Președinții conferințelor
2 august 1896
Mi s-a atras atenția asupra îndrumării pe care Domnul a binevoit să o adreseze în cartea Slujitorii Evangheliei. M-am trezit la ora trei noaptea și am citit subiectul aflat la pagina 232, în micul capitol intitulat “Președinții conferințelor”. Aceleași lucruri mi-au fost prezentate din nou și din nou. Sunt frații noștri dispuși să ia aminte la ele? Sau vor întoarce ei spatele luminii? Președintele Conferinței Generale trebuie să lucreze în conformitate cu lumina primită și nu împotriva ei. Dacă oamenii își vor închide ochii în fața mărturiilor pe care Dumnezeu a binevoit să le ofere și dacă vor considera că este mai înțelept să meargă în lumina care izvorăște din scânteile propriei gândiri, biserica va fi ruinată. Asemenea oameni nu sunt calificați să ajungă nici pastori, nici președinți ai conferințelor. Ei nu au primit sfatul venit din Izvorul oricărei înțelepciuni.MP 327.1
Cel care este așezat în poziția de președinte al unei conferințe trebuie să învețe că inima omenească este îndărătnică și trebuie să fie păzită cu strictețe prin veghere și rugăciune. Dacă îl caută pe Domnul în mod conștiincios și constant, el va fi învățat de Dumnezeu în așa fel încât să ajungă un om reprezentativ, în care se poate avea încredere, așa cum Dumnezeu s-a încrezut în Avraam. El are nevoie de întreaga armură a lui Dumnezeu, deoarece în fața lui se află lupta cea bună a credinței și trebuie să reziste, după ce va fi împlinit tot ce L-a învățat Duhul lui Dumnezeu. Vrăjmașii lui pot fi chiar din propria casă, soția și copiii, sau pot fi înclinațiile lui moștenite și cultivate, care luptă fără încetare pentru supremație. Omul este firesc și are un caracter cu defecte, dar trebuie să lupte pentru biruință. Toți cei ce doresc că înceapă bine trebuie să înceapă cu propria inimă. Să se roage cu sinceritate: “Zidește în mine o inimă curată, o, Dumnezeule!” și vor primi răspunsul: “Vă voi da o inimă nouă”.MP 327.2
Sunt lecții care trebuie să fie învățate de toți cei ce urmează să pășească în locurile în care Dumnezeu îi va încerca pentru a vedea dacă în dreptul lor se poate raporta faptul că sunt niște ispravnici credincioși și loiali ai talanților încredințați. Au dovedit ei că se comportă cu temere de Dumnezeu, indiferent dacă se află în relație cu cei superiori, inferiori sau egali? Ei trebuie să cultive adevărul ca pe un principiu constant, pentru ca acesta să le poată sfinți sufletul. Puterea creatoare și transformatoare a Duhului Sfânt al lui Dumnezeu îi va face niște colaboratori cu Isus Hristos. Dacă iau jugul pe umeri alături de Domnul Hristos, ei pot fi mai mult decât biruitori prin El.MP 328.1
Cel care este pe deplin conștient de faptul că se află în slujba lui Isus Hristos va dori prietenia lui Dumnezeu. El se va închina înaintea lui Dumnezeu, cerând ca propriul eu să nu fie nimic, iar Dumnezeu să fie totul. Un asemenea om este un conlucrător cu Hristos, pregătit să conducă o conferință locală. Dacă se dovedește a fi circumspect, el este pregătit pentru orice poziție, în conformitate cu experiența și aptitudinile lui. Bisericile trebuie să înțeleagă faptul că astfel de oameni sunt demni de a li se acorda încrederea și susținerea. Ele pot să le ceară sfatul. Asemenea oameni vor simți că, dacă nu primesc fără încetare harul lui Dumnezeu, nu vor fi niciodată suficient de capabili de a îndeplini o lucrare, cu atât mai mult pe aceea de a conduce o conferință locală. Ei nu vor alege să se bazeze pe propriile puteri când fac o lucrare sau poartă anumite responsabilități. Printr-o administrare înțeleaptă, ei vor avea tactul de a recunoaște talentul altora și îi vor folosi pe cei care au acest talent, ajutându-i, în timp ce ei îi vor ajuta la purtarea poverilor lor.MP 328.2
Unitatea între frați
Este un act de egoism ca unii oameni, care consideră că au de făcut o anumită lucrare pentru Domnul, să dorească să o îndeplinească singuri, refuzând asocierea cu cei care i-ar putea ajuta, deoarece se tem că nu vor obține întregul merit pentru buna lucrare, pe care se laudă că o vor face. Această atitudine a împiedicat, într-o mare măsură, lucrarea lui Dumnezeu. Frații trebuie să se bazeze unul pe altul, Puneți în legătură un Petru și un Ioan. Fiecare să-l încurajeze pe fratele lui și să se asocieze, îndeplinindu-și partea cu zel și conștiinciozitate, ca parteneri în marea lucrare a lui Dumnezeu. Doi sau trei se pot ruga împreună, pot cânta, pot să-L laude pe Dumnezeu și pot crește până la statura deplină de împreună lucrători cu Dumnezeu. Trebuie să fie cultivată o armonie desăvârșită. Toți să-I slujească Domnului ca niște copilași, simțind că sunt ramuri ale aceleiași vițe.MP 329.1
Dacă președinții conferințelor locale se vor purta cu umilință înaintea lui Dumnezeu, nu vor mai fi în situația de a-i scrie președintelui Conferinței Generale, cerându-i să-și abandoneze lucrarea pentru a rezolva în locul lor probleme lipsite de importanță. Chiar și dintre problemele mari, multe pot fi aduse înaintea Iui Dumnezeu, iar El îi va sfătui pe lucrătorii din fiecare conferință locală. Toți pot să apeleze la Domnul. El este mult mai ușor de găsit decât președintele Conferinței Generale. Președintele Conferinței Generale să-i educe pe președinții conferințelor locale să nu pună asupra lui poverile lor, ci să poarte singuri de grijă părții ce le revine în marea vie spirituala, unde sunt chemați să lucreze cu înțelepciune. Îndemnați-i pe acești oameni talentați și abili să-L caute pe Dumnezeu, ca să poată fi învățați de El. Învățați-i să meargă la Izvorul înțelepciunii pentru a fi educați în neprihănire. Cercetați Scripturile. “Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” Care este deci scuza pentru faptul că întoarceți spatele Celui ce este infinit în înțelepciune, îndreptându-vă spre niște făpturi limitate, la fel de slabe ca voi? El a suferit pentru voi, Cel Drept pentru cei nedrepți.MP 329.2
Câte plângeri lipsite de importanță poate așterne un om pe hârtie și le poate revărsa în sufletul semenilor săi! Cât de neînțelept este să perpetuezi și să le comunici altora acele lucruri pe care ai fi făcut mai bine să le păstrezi pentru tine! Să nu scrii niciodată vreun rând care exprimă descurajare. Dacă veți face așa cum v-a spus Domnul Isus, veți găsi ajutor. “Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Domnul Dumnezeu a oferit nenumărate dovezi ale bunăvoinței Sale de a purta poverile voastre. Dacă luați asupra voastră poverile Sale, El vă va purta atât pe voi, cât și poverile voastre. Domnul îi invită pe toți cei care lucrează și sunt împovărați: “Veniți la Mine”. Nu vi se spune că trebuie să mergeți pretutindeni în lume, ca să le vorbiți tuturor despre necazurile voastre și să vă descărcați poverile asupra tovarășilor voștri. Domnul Hristos spune: “Iată, Eu sunt cu voi, întotdeauna, până la sfârșitul veacurilor”.MP 330.1