Biserica rămășiței nu este Babilon
M-am întristat foarte mult, când am citit articolul publicat de fratele S. și de cei asociați cu el în lucrarea pe care o făcea. Fără consimțământul meu, ei au selectat pasaje din Mărturii și le-au introdus în articolul pe care l-au publicat, pentru a face să se creadă că scrierile mele susțin și aprobă poziția apărată de ei. Acest lucru nu este nici corect și nici drept. Prin asumarea unei libertăți necuvenite, au prezentat înaintea poporului o teorie care are menirea de a înșela și de a distruge. Mulți alții au procedat în acest fel, în trecut, și au făcut să se creadă că Mărturiile susțineau idei neîntemeiate și false.MP 32.3
Am primit o lumină care arată că poziția susținută de fratele S. și de simpatizanții lui nu este adevărată, dar zilele în care trăim vor fi caracterizate de abordări de felul: “uite, aici”, “uite, acolo”. Ca un exemplul al modului în care fratele S. și-a compilat articolul, vă voi relata următorul incident: Am scris o scrisoare particulară unuia dintre pastorii noștri, iar acesta, din bunăvoință, crezând că i-ar fi de folos și fratelui S., i-a trimis o copie. Dar fratele S., în loc de a o privi ca un material pentru folosul personal, a tipărit părți din scrisoare într-un articol, ca și cum ar fi fost o mărturie nepublicată, pentru a-și susține poziția personală. Este aceasta o procedură onorabilă? În mărturie nu exista nimic care să susțină poziția fratelui S., dar el a aplicat-o în mod greșit, așa cum fac mulți cu Scripturile, în dauna propriului suflet și a sufletelor altora. Dumnezeu îi va judeca pe cei ce își asumă drepturi necuvenite și folosesc mijloace dezonorante cu scopul de a da importanță și putere de influență ideilor pe care ei le consideră a fi adevăr. Prin folosirea unei scrisori particulare, trimise unei alte persoane, fratele S. a abuzat de intenția binevoitoare a celui care dorise să îl ajute. Pasajele publicate în articolul cu privire la Strigătul cu glas tare și căderea bisericilor, dovedește că Duhul Sfânt al lui Dumnezeu nu lucrează prin el. “După roadele lor îi veți cunoaște.”MP 33.1
Cei care citesc articolele scrise în apărarea acestor poziții false vor rămâne cu impresia că eu susțin ideile respective și că sunt de partea autorilor lor în lucrarea de proclamare a concepțiilor pe care ei le numesc “o lumină nouă”. știu că în soliile lor sunt unele adevăruri, dar adevărul este deformat și greșit aplicat prin asocierea lui cu ideile false. Fratelui care le-a transmis acelor oameni copiile scrisorii primite de la mine aș dori să-i spun următoarele: Nu am nicio intenție de a te mustra și nimeni nu trebuie să te învinuiască în privința aceasta. Dacă intenția și motivele tale au fost bune, iar eu te-aș judeca greșit și te-aș mustra, ar însemna să atrag asupra mea dezaprobarea lui Dumnezeu. Dacă fratele pe care ai dorit să-l ajuți și-a asumat libertăți necuvenite, trădând încrederea ta, nu trebuie să te simți vinovat și să te întristezi din cauza lipsei lui de loialitate.MP 33.2
Îndrumări pentru ucenici
În Mărturii se află lucruri care nu au fost scrise pentru cei din lume, în general, ci pentru copiii credincioși ai lui Dumnezeu și nu este potrivit ca îndrumările, avertismentele, mustrările sau sfaturile de acest fel să fie prezentate în public pentru lume. Însuși Răscumpărătorul lumii, Trimisul lui Dumnezeu, Cel mai mare învățător pe care L-au cunoscut vreodată oamenii, a prezentat unele învățături doar pentru ucenici și nu pentru lume. Deși a avut solii pentru mulțimea care se aduna pe urmele Sale, totuși El a avut o lumină specială și învățături doar pentru urmașii Săi și nu le-a prezentat tuturor celor care îl ascultau, deoarece nu ar fi fost nici înțelese, nici prețuite de ei. Domnul și-a trimis ucenicii să predice, iar când s-au întors din prima lor lucrare misionară și au avut de relatat diferite experiențe cu privire la succesul lor în predicarea Evangheliei împărăției lui Dumnezeu, El i-a invitat: “Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin”. În acest loc de retragere, Isus le-a adresat urmașilor Săi îndrumările, sfaturile, avertizările și mustrările pe care le-a considerat necesare cu privire la modul lor de a lucra, dar învățăturile pe care le-a dat cu acea ocazie nu trebuiau să-i fie prezentate mulțimii, deoarece cuvintele Sale erau destinate doar ucenicilor.MP 34.1
De multe ori, când a făcut lucrări de vindecare, Domnul Hristos i-a avertizat pe cei pe care îi binecuvântase să nu spună nimănui despre fapta Sa. Ei ar fi trebuit să asculte îndemnul Lui și să înțeleagă faptul că Domnul Hristos nu le ceruse să păstreze tăcerea fără temei, ci a avut un motiv pentru porunca Sa, iar ei nu ar fi trebuit să desconsidere în niciun fel dorința Sa explicită. Ar fi trebuit să fie suficient pentru ei să știe că El dorea ca să păstreze secretul și că motivele cererii Sale insistente erau bune. Domnul știa că vindecarea bolnavilor, minunile făcute pentru a reda vederea orbilor sau pentru a-i curăța pe leproși îi puneau viața în pericol, deoarece, dacă nu erau dispuși să accepte dovezile aduse de El cu privire la misiunea Sa divină, preoții și conducătorii le-ar fi răstălmăcit și falsificat și ar fi formulat acuzații împotriva Lui. Este adevărat că Domnul Hristos a făcut multe minuni în public, cu toate acestea, în unele cazuri, El le-a cerut celor pe care i-a binecuvântat să nu-i spună nimănui ce făcuse pentru ei. Când era stârnită prejudecata, când invidia și gelozia erau cultivate și era împiedicat să lucreze, El părăsea acele cetăți și mergea în căutarea celor doritori să asculte și să prețuiască adevărul pe care venise să-l împărtășească.MP 35.1
Domnul Isus a considerat necesar să le explice ucenicilor multe lucruri pe care El nu le-a prezentat mulțimii. El le-a descoperit cu claritate motivul urii cărturarilor, fariseilor și preoților față de ei și le-a vorbit despre suferința, trădarea și moartea Sa, dar nu a spus aceste lucruri la fel de deschis înaintea lumii. Domnul a avut solii de avertizare pentru urmașii Săi, cărora le-a descoperit evenimentele nefericite care urmau să aibă loc și la care trebuiau să se aștepte. El le-a dat îndrumări prețioase, pe care nici măcar ei nu le-au înțeles până după moartea, învierea și înălțarea Sa la cer. Când Duhul Sfânt S-a revărsat asupra lor, ei și-au amintit tot ce le spusese Domnul.MP 35.2
Un act de trădare al încrederii
Dacă Domnul Isus ar fi dezvăluit în public lucrurile pe care le prevăzuse să rămână tainice, ucenicii ar fi adus prejudicii cauzei adevărului, ar fi provocat respingerea, și acest fapt ar fi însemnat o trădare a încrederii sfinte ce le fusese acordată. Domnul i-a adresat poporului Său solii potrivite de avertizare, mustrare, sfătuire și îndrumare, dar nu este bine să scoatem aceste solii din contextul lor și să le așezăm într-un cadru în care să pară că întăresc niște solii greșite, în articolul publicat de fratele S. și de asociații lui, el acuză biserica lui Dumnezeu ca fiind Babilon și îi cheamă pe oameni să se despartă de ea. O asemenea lucrare nu este nici onorabilă, nici corectă. În alcătuirea lucrării lor, ei au folosit numele meu și scrierile mele pentru a susține ceva ce eu dezaprob și denunț ca fiind o greșeală. Cei la care va ajunge acest articol îmi vor atribui mie responsabilitatea pentru falsa concepție prezentată, deși este categoric opusă atât luminii pe care am primit-o de la Dumnezeu, cât și învățăturilor aflate în scrierile mele. Fără nicio ezitare, declar că aceia care insistă asupra acestei lucrări sunt amăgiți într-o mare măsură.MP 36.1
O solie falsă
Mulți ani la rând, am declarat în mod repetat și deschis că atunci când apare cineva cu pretenția că are o mare lumină și, în același timp, susține idei care dărâmă lucrarea pe care Domnul a zidit-o prin slujitorii Săi, acea persoană se află într-o mare amăgire și nu lucrează în direcția în care lucrează Domnul Hristos. Cei care afirmă că bisericile adventiste de ziua a șaptea constituie Babilonul, sau că fac parte din Babilon, ar face mai bine să rămână acasă. Să se oprească și să se gândească la solia care trebuie să fie proclamată în acest timp. În loc de a coopera cu slujitorii divini pentru pregătirea unui popor care să reziste în ziua Domnului, ei i s-au alăturat pârâșului fraților, care îi condamnă înaintea lui Dumnezeu zi și noapte. Slujitorii satanici au ieșit din întuneric și i-au inspirat pe oameni să se unească într-o confederație a răului, ca să ducă în rătăcire, să tulbure și să aducă un mare necaz peste poporul lui Dumnezeu. Pentru că adventiștii de ziua a șaptea nu-i vor aduce omagiu papalității, prin respectarea duminicii, instituția puterii lui antihrist, întreaga lume va fi stârnită la vrăjmășie împotriva lor. Scopul lui Satana este acela de a face ca ei să fie șterși de pe fața pământului, pentru ca supremația lui asupra lumii să nu mai poată fi pusă la îndoială.MP 36.2
Acuzațiile lui Satana
Profetului i s-a descoperit în viziune scena în care Satana acuză poporul lui Dumnezeu. El relatează: “El mi-a arătat pe marele preot Iosua, stând în picioare înaintea îngerului Domnului, și pe Satana stând la dreapta lui, ca să-l pârască”. Isus este Marele nostru Preot în cer. Ce lucrare îndeplinește El? Domnul mijlocește și face ispășire pentru poporul Său, care crede în El. Prin neprihănirea Sa atribuită, ei sunt acceptați de Dumnezeu ca fiind aceia care mărturisesc înaintea lumii că sunt de partea Sa, prin faptul că respectă toate poruncile Lui. Satana îi urăște cu înverșunare și manifestă față de ei același spirit pe care l-a manifestat față de Domnul Isus, când a fost pe pământ. Când S-a aflat înaintea lui Pilat, conducătorul roman a căutat să-L scape și a dorit ca poporul să aleagă să-L elibereze pe Domnul Isus de chinurile prin care avea să treacă. El i-a adus înaintea mulțimii zgomotoase pe Fiul lui Dumnezeu și pe criminalul Baraba și a întrebat: “Pe care din amândoi voiți să vi-l slobozesc? Pe Baraba sau pe Isus care se numește Hristos?” Ei au răspuns: “Pe Baraba”. Atunci, Pilat le-a zis: “Dar ce să fac cu Isus care se numește Hristos?” Ei au răspuns cu toții: “Să fie răstignit!”MP 37.1
Când i s-a cerut să aleagă între Fiul lui Dumnezeu și criminalul Baraba, lumea instigată de spiritul de vrăjmășie al lui Satana a preferat mai degrabă un tâlhar, decât pe Domnul Isus. Argumentele înșelătoare ale celor aflați în poziții înalte au determinat mulțimea ignorantă să-L respingă pe Fiul lui Dumnezeu și să aleagă în locul Său un tâlhar. Să ne aducem aminte că trăim încă în aceeași lume în care Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, a fost respins și răstignit, în aceeași lume asupra căreia încă apasă vinovăția disprețului față de Hristos și a alegerii unui tâlhar în locul Mielului fără prihană al lui Dumnezeu. Dacă nu ne pocăim personal înaintea lui Dumnezeu pentru că am călcat Legea Sa și dacă nu credem în Domnul nostru Isus Hristos, pe care lumea L-a respins, vom rămâne sub condamnarea alegerii lui Baraba, în locul lui Hristos cel neprihănit. Întreaga lume se află astăzi sub acuzația de a-L fi respins și de a-L fi ucis în mod deliberat pe Fiul lui Dumnezeu. Mărturia Cuvântului dovedește că, dacă li s-ar oferi o a doua ocazie, iudeii, neamurile, regii, guvernatorii, pastorii, preoții și orice om — din toate categoriile sociale și toate grupările care manifestă același spirit de invidie, ură, prejudecată și necredință, pe care l-au manifestat cei care L-au condamnat la moarte pe Fiul lui Dumnezeu — ar face la fel ca iudeii din timpul lui Hristos. Ei ar împărtăși același spirit care a cerut moartea Fiului lui Dumnezeu.MP 38.1
În scena care reprezintă lucrarea lui Hristos pentru noi și acuzația insistentă a lui Satana împotriva noastră, Iosua este marele preot și mijlocește pentru poporul care respectă poruncile lui Dumnezeu. În același timp, Satana îi înfățișează pe cei din poporul lui Dumnezeu ca fiind plini de păcate și prezintă înaintea lui Dumnezeu o listă cu fărădelegile pe care chiar el i-a ispitit să le săvârșească de-a lungul timpului, pretinzând că, din cauza păcatelor lor, ar trebui să fie dați în mâinile lui pentru a fi nimiciți. Satana susține că ei nu ar trebui să fie apărați de îngerii păzitori împotriva confederației răului. El este plin de furie, pentru că nu-i poate prinde pe cei din poporul lui Dumnezeu în mrejele lumii, ca să-i determine să i se supună pe deplin. Împărații, domnitorii și conducătorii lumii s-au așezat în tabăra antihristului și sunt reprezentați de balaurul care pornește război împotriva sfinților — împotriva celor ce respectă poruncile lui Dumnezeu și au credința lui Isus. În vrăjmășia lor împotriva poporului lui Dumnezeu, ei se dovedesc vinovați de același păcat al alegerii lui Baraba în locul Domnului Hristos.MP 38.2
Lumea chemată să dea socoteală
Dumnezeu este în conflict cu lumea. Când va începe judecata și se vor deschide cărțile cerului, Dumnezeu va avea de judecat un raport îngrozitor, care i-ar face acum pe oameni să tremure, dacă nu ar fi orbiți și amăgiți de înșelăciunile lui Satana. Dumnezeu va chema lumea să dea socoteală pentru moartea unicului Său Fiu, pe care ea l-a crucificat din nou și din nou, prin toate scopurile și intențiile ei, și pe care L-a supus rușinii publice, prin persecutarea poporului Său. Lumea L-a respins pe Domnul Hristos în persoana sfinților Lui, a refuzat soliile Sale prin refuzul soliilor rostite de profeții, apostolii și trimișii Săi. I-a respins pe cei care au fost colaboratori ai lui Hristos și va trebui să dea socoteală.MP 39.1
Satana este capul tuturor pârâșilor fraților, dar, care este răspunsul Domnului, când el prezintă păcatele poporului lui Dumnezeu? El spune: “Domnul să te mustre [nu pe Iosua, care este reprezentantul poporului încercat și ales al lui Dumnezeu] Satano! Domnul să te mustre, El care a ales Ierusalimul! Nu este el, un tăciune scos din foc? Dar Iosua era îmbrăcat cu haine murdare, și totuși stătea în picioare înainte îngerului.” Satana îi înfățișa pe cei din poporul ales și credincios al lui Dumnezeu ca fiind plini de murdărie și de păcat. El putea să descrie anumite fărădelegi de care s-au făcut vinovați. Oare nu el fusese acela care pusese întreaga confederație a răului să-i determine, prin metodele lui seducătoare, să săvârșească tocmai acele păcate de care îi acuza? Dar ei se pocăiseră și primiseră neprihănirea lui Hristos. Prin urmare, poporul stătea în picioare înaintea lui Dumnezeu, îmbrăcat în veșmintele neprihănirii lui Hristos, iar “îngerul a luat cuvântul și a” zis celor ce erau înaintea Lui: “Dezbrăcați-l de hainele murdare de pe el!” Apoi a zis lui Iosua: “Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea și te îmbrac cu haine de sărbătoare!” Toate păcatele de care se făcuseră vinovați erau iertate, iar ei stăteau înaintea lui Dumnezeu ca aleși și drepți, nevinovați și desăvârșiți, ca și când nu ar fi păcătuit niciodată.MP 39.2
Un cuvânt de încurajare
“Eu am zis: ‘Să i se pună pe cap o mitră curată!’ și ei [îngerii lui Dumnezeu] i-au pus o mitră curată pe cap și l-au îmbrăcat cu haine, în timp ce îngerul Domnului [Isus, Răscumpărătorul] stătea acolo, îngerul Domnului a făcut o mărturisire: Așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Dacă vei umbla pe căile Mele și dacă vei păzi poruncile Mele, vei judeca Casa Mea și vei priveghea asupra curților Mele, și Eu te voi lăsa să intri împreună cu cei ce sunt aici’.” Doresc ca toți aceia care pretind a crede adevărul prezent să se gândească serios la lucrurile minunate prezentate în acest capitol. Oricât de slab și de neputincios ar fi poporul lui Dumnezeu, cei care se întorc la El, în această generație nelegiuită și degradată, și îl aleg din nou ca Domn al vieții lor, ridicându-se pentru a apăra Legea Sa sfântă și pentru a sta la spărtura făcută de omul fărădelegii, sub conducerea lui Satana, vor fi considerați copii ai lui Dumnezeu și, prin neprihănirea lui Hristos, vor fi sta desăvârșiți înaintea lui Dumnezeu. Adevărul nu va rămâne pentru totdeauna doborât la pământ pentru a fi călcat în picioare de oameni. Adevărul va fi respectat și mărit, va răsări și va lumina în toată strălucirea lui și va rămâne statornic din veșnicii în veșnicii.MP 40.1
Acuzațiile nu vin de la Dumnezeu
Dumnezeu are un popor asupra căruia este îndreptat interesul întregului cer și care este singurul obiect drag inimii Sale, pe întregul pământ. Toți cei care citesc aceste cuvinte să se gândească bine la ele, pentru că eu le-aș întipări adânc în fiecare minte, în Numele lui Isus. Când cineva se ridică, indiferent dacă este din mijlocul nostru sau dinafară, și, pretinzând că are de prezentat o solie, declară că poporul lui Dumnezeu face parte din Babilon și îi cheamă cu insistență pe cei credincioși să iasă din el, puteți fi siguri că nu rostește o solie adevărată. Să nu-l primiți și să nu-i dați crezare, pentru că Dumnezeu nu vorbește prin el și nici nu i-a încredințat vreo solie, ci a pornit fără să fi fost trimis. Solia conținută de articolul “Strigătul cu glas tare” este o amăgire. Asemenea solii vor mai veni în viitor și se va susține că sunt trimise de Dumnezeu, dar pretenția va fi falsă, deoarece nu aduc lumină, ci întuneric. Împotriva poporului lui Dumnezeu vor fi întotdeauna solii de acuzare, asemenea lucrării lui Satana care acuză poporul lui Dumnezeu. Aceste solii vor fi proclamate chiar în timpul în care Dumnezeu îi vorbește poporului Său, chemându-l: “Scoală-te, luminează! Căci lumina ta vine și slava Domnului răsare peste tine. Căci iată, întunericul acoperă pământul și negură mare popoarele, dar peste tine răsare Domnul, și slava Lui se arată peste tine.”MP 41.1
O lucrare de amăgire
Veți constata că aceia care vestesc o solie falsă sunt lipsiți de un înalt simț al onoarei și de integritate morală. Ei îi vor înșela pe oameni, amestecând ideile lor greșite cu Mărturiile sorei White și folosind numele ei pentru a întări lucrarea lor. Ei selectează din Mărturii acele pasaje pe care consideră că le pot deforma în scopul de a-și susține poziția și le așază într-un context fals, astfel încât ideile greșite să pară a fi vrednice de încredere și să fie acceptate de popor, Acești autori interpretează în mod tendențios și răstălmăcesc soliile pe care Dumnezeu le-a adresat pentru avertizarea, sfătuirea, mustrarea și mângâierea celor care vor constitui poporul rămășiței Sale. Cei care acceptă Mărturiile ca fiind solii venite de la Dumnezeu vor fi ajutați și binecuvântați prin ele, dar cei care preiau doar anumite părți din acestea, în scopul de a-și susține teoriile sau ideile personale și a-și justifica ideile lor greșite, nu vor fi binecuvântați și nici nu vor beneficia de învățăturile Mărturiilor. A spune că Biserica Adventistă de Ziua a șaptea este Babilonul înseamnă a repeta afirmația lui Satana, care este pârâșul fraților lui, acuzându-i înaintea lui Dumnezeu zi și noapte. Prin folosirea greșită a Mărturiilor, oamenii sunt încurcați, deoarece nu pot înțelege relația dintre Mărturii și ideile celor care greșesc, iar Dumnezeu a intenționat ca Mărturiile să-și aibă întotdeauna un loc anume în contextul adevărului.MP 42.1
Cei care susțin o idee greșită vor spune: “Așa zice Domnul”, dar, în realitate, “Domnul nu le-a vorbit”. Ei aduc o mărturie în favoarea unei minciuni, nu în favoarea adevărului. Dacă aceia care au proclamat solia că biserica este Babilon ar fi folosit banii cheltuiți pentru publicarea și răspândirea acestei minciuni, în scopul de a zidi, și nu de a dărâma, ar fi dovedit prin aceasta că sunt poporul pe care Dumnezeu îl călăuzește.MP 43.1
O mare lucrare trebuie să fie îndeplinită în lume, și mai ales în țările străine. Este nevoie de școli, astfel încât tinerii, copiii și cei mai în vârstă să poată fi pregătiți cât mai repede pentru a începe să lucreze în teritoriile misionare. Lucrarea din străinătate are nevoie nu numai de pastori, ci și de lucrători înțelepți și înzestrați în toate domeniile. Din toate părțile lumii, se aude strigătul macedonean: “Treci și ajută-ne”. Având în vedere că asupra noastră apasă răspunderea de a merge și de a predica Evanghelia la orice făptură, nevoia de oameni și de mijloace materiale este mare. Satana caută pe orice cale să micșoreze resursele pentru a-i împiedica pe oameni să se angajeze tocmai în lucrarea pe care ar trebui să o facă. Este nevoie de bani pentru a construi Case de rugăciune și școli în care să fie pregătiți misionari și este nevoie de tineri și de tinere capabile să lucreze cu răbdare, cu inteligență și cu toată perseverența, devenind uneltele necesare pentru pregătirea unui popor care să reziste în marea zi a lui Dumnezeu. Dar, în loc de a fi folosiți pentru facerea binelui, acești bani sunt deturnați spre rău și spre blestem.MP 43.2
Ziua cea mare a lui Dumnezeu se apropie în grabă. Avem o mare lucrare de îndeplinit și trebuie să o facem repede. Cu toate acestea, vedem că în mijlocul nostru sunt unii care pretind a crede adevărul prezent, dar nu știu să investească mijloacele materiale ce le-au fost încredințate și, din cauza lipsei de umilință și de smerenie a inimii, nu înțeleg cât de mare este lucrarea. Toți cei care învață de la Isus vor lucra împreună cu Dumnezeu. Cei care continuă să proclame ideile false, consumând timp și bani într-o lucrare zadarnică, lasă pe umerii adevăraților lucrători o povară suplimentară, deoarece, în loc de a-și dedica timpul pentru susținerea adevărului, acești lucrători sunt nevoiți să se ocupe de combaterea lucrării celor care proclamă minciuni și pretind că au o solie din cer.MP 44.1
Dacă ar fi simțit necesitatea de a răspunde la rugăciunea adresată de Domnul Hristos Tatălui Său, chiar înainte de răstignirea Sa — ca ucenicii Lui să fie una, după cum El și Tatăl erau una — aceia care au făcut acest fel de lucrare nu ar fi risipit mijloacele ce le-au fost încredințate și care erau atât de necesare pentru înaintarea adevărului. Ei nu ar fi risipit timpul prețios și aptitudinile lor pentru a răspândi idei greșite, făcând în felul acesta ca timpul lucrătorilor adevărați să fie devotat combaterii și înăbușirii influenței lor. O asemenea lucrare nu este inspirată de Dumnezeu, ci de Satana.MP 44.2
“Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întuneric și n-are lumină, să se încreadă în Numele Domnului și să se bizuie pe Dumnezeul lui! Iar voi toți care aprindeți focul și puneți tăciuni pe el, umblați în lumina focului vostru și în tăciunii pe care i-ați aprins. Din mâna Mea vi se întâmplă aceste lucruri, ca să zăceți în dureri.” Solia vestită de aceia care au predicat că biserica este Babilon a lăsat impresia că Dumnezeu nu are nicio biserică pe pământ.MP 44.3
O biserică vie
Oare Dumnezeu nu are nicio biserică vie pe pământ? El are o biserică, dar aceasta este o biserică luptătoare, nu o biserică triumfătoare. Ne pare rău că în ea sunt membri cu greșeli, că în mijlocul grâului există neghină. Domnul Isus spunea: “împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în țarina lui. Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină între grâu și a plecat. Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina. Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghină?’ El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta’. și robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’ ‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina să smulgeți și grâul împreună cu ea. Lăsați-le să crească amândouă până la seceriș și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: “Smulgeți întâi neghina și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu”’.”MP 45.1
În parabola grâului și neghinei, înțelegem că neghina nu trebuie să fie smulsă, pentru ca grâul să nu fie smuls împreună cu ea. Opiniile și judecata omenească ar putea face greșeli grave. Mai bine decât să se comită greșeli, decât să fie smuls chiar și un singur fir de grâu, Stăpânul zice: “Lăsați-le să crească amândouă până la seceriș”. Atunci, îngerii sunt cei care vor strânge neghina și o vor destina nimicirii. Deși în bisericile noastre care cred că au adevărul prezent, unii fac greșeli, asemănându-se neghinei aflate în mijlocul grâului, Dumnezeu este plin de îndurare și răbdător. El îi mustră și îi avertizează pe cei greșiți, dar nu îi nimicește pe aceia care doresc să învețe lecția prezentată de Domnul Isus. El nu smulge neghina din mijlocul grâului. Grâul și neghina trebuie să crească împreună până la seceriș, când grâul va ajunge la maturitate deplină și va fi ușor de deosebit de neghină.MP 45.2
Biserica lui Hristos de pe pământ va fi imperfectă, dar Dumnezeu nu își nimicește biserica din cauza nedesăvârșirii ei. Întotdeauna au fost și vor fi unii conduși mai mult de zel decât de cunoaștere, care vor dori să curețe biserica și să smulgă neghina din mijlocul grâului. Dar Domnul Hristos a dat o lumină specială cu privire la modul în care să fie tratați cei greșiți sau neconvertiți din interiorul bisericii. Membrii bisericii nu trebuie să întreprindă nicio acțiune grăbită, zeloasă și impulsivă pentru a-i exclude pe cei despre care cred că au un caracter cu greșeli. Neghina va răsări printre grâu, dar, dacă ar fi smulsă pe căi diferite de acelea rânduite de Dumnezeu, s-ar face mai mult rău, decât bine, dacă neghina ar fi lăsată în pace. În timp ce Domnul aduce în biserică oameni cu adevărat convertiți, Satana îi aduce printre ei pe cei neconvertiți. În timp ce Hristos seamănă sămânța cea bună, Satana seamănă neghina. Membrii bisericii sunt supuși neîncetat la două influențe opuse, O influență lucrează pentru purificarea bisericii, iar cealaltă pentru coruperea poporului lui Dumnezeu.MP 46.1
Ocaziile acordate lui luda
Domnul Isus cunoștea greșelile din caracterul lui Iuda, dar l-a acceptat în rândul ucenicilor Săi, fără să țină cont de acestea. El i-a acordat aceleași ocazii și privilegii pe care le oferise și celorlalți pe care îi alesese. Iuda nu a avut nicio scuză pentru calea rea pe care a mers mai târziu. El ar fi putut ajunge un împlinitor al Cuvântului, așa cum au fost în cele din urmă Petru, Iacov, Ioan și ceilalți ucenici. Domnul Isus le-a dat suficiente lecții și îndrumări prețioase, pentru ca toți cei care au fost cu El să poată fi convertiți și să înceteze a fi dependenți de defectele care pătaseră caracterul lor.MP 46.2
Biserica nu este desăvârșită
Unii oameni par să creadă că, dacă ajung membri ai bisericii, toate așteptările lor vor fi împlinite și vor cunoaște numai oameni curați și desăvârșiți. Ei sunt zeloși în credința lor și, când văd greșelile membrilor din biserică, spun: “Noi am părăsit lumea, ca să nu mai avem nicio legătură cu caracterele rele, dar răul este prezent și aici”. Apoi, asemenea slujitorilor din parabolă, se întreabă: “De unde dar are neghină?” Nu trebuie să cădem în descurajare din această cauză, pentru că Domnul nu ne-a dat motive să credem că biserica este desăvârșită. Cu tot zelul nostru, nu vom reuși să schimbăm biserica luptătoare într-o biserică la fel de curată ca biserica triumfătoare. Domnul ne interzice să-i tratăm în niciun fel violent pe aceia despre care credem că sunt greșiți, iar lucrarea noastră nu este aceea de a ne ocupa de excluderea și denunțarea celor care greșesc.MP 47.1
Omul limitat este predispus să judece în mod greșit caracterul cuiva, dar Dumnezeu nu le-a încredințat lucrarea de a judeca și de a se pronunța cu privire la caracterul cuiva, acelora care nu sunt potriviți pentru ea. Nu este sarcina noastră să spunem cine este grâu și cine este neghină. Timpul secerișului va defini pe deplin caracterul celor două clase reprezentate de grâu și de neghină. Lucrarea de separare nu a fost lăsată în mâinile niciunui om, ci este lucrarea îngerilor lui Dumnezeu.MP 47.2
Doctrina falsă este una dintre influențele lui Satana, care lucrează în interiorul bisericii, aducând în ea oameni cu inima neconvertită, care nu se supun cuvintelor lui Isus și nu caută unitatea credinței, a spiritului și a doctrinei. Aceștia nu lucrează în vederea unității spiritului pentru care S-a rugat Domnul Hristos și care ar face ca mărturia ucenicilor Săi să aibă efect în a-i convinge pe cei din lume cu privire la faptul că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în mijlocul lor, “pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”. Dacă în poporul lui Dumnezeu ar exista unitatea pentru care S-a rugat Domnul Hristos, ar aduce o mărturie puternică și ar răspândi o lumină strălucitoare în mijlocul întunericului moral al lumii.MP 47.3
Lui Satana i s-a îngăduit să ispitească
În locul unității care ar trebui să fie printre credincioși, există un spirit de dezbinare, deoarece lui Satana i s-a îngăduit să intre și, prin amăgirile lui iscusite și ademenitoare, îi determină pe aceia care nu au învățat de la Hristos blândețea și smerenia inimii să se îndrepte pe o cale diferită de cea a bisericii și să distrugă, dacă este posibil, unitatea acesteia. Apar unii oameni care prezintă lucruri denaturate pentru a-i atrage de partea lor pe ucenici. Ei pretind că Dumnezeu le-a dat o mare lumină, dar ce fel de roade aduc cei care lucrează sub influența acestei lumini? Urmează ei exemplul celor doi ucenici aflați în călătoria spre Emaus? Când au primit lumină, ei s-au întors, i-au găsit pe aceia pe care Dumnezeu îi călăuzise și continua să-i călăuzească și le-au povestit cum îl văzuseră pe Domnul Isus și vorbiseră cu El.MP 48.1
Urmează acest exemplu aceia care au pretins că au lumina cu privire la biserică? Au mers ei la oamenii pe care Dumnezeu i-a ales să vestească o mărturie vie, ca să le prezinte dovada că această lumină i-ar putea califica mai bine pentru a pregăti un popor care să reziste în marea zi a lui Dumnezeu? Au căutat ei sfatul celor care au fost și sunt purtătorii adevărului și care vestesc ultima solie de avertizare a lumii? S-au sfătuit ei cu cei care avuseseră o experiență adâncă în lucrurile lui Dumnezeu? De ce acești oameni, atât de plini de zel pentru cauza lor, nu au fost prezenți la Sesiunea Conferinței Generale de la Battle Creek, asemenea credincioșilor consacrați din timpul revărsării Duhului Sfânt, care au fost prezenți la Ierusalim? În marele centru al lucrării, oamenii și-au deschis comorile de lumină. Au primit acești oameni ungerea divină, când Domnul revărsa Duhul Său peste popor? În timp ce lucrările adânci ale Duhului lui Dumnezeu se manifestau în mod vizibil în mijlocul poporului Său, în timp ce sufletele erau convertite și inimile erau zdrobite, unii ascultau sugestiile venite de la Satana și erau inspirați de un zel nesfânt, care îi îndemna să proclame că Babilonul era reprezentat tocmai de poporul care primea Duhul Sfânt și care urmează să primească ploaia târzie și slava ce trebuie să lumineze întregul pământ. Oare Domnul este autorul soliei vestite de propovăduitorii aceștia? Categoric nu, deoarece nu este o solie adevărată.MP 48.2
Biserica este lumina lumii
Deși în biserică există rele și vor exista până la sfârșitul lumii, biserica din aceste zile de pe urmă trebuie să fie lumina unei lumi întinate și degradate de păcat. Așa slabă și cu defecte cum este ea, având nevoie de mustrare, avertizare și sfătuire, biserica este singurul obiect de pe pământ asupra căruia Domnul Hristos își îndreaptă atenția Sa supremă. Lumea este un atelier în care, prin cooperarea slujitorilor divini și omenești, Domnul Isus demonstrează influența harului și a milei Sale divine asupra inimilor omenești. Îngerii sunt uimiți când văd transformarea caracterului celor care I se supun lui Dumnezeu și își exprimă bucuria, izbucnind în cântece de laudă la adresa lui Dumnezeu și a Mielului. Ei văd cum aceia care erau din fire copii ai mâniei sunt convertiți și ajung să fie împreună lucrători cu Hristos în atragerea sufletelor la Dumnezeu. Ei văd cum cei care fuseseră în întuneric ajung să fie niște lumini strălucitoare în mijlocul nopții morale a acestei generații nelegiuite și pervertite. Ei văd cum sunt pregătiți printr-o experiență asemănătoare experienței lui Hristos, ca să sufere împreună cu Domnul lor pentru a fi, în cele din urmă, părtași cu El în slava din cerurile înalte.MP 49.1
Dumnezeu are o biserică pe pământ, care înălță Legea călcată în picioare și îl prezintă pe Mielul lui Dumnezeu, care a ridicat păcatele lumii. Această biserică este depozitara bogăției și a abundenței harului lui Hristos și prin ea demonstrarea finală și deplină a iubirii lui Dumnezeu îi va fi prezentată lumii ce trebuie să fie luminată de slava ei. În cele din urmă, rugăciunea Domnului Hristos ca biserica Sa să fie una, după cum El și Tatăl sunt una, va fi împlinită. Revărsarea îmbelșugată a Duhului Sfânt va fi dată și, prin resursele ei neîncetate, cei din poporul lui Dumnezeu vor ajunge să fie martorii puterii mântuitoare a lui Dumnezeu în lume.MP 50.1
În prezent, în lume există doar o singură biserică a lui Dumnezeu, care stă la spărtură și repară zidul de apărare, înălțând vechile dărâmături, iar faptul că vreun om atrage atenția lumii și a celorlalte biserici asupra acestei biserici, denunțând-o ca fiind Babilon, nu face altceva decât să lucreze în armonie cu pârâșul fraților. Cum este posibil ca din mijlocul nostru să se ridice oameni care să prezinte lucrurile într-o lumină denaturată și să dea glas tocmai ideilor pe care Satana dorește să le răspândească în lume cu privire la cei ce respectă poruncile lui Dumnezeu și au credința lui Isus? Oare nu este lucrarea de prezentare a adevărului pentru lumea aflată în întuneric suficient de mare încât să mulțumească zelul vostru? În calitate de ispravnici ai talentelor și mijloacelor încredințate, voi ați folosit în mod greșit bunurile primite de la Domnul, investindu-le în scopul răspândirii ideilor false. Întreaga lume este plină de ură împotriva celor ce proclamă îndatoririle prevăzute de Legea lui Dumnezeu, iar o biserică loială față de lehova nu trebuie să se implice în niciun conflict josnic. “Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.” Cei care înțeleg cât de cât ce înseamnă acest război nu-și vor întoarce armele contra bisericii luptătoare, ci vor lupta cu toate puterile alături de poporul lui Dumnezeu împotriva confederației răului.MP 50.2
Cei care încep să proclame o solie pe propria răspundere, și care, în timp ce pretind că sunt învățați și conduși de Dumnezeu, continuă să-și asume lucrarea de a dărâma ceea ce Dumnezeu a zidit și zidește de ani de zile, nu împlinesc voia lui Dumnezeu. Să se știe că acești oameni sunt de partea marelui înșelător. Să nu-i credeți. Ei se aliază cu vrăjmașul lui Dumnezeu și al adevărului și vor submina instituția păstoririi, ca și când ar fi un sistem de preoție. Când vedeți că învățătura lor se orientează în această direcție, să nu aveți nicio legătură cu solia lor, oricât de mult ar cita ei din Mărturii, căutând să le folosească în sprijinul lor. Să nu-i primiți, căci lucrarea lor nu este de la Dumnezeu. Rezultatul unei asemenea lucrări va fi neîncrederea în Mărturii, și, atât cât va fi posibil, vor anula orice efect al lucrării pe care eu o îndeplinesc de ani de zile.MP 51.1
Aproape întreaga mea viață a fost consacrată acestei lucrări, dar povara mea a fost adesea îngreunată de apariția unor asemenea oameni care au început să proclame o solie ce nu le-a fost dată de Dumnezeu. Lucrătorii din această categorie au selectat fragmente din Mărturii și le-au așezat în contextul unor idei greșite pentru a da greutate mărturiei lor false. Când se va dovedi cu claritate că solia lor este falsă, atunci Mărturiile, așezate în legătură cu ideile greșite, vor avea parte de aceeași condamnare ca și solia lor. Pentru că nu vor cunoaște contextul original al scrisorilor din care au fost extrase pasajele, și nici faptul că au fost preluate fără consimțământul meu, oamenii din lume vor prezenta aceste lucruri ca o dovadă că lucrarea mea nu este a lui Dumnezeu, sau a adevărului, ci o lucrare a minciunii. Cei care aduc în felul acesta oprobriul asupra lucrării lui Dumnezeu vor trebui să dea socoteală înaintea Sa pentru lucrarea pe care o fac.MP 51.2
O lucrare de slujire rânduită de Dumnezeu
Dumnezeu are o biserică, și lucrarea ei de slujire este rânduită de El. “și El a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții, evangheliști, pe alții, păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos, ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire, ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.”MP 52.1
Domnul și-a ales slujitorii și o biserică a Sa, care a supraviețuit persecuției, opoziției și întunericului. Isus a iubit biserica și S-a dat pe Sine pentru ea. Prin urmare, El o va înălța, o va înnobila, o va educa și o va înzestra, astfel încât să rămână statornică în mijlocul influențelor degradatoare ale acestei lumi. Dumnezeu a ales oameni, ca să vegheze cu râvnă și cu o vigilență perseverentă, pentru ca biserica Lui să nu poată fi doborâtă de amăgirile rele ale lui Satana, ci să reziste în lume pentru a răspândi slava lui Dumnezeu printre oameni. Întotdeauna, între biserică și lume va exista un conflict aprig. Vor exista confruntări în domeniul gândirii și al principiilor, între adevăr și ideile greșite, dar, în criza care a început deja să se apropie de punctul ei culminant, oamenii cu experiență trebuie să-și îndeplinească lucrarea rânduită lor de Dumnezeu și să vegheze asupra sufletelor pentru care vor fi chemați să dea socoteală.MP 52.2
Cei care răspândesc această solie falsă, denunțând biserica drept Babilon, își neglijează lucrarea rânduită de Dumnezeu și se află în opoziție cu organizația, în opoziție cu porunca limpede pe care Dumnezeu a rostit-o prin Maleahi cu privire la aducerea tuturor zecimilor în visteria Casei Domnului. Ei își închipuie că lucrarea lor este aceea de a-i avertiza pe cei aleși de Dumnezeu să ducă mai departe solia adevărului Său. Acești lucrători nu contribuie la înaintarea cauzei și a împărăției lui Dumnezeu, ci sunt angajați într-o lucrare identică aceleia în care este angajat vrăjmașul oricărei neprihăniri. În aceste zile ale pierzării, toți cei care se ridică împotriva căilor și mijloacelor rânduite de Dumnezeu pentru înaintarea lucrării Sale să se întoarcă de la concepțiile lor nebiblice cu privire la natura, poziția și autoritatea slujitorilor rânduiți de Dumnezeu.MP 53.1
Să înțeleagă toți cuvintele pe care le scriu acum. Cei care au statutul de împreună lucrători cu Dumnezeu nu sunt altceva decât uneltele Sale și nu au niciun har personal sau o sfințire la care să fi ajuns prin ei înșiși. Acești lucrători au succes numai atunci când cooperează cu ființele cerești. Ei nu sunt decât niște vase de pământ în care Dumnezeu pune comoara adevărului Său. Pavel a semănat, Apolo a udat, dar Dumnezeu este Cel care face să crească.MP 53.2
Dumnezeu vorbește prin slujitorii aleși de El și niciun om sau asociație de oameni să nu hulească Duhul lui Dumnezeu, refuzând să acorde atenție soliei Cuvântului Său, care este rostită prin solii aleși de El. Prin refuzul de a asculta solia lui Dumnezeu, unii se închid în întuneric. Prin faptul că arată dispreț față de slujitorii lui Dumnezeu, ei își închid sufletul în fața binecuvântărilor Sale nelimitate și îl lipsesc pe Domnul Hristos de slava cu care trebuie să fie proslăvit.MP 54.1
Păziți-vă de învățătorii mincinoși
Dumnezeu nu este autorul confuziei, ci al păcii. Dar Satana este un vrăjmaș vigilent, care nu doarme, ci lucrează fără încetare asupra minții omenești, căutând un teren fertil în care să-și poată semăna neghina. Dacă găsește pe cineva pe care să-l poată determina să intre în slujba lui, Satana îi va sugera idei și teorii false și va face din el un apărător zelos al greșelilor. Adevărul nu realizează doar convertirea, ci și purificarea celui ce îl primește. Domnul Isus ne-a avertizat să ne păzim de învățătorii mincinoși. Încă de la începutul lucrării noastre, din când în când, s-au ridicat oameni care au susținut teorii noi și uimitoare. Dacă ar urma exemplul celor cu experiență, cei care pretind că au adevărul ar studia Cuvântul lui Dumnezeu și, într-un spirit umil și gata de a se lăsa învățați, ar examina teoriile noi în lumina adevărului, cerând ajutorul fraților care au fost întotdeauna niște cercetători sârguincioși ai Bibliei. De asemenea, ei s-ar ruga lui Dumnezeu, cerându-I: “Doamne, este aceasta calea sau este o cărare falsă pe care Satana urmărește să mă conducă?” Dacă ar proceda astfel, ei ar primi lumină și ar scăpa de capcana vânătorului.MP 54.2
Frații și surorile noastre trebuie să fie precauți față de oricine vrea să stabilească o dată a împlinirii Cuvântului Domnului cu privire la venirea Sa ori cu privire la oricare altă făgăduință pe care Domnul a făcut-o cu o semnificație deosebită. “Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele, pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa.” Învățătorii falși pot părea foarte zeloși în lucrarea lui Dumnezeu și pot cheltui bani pentru a-și răspândi teoriile în lume și în biserică, dar, pentru că amestecă greșeala cu adevărul, solia lor este o solie de amăgire și va duce sufletele pe căi greșite. Ei trebuie să fie combătuți și opriți, nu pentru că ar fi răi ca oameni, ci pentru că sunt învățători ai minciunii și se străduiesc să pună pecetea adevărului pe niște idei false.MP 55.1
Ce păcat că oamenii trebuie să treacă prin asemenea eforturi, doar ca să ajungă, în cele din urmă, la niște teorii greșite, în timp ce la dispoziția lor se află tezaurul comorilor prețioase ale adevărului, prin care pot fi îmbogățiți cu cea mai sfântă credință. În loc de a prezenta adevărul, ei îngăduie ca imaginația lor să stăruie asupra unor idei noi și ciudate și intră în dezacord cu aceia pe care Dumnezeu îi folosește pentru a duce poporul pe temeliile adevărului. Acești oameni înlătură tot ce s-a spus cu privire Ia unitatea gândirii și simțămintelor și disprețuiesc rugăciunea lui Hristos, ca și când unitatea pentru care S-a rugat El ar fi lipsită de importanță și nu ar exista nicio nevoie ca urmașii Lui să fie uniți, așa cum El este una cu Tatăl. Ei deviază și, asemenea lui Iehu, îi cheamă pe frații lor să le urmeze exemplul de zel pentru Domnul.MP 55.2
Dacă zelul lor i-ar fi determinat să lucreze în aceeași direcție în care lucrează frații care au purtat povara în arșița zilei și dacă ei ar fi fost la fel de perseverenți ca frații lor pentru a birui descurajările și piedicile, atunci ar fi demni de urmat și Dumnezeu i-ar putea accepta. Dar aceia care încep să proclame o lumină “minunată” și totuși îi atrag pe oameni departe de slujitorii pe care îi călăuzește Dumnezeu, trebuie să fie condamnați. Aceasta a fost calea lui Core, Datan și Abiram, iar fapta lor a fost scrisă ca avertisment pentru toți ceilalți. Noi nu trebuie să facem ce au făcut ei — să acuzăm și să condamnăm oamenii pe umerii cărora Dumnezeu a pus povara lucrării.MP 55.3
Cei care au proclamat ideea că Biserica Adventistă de Ziua a șaptea este Babilon au folosit Mărturiile pentru a conferi poziției lor o susținere aparentă, dar de ce nu prezintă ei solia care a fost și este povara mea de mulți ani — unitatea bisericii? De ce nu citează ei cuvintele îngerului: “Strângeți rândurile, strângeți rândurile, strângeți rândurile”? De ce nu repetă ei avertizarea și declarația de principiu că “în unitate este putere, în dezbinare este slăbiciune”? Soliile pe care le-au adus acești oameni dezbină biserica și ne fac de rușine înaintea dușmanilor adevărului. Ele descoperă cu claritate caracterul lucrării amăgitoare a marelui înșelător, al cărui scop este acela de a împiedica biserica în înaintarea ei spre desăvârșire și unitate. Acești învățători își urmează propriile impulsuri, acționează după propria gândire independentă și înăbușă adevărul prin teorii și concepții false. Ei refuză sfatul fraților lor și se încăpățânează să-și urmeze propria cale, până când ajung exact așa cum dorește Satana — niște oameni cu mintea dezechilibrată.MP 56.1
Îi avertizez pe frații mei să ia seama la lucrările lui Satana, în orice formă ar fi ele. Marele adversar al lui Dumnezeu și al omului exaltă acum, pentru că a reușit să înșele sufletele și să deturneze mijloacele și abilitățile lor pe căi distrugătoare. Banii lor ar fi putut fi folosiți în scopul înaintării adevărului, dar în loc de aceasta ei au fost cheltuiți pentru prezentarea unor idei care nu au nicio temelie în adevăr.MP 56.2
Un alt exemplu
În anul 1845, un om pe nume Curtis a făcut o lucrare similară în Massachusetts. El a prezentat o doctrină falsă, introducând în teoriile lui propoziții și fragmente extrase din Mărturii, pe care le-a publicat în The Day Star sub forma unor fascicole. Ani de zile, scrierile lui au adus roade dăunătoare, stârnind reproșuri la adresa Mărturiilor care, în ansamblu, nu susțineau în niciun fel această lucrare. Soțul meu i-a scris, întrebându-l ce intenționează prin combinarea cuvintelor proprii cu mărturiile folosite în susținerea unor idei total opuse și i-a cerut să corecteze impresia lăsată de lucrarea lui. Acest om a refuzat să răspundă, afirmând, printr-o justificare absurdă, că teoriile lui constituie adevărul, că viziunile ar fi trebuit să fie armonizate cu ideile lui și că acestea îl susțin în mod real, dar eu am uitat să scriu acele propoziții care exprimă cu claritate tocmai teoriile lui.MP 57.1
Încă de la începutul lucrării au apărut, unul după altul, oameni care au întreprins o lucrare de felul acesta, iar eu am fost nevoită să mă confrunt cu situația și să suport eforturile necesare contrazicerii unor asemenea falsități. Ei și-au publicat teoriile, înșelând multe suflete, dar fie ca Dumnezeu să păzească turma pășunii Lui.MP 57.2
Îi îndemn pe cei care pretind a crede în adevăr să lucreze în unitate cu frații lor. Nu căutați să-i dați lumii ocazia de a spune că noi suntem extremiști, că suntem dezbinați, că unul prezintă o idee, iar altul o altă idee. Evitați neînțelegerile. Fiecare trebuie să vegheze asupra lui însuși și să fie atent, ca să fie găsit la spărtură, reparând zidul de apărare și nu încercând să producă o spărtură. Toți, trebuie să fie precauți, să nu lanseze acuzații împotriva singurului popor care întrunește caracteristicile poporului rămășiței, care păzește poruncile lui Dumnezeu, are credința lui Isus și înalță standardul neprihănirii în aceste zile din urmă.MP 57.3
Dumnezeu are un popor distinct, o biserică pe pământ. Ea nu ocupă un loc secundar față de nicio altă biserică, ci este superioară tuturor celorlalte în ce privește înzestrările necesare pentru a prezenta adevărul și pentru a înălța Legea lui Dumnezeu. Dumnezeu are slujitori special desemnați, oameni conduși de El, care au suportat povara și arșița zilei și cooperează cu mijloacele Cerului pentru înaintarea împărăției lui Hristos. Să ne unim cu acești slujitori aleși, ca să fim găsiți, în cele din urmă, în rândul celor ce păzesc poruncile lui Dumnezeu, au credința lui Isus și răbdarea sfinților.MP 58.1
Scrisoarea
Cele ce urmează constituie scrisoarea trimisă fratelui S.
Napier, Noua Zeelandă,
23 martie 1893
Dragă frate S.,
Îți adresez câteva rânduri. Nu sunt de acord cu poziția ta, deoarece Domnul mi-a arătat că asemenea poziții vor fi luate de aceia care sunt pe o cale greșită. Apostolul Pavel ne-a dat un avertisment: “Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor”.MP 58.2
Fratele meu, aud că susții concepția că Biserica Adventistă de Ziua a șaptea este Babilon și că toți cei care doresc să fie mântuiți trebuie să iasă din ea. Nu ești singurul înșelat de Satana în această privință. În ultimii patruzeci de ani, s-au ridicat, unul după altul, mai mulți oameni, pretinzând că Domnul i-a trimis cu aceeași solie, dar îngăduie-mi să-ți spun, așa cum le-am spus și lor, că solia pe care și tu o propovăduiești este una dintre amăgirile lui Satana cu scopul de a crea confuzie în mijlocul bisericilor.MP 58.3
Fratele meu, te afli în mod sigur în afara căii. Solia celui de al doilea înger trebuia să-i fie adresată Babilonului [bisericilor] pentru a proclama căderea lui și pentru a chema poporul să iasă din el. Aceeași solie urmează să fie proclamată încă o dată. “După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere, și pământul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare și a zis: ‘A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte, pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, și împărații pământului au curvit cu ea, și negustorii pământului s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei’. Apoi am auzit din cer un glas, care zicea: ‘Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei, și să nu fiți loviți cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit și au ajuns până în cer; și Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile ei’.”MP 59.1
Fratele meu, dacă tu spui că Biserica Adventistă de Ziua a șaptea este Babilon, greșești. Dumnezeu nu ți-a dat o asemenea solie. Satana se va folosi de fiecare minte pe care va reuși să o influențeze, inspirându-i pe oameni să inventeze teorii mincinoase sau să se îndrepte spre concluzii greșite, ca să poată crea o agitație falsă. îmi dau seama că unii pot fi înșelați de solia ta, pentru că sunt plini de curiozitate și doresc ceva nou.MP 59.2
Sunt cu adevărat întristată că nu ai putut evita să fii înşelat de sugestiile vrăjmaşului, pentru că ştiu că teoria susţinută de tine nu constituie adevărul. În promovarea ideilor tale, îţi faci un mare rău şi ţie, şi altora. Nu căuta să răstălmăceşti, să denaturezi şi să perverteşti Mărturiile, cu scopul de a justifica o solie greşită. Sunt mulţi cei care au păşit pe terenul acesta şi au făcut mult rău. De fiecare dată când ceilalţi au fost plini de zel în proclamarea acestei solii, mi s-a arătat că nu predicau adevărul.MP 60.1
Înțeleg că tu predici, de asemenea, că nu trebuie să plătim zecime. Fratele meu, “scoate-ți încălțămintea din picioare”, căci locul pe care calci este un pământ sfânt. Domnul însuși ne-a vorbit despre plătirea zecimii. El a spus: “Aduce-ți însă la casa visteriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea, puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare”. Dar, odată cu rostirea binecuvântării asupra celor care-și aduc zecimea, El pronunță un blestem la adresa celor care o rețin pentru ei. Recent, am primit o lumină specială cu privire la acest subiect, deoarece mulți adventiști de ziua a șaptea îl înșală pe Dumnezeu în zecime și daruri, și mi s-a arătat clar că Maleahi a înfățișat situația chiar așa cum este în realitate. Așadar, cum îndrăznește un om să gândească, chiar și în inima lui, că ideea reținerii zecimii și darurilor ar fi de la Domnul? Unde, fratele meu, este locul în care ai început să calci pe alături de cale? Oh, întoarce-te pe cale din nou.MP 60.2
Suntem aproape de sfârșit, dar, dacă tu sau oricare altul veți fi seduși de vrăjmașul și veți fi determinați să stabiliți o dată a venirii lui Hristos, veți face aceeași lucrare rea, care a dus la ruina sufletelor celor ce au procedat în mod asemănător în trecut.MP 60.3
Dacă purtați jugul lui Hristos, dacă ridicați povara Lui, veți vedea că este suficient de mult de făcut în aceeași lucrare în care trudesc slujitorii lui Dumnezeu — predicarea lui Hristos Cel răstignit. Dar oricine începe să proclame o solie care anunță ceasul, ziua și anul venirii Domnului ia pe umerii lui o povară și predică o solie pe care Domnul nu i le-a dat niciodată.MP 61.1
Dumnezeu a ales pe pământ un popor care păzește poruncile Lui. El conduce, dar nu niște mlădițe răzlețe, nu unul aici și altul acolo, ci un popor. Adevărul este o putere care sfințește, dar biserica luptătoare nu este o biserică triumfătoare. Printre grâu există neghină. Slujitorii au întrebat: “Vrei să mergem să smulgem neghina?” Dar stăpânul le-a răspuns: “Nu, ci lăsați-le să crească împreună, ca nu cumva smulgând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea”, Năvodul Evangheliei nu adună doar pești buni, ci și pești răi, și numai Domnul îi cunoaște pe cei care sunt ai Săi.MP 61.2
Fiecare dintre noi are datoria de a umbla în umilință cu Dumnezeu. Nu trebuie să căutăm solii noi și ciudate. Nu trebuie să gândim că aleșii lui Dumnezeu, care se străduiesc să umble în lumină, reprezintă Babilonul. Bisericile căzute sunt Babilonul. Ele promovează doctrinele otrăvitoare, care reprezintă vinul minciunii. Acest vin al minciunii este alcătuit din doctrinele false, cum ar fi nemurirea naturală a sufletului, chinuirea veșnică a celor nelegiuiți, respingerea existenței lui Hristos înainte de nașterea Sa în Betleem și înălțarea primei zile a săptămânii mai presus de ziua sfântă a lui Dumnezeu. Diferite biserici prezintă lumii aceste idei false și altele înrudite, împlinind astfel Scripturile, care spun că “neamurile pământului au băut din vinul mâniei curviei ei”. Mânia este stârnită de doctrinele false și, când beau acest vin, împărații și conducătorii se umplu de furie împotriva celor ce nu se află în armonie cu ereziile lor satanice, care înalță sabatul fals și îi determină pe oameni să calce în picioare monumentul de aducere-aminte al lui Dumnezeu.MP 61.3
Îngerii căzuți, aflați pe pământ, se unesc cu oamenii răi. În acest timp, antihristul va apărea dându-se drept adevăratul Hristos și, după aceea, Legea lui Dumnezeu va fi pe deplin respinsă de popoarele lumii. Răzvrătirea împotriva Legii sfinte a lui Dumnezeu va ajunge la maturitate, gata de seceriș. Adevăratul conducător al întregii răzvrătiri este Satana, înveșmântat ca un înger de lumină. Oamenii vor fi amăgiți și îl vor înălța pe Satana în locul care I se cuvine lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Cel Atotputernic va interveni și va rosti sentința asupra tuturor bisericilor apostaziate unite. Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea și foametea. și va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare.MP 62.1
*****
Scopul predicării nu este doar de a informa, nu doar de a convinge din punct de vedere intelectual. Predicarea Cuvântului trebuie să apeleze la intelect și să ofere cunoaștere, dar este necesar să facă mai mult de atât. Cuvintele pastorului trebuie să ajungă la inima ascultătorilor. — The Review and Herald, 22 decembrie, 1904.MP 62.2