecuvântare, să fie recunoscute ca un motiv de a-I aduce mulțumiri lui Dumnezeu.MP 31.3
Avem astăzi o armată de tineri care pot face mult, dacă sunt încurajați și îndrumați cum se cuvine. Dorim ca adevărul să fie crezut de copiii noștri. Dorim să fie binecuvântați de Dumnezeu. Vrem ca ei să participe la planuri bine organizate pentru a-i ajuta pe alți tineri. Toți trebuie să fie atât de bine pregătiți, încât să poată reprezenta corect adevărul, dovedind speranța care este în ei și onorându-L pe Dumnezeu în orice ramură a lucrării pentru care sunt calificați....MP 32.1
Ca ucenici ai lui Hristos, este datoria noastră să răspândim lumina pe care știm că lumea nu o are. Oamenii lui Dumnezeu “să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alții, așa ca să-și strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viață”. (1 Timotei 6, 18.19.)MP 32.2