Capitolul 18 — Principii vitale cu privire la relațiile din biserică
Iehova este Regele nostru
Dumnezeu mi-a descoperit multe lucruri pe care mi-a cerut să le transmit poporului Său atât în scris, cât și prin vorbire. Prin această solie a Duhului Sfânt, poporului lui Dumnezeu i se adresează învățături sfinte cu privire la datoria lui față de Dumnezeu și față de semeni.MP 477.1
În bisericile noastre a pătruns un lucru ciudat. Oameni care sunt puși în poziții de răspundere, ca să fie niște îndrumători înțelepți și să-i ajute pe tovarășii lor lucrători, au ajuns să presupună că au fost chemați să fie niște regi și conducători în biserică, să-i spună unui frate: fă aceasta, altuia: fă aceea și altuia: să lucrezi așa sau așa. Sunt locuri în care lucrătorilor li s-a spus că, dacă nu au urmat instrucțiunile celor aflați în poziții de răspundere, salariul pe care-l primesc de la conferință li se va reține.MP 477.2
Este bine ca lucrătorii să se sfătuiască unii cu alții ca niște frați, dar cel care îndrăznește să-i oblige pe tovarășii săi de lucrare să-i ceară sfaturile și recomandările în toate detaliile activității lor și să le spună el care sunt îndatoririle lor, se află într-o situație periculoasă și trebuie să învețe ce responsabilități revin cu adevărat poziției lui. Dumnezeu nu a numit niciun om să fie conștiință pentru frații săi. Nu este înțelept ca unui administrator să-i fie încredințată o răspundere atât de mare, încât să simtă că este obligat să ajungă un dictator.MP 477.3
Un pericol constant
De-a lungul anilor a existat o tendință tot mai mare ca oamenii aflați în poziții de responsabilitate să domnească asupra moștenirii lui Dumnezeu, îndepărtând în felul acesta din conștiința membrilor bisericii simțământul nevoii după îndrumarea divină și prețuirea privilegiului lor de a-I cere sfatul lui Dumnezeu cu privire la datoria lor. Această stare de lucruri trebuie să fie schimbată. Să aibă loc o reformă. Cei ce nu au fost înzestrați cu o măsură bogată a înțelepciunii care vine din cer nu ar trebui să fie chemați să slujească în poziții în care influența lor înseamnă atât de mult pentru membrii bisericii.MP 477.4
În experiențele mele anterioare în lucrare, am fost nevoită să combat această greșeală. În timpul activității din Europa și Australia și, mai recent, la tabăra din San Jose, în anul 1905, a fost necesar să adresez o mărturie de avertizare împotriva unei situați de acest fel, deoarece sufletele erau îndemnate să aștepte sfaturile oamenilor, în loc să le ceară de la Dumnezeu, care este înțelepciunea, sfințirea și neprihănirea noastră. Iar acum, mi-a fost încredințată aceeași solie, într-o modalitate mai clară și mai hotărâtă, deoarece are loc o ofensă mai adâncă la adresa Duhului lui Dumnezeu.MP 478.1
Un privilegiu înalt
Dumnezeu este învățătorul poporului Său. El îi va învăța pe toți cei care își umilesc inima înaintea Lui. “Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată.” Domnul dorește ca fiecare membru al bisericii să se roage cu stăruință pentru înțelepciune, ca să poată ști ce anume așteaptă Domnul de la el. Fiecare credincios are privilegiul de a câștiga o experiență personală, învățând să-și aducă grijile și greutățile înaintea lui Dumnezeu. Stă scris: “Apropiați-vă de Dumnezeu și El se va apropia de voi”.MP 478.2
Prin slujitorul Său Isaia, Dumnezeu își cheamă biserica să prețuiască înaltul ei privilegiu de a avea la dispoziție înțelepciunea Celui Infinit: “Suie-te pe un munte înalt, ca să vestești Sionului vestea cea bună, înalță-ți glasul cu putere, ca să vestești Ierusalimului vestea cea bună, înalță-ți glasul, nu te teme, și spune cetăților lui Iuda: ‘Iată Dumnezeul vostru!’ Iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere și poruncește cu brațul Lui, Iată că plata este cu El și răsplătirile vin înaintea Lui. El își va paște turma ca un Păstor, va lua mieii în brațe, îi va duce la sânul Lui și va călăuzi blând oile care alăptează”.MP 478.3
Cine a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma și a strâns țărâna pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munții cu cântarul și dealurile cu cumpăna? Cine a cercetat Duhul Domnului și cine L-a luminat cu sfaturile lui? Cu cine S-a sfătuit El, ca să ia învățătură! Cine L-a învățat cărarea dreptății? Cine L-a învățat înțelepciunea și I-a făcut cunoscut calea priceperii! Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă de vadră, sunt ca praful pe o cumpănă, El ridică ostroavele ca un bob de nisip. Libanul n-ajunge pentru foc, și dobitoacele lui n-ajung pentru arderea de tot. Toate neamurile sunt ca un nimic înaintea Lui, nu sunt decât nimicnicie și deșertăciune.MP 479.1
“Nu știi? N-ai auzit? Dumnezeul cel veșnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu obosește, nici nu ostenește, priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui ce cade în leșin. Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină, dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii, aleargă și nu obosesc, umblă și nu ostenesc,”MP 479.2
În capitolele 41 și 45 din Isaia, Dumnezeu își descoperă pe deplin scopul pentru poporul Său, iar aceste capitole ar trebui să fie studiate cu rugăciune. Aici, Dumnezeu nu-și învață poporul să se îndepărteze de înțelepciunea divină și să aștepte sfaturile izvorâte din înțelepciunea oamenilor limitați. “Ține minte aceste lucruri, Iacove, și tu, Israele”, spune Domnul, “căci ești robul Meu.... O Israele, nu Mă uita! Eu îți șterg fărădelegile ca un nor, și păcatele ca o ceață: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat. Bucurați-vă ceruri! Căci Domnul a lucrat, răsunați de veselie, adâncimi ale pământului! Izbucniți în strigăte de bucurie, munților! Și voi, pădurilor, cu toți copacii voștri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, și-a arătat slava în Israel.MP 480.1
Spuneți-le și aduceți-i încoace, ca să se sfătuiască unii cu alții! Cine a prorocit aceste lucruri de la început și le-a vestit de mult? Oare nu Eu, Domnul? Nu este un alt Dumnezeu decât Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept și mântuitor, alt Dumnezeu afară de Mine nu este. Întoarceți-vă la Mine, și veți fi mântuiți toți cei ce sunteți la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, și nu altul. Pe Mine însumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea și cuvântul Meu nu va fi luat înapoi: orice genunchi se va pleca înaintea Mea și orice limbă va jura pe Mine. ‘Numai în Domnul’, Mi se va zice, ‘locuiește dreptatea și puterea. La El vor veni și vor fi înfruntați toți cei ce erau mâniați împotriva Lui. În Domnul vor fi făcuți neprihăniți și proslăviți toți urmașii lui Israel’.”MP 480.2
Orice jug va fi sfărâmat
Scriu toate aceste cuvinte, deoarece mi-a fost arătat că pastorii și membrii sunt tot mai ispitiți să se încreadă în înțelepciunea oamenilor limitați și să se bazeze pe propria putere. Președinților de conferință și celor aflați în poziții de responsabilitate, le adresez următorul mesaj: Sfărâmați lanțurile și rupeți funiile cu care ați legat poporul lui Dumnezeu. Voi sunteți cei cărora li se spune: “Rupe orice fel de jug”. Dacă nu încetați să-i faceți pe oameni să se supună oamenilor, dacă nu vă umiliți inima, învățând voi înșivă calea Domnului, asemenea unor copilași, Domnul vă va despărți de lucrarea Lui. Trebuie să ne tratăm unii pe alții ca niște frați, ca niște tovarăși de lucru, ca niște bărbați și femei care caută, asemenea nouă, lumina și înțelegerea căii Domnului și sunt plini de zel pentru slava lui Dumnezeu.MP 480.3
Domnul declară: “Voi fi proslăvit în fața poporului Meu”, dar conducerea plină de încredere în sine a unor oameni a condus la respingerea lui Dumnezeu și la acceptarea planurilor omenești. Dacă îngăduiți ca această situație să continue, credința voastră se va stinge curând. Dumnezeu este prezent pretutindeni și veghează asupra comportamentului celor ce pretind că reprezintă principiile Cuvântului Său. El cere să se facă o schimbare. El nu vrea ca poporul Său să fie modelat și șlefuit în conformitate cu ideile omenești, ci după modelul lui Dumnezeu. Vă îndemn să cercetați Scripturile așa cum nu le-ați cercetat niciodată până acum, ca să puteți cunoaște calea și voia lui Dumnezeu. Oh, dacă ar fi posibil ca fiecare suflet să fie impresionat de această solie și să renunțe la greșeală!MP 481.1
Experiența apostolului Pavel
Ar fi bine să studiem cu atenție primul și cel de-al doilea capitol din 1 Corinteni. “Dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit”, declara apostolul, “care pentru iudei este o pricină de poticnire, și pentru neamuri o nebunie, dar pentru cei chemați, fie iudei, fie greci, este puterea și înțelepciunea Iui Dumnezeu. Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii, și slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii. De pildă, fraților, uitați-vă la voi care ați fost chemați: printre voi nu sunt mulți înțelepți în felul lumii, nici mulți puternici, nici mulți de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să le facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să le facă de rușine pe cele tari. și Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii și lucrurile disprețuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să le nimicească pe cele ce sunt, pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. și voi, prin El, sunteți în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înțelepciune, neprihănire, sfințire și răscumpărare, pentru ca, după cum este scris: ‘Cine se laudă, să se laude în Domnul’.” Omul care se încumetă să ajungă un izvor de înțelepciune pentru alții va constata că este limitat.MP 481.2
“Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru”, continuă apostolul Pavel, “am fost slab, fricos și plin de cutremur. și învățătura și propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul și de putere, pentru ca credința voastră să fie întemeiată nu pe înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. Totuși ceea ce propovăduim noi printre cei desăvârșiți este o înțelepciune, dar nu a veacului acestuia, nici a fruntașilor veacului acestuia, care vor fi nimiciți. Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu spre slava noastră, mai înainte de veci, și pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntașii veacului acestuia, căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.”MP 482.1
Învățat de Duhul Sfânt
În cuvintele următoare, apostolul prezintă adevăratul izvor al înțelepciunii pentru cel credincios: “Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar și lucrurile adânci ale Iui Dumnezeu. În adevăr, cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot așa: nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu. și vorbim despre ele nu cu vorbiri învățate de la înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învățate de la Duhul Sfânt, întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovnicești.”MP 482.2
Aceste cuvinte înseamnă foarte mult pentru sufletul care se străduiește să meargă până la capăt pe calea descoperită în Evanghelie. “Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie, și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, și el însuși nu poate fi judecat de nimeni.” Căci “cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învățătură? Noi însă avem gândul lui Hristos”.MP 483.1
Citiți, de asemenea, capitolul 3 din această carte, studiați și rugați-vă, meditând la aceste cuvinte. Ca popor, credința și viața noastră trebuie să fie întărite de Duhul Sfânt. Nu trebuie să fie exercitată nicio autoritate despotică pentru a-i obliga pe oameni să se supună poruncilor unei minți limitate. Domnul poruncește: “Nu vă mai încredeți dar în om, în ale cărui nări nu este decât suflare”. Prin faptul că îi îndrumăm pe oameni să se bazeze pe înțelepciunea omenească, noi punem un văl între Dumnezeu și om, așa încât Acela care este nevăzut rămâne ascuns de ochii lor.MP 483.2
Dumnezeu însuși trebuie să fie cel care ne îndrumă în experiența personală. Când Îl căutăm cu o inimă sinceră, îi vom mărturisi defectele noastre de caracter, iar El a făgăduit să-i primească pe toți cei ce vin la El cu un spirit de dependență umilă. Cei care se supun cerințelor lui Dumnezeu vor avea prezența continuă a lui Hristos și vor prețui nespus tovărășia Sa. Dacă se vor baza pe înțelepciunea divină, vor fugi de nelegiuirea care este în lume prin pofte. Ei vor învăța zi de zi tot mai mult cum să-și aducă propriile nedesăvârșiri la Acela care a făgăduit că va fi ajutorul lor în orice vreme de nevoie.MP 483.3
Această solie este adresată bisericilor noastre de pretutindeni. În experiența falsă care a pătruns în biserică, se află o influență hotărâtă care lucrează pentru a-i înălța pe oameni, pentru a-i determina pe unii să depindă de judecata omenească și să se supună conducerii unor minți omenești. Această influență abate gândul credincioșilor de la Dumnezeu. Doamne ferește ca nu cumva o asemenea experiență să se adâncească și să crească în rândul adventiștilor de ziua a șaptea. Rugăciunile noastre trebuie să se înalțe mai presus de omul supus greșelii — până la Dumnezeu. El privește la copiii oamenilor, el vede dificultățile lor și este obișnuit cu circumstanțele fiecărei experiențe a vieții. El înțelege rezultatul lucrării Sale asupra inimii omenești și nu este nevoie ca vreun om să îndrume lucrările Duhului Său.MP 484.1
“Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne asculta. și dacă știm că ne ascultă, orice i-am cere, știm că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” Dumnezeu a rânduit îngeri care să răspundă la rugăciunile celor umili de pe pământ și să-i călăuzească pe slujitorii Săi, dându-le sfaturi și înțelepciune. Slujitorii cerești caută fără încetare să le ofere copiilor credincioși ai lui Dumnezeu har, putere și sfaturi, ca să-și poată îndeplini partea în lucrarea de răspândire a luminii în lume. Jertfa minunată a Domnului Hristos a făcut posibil ca fiecare om să aducă la îndeplinire o lucrare specială. Când primește înțelepciune de la unicul izvor adevărat, lucrătorul ajunge un vas curat, prin care se răspândește lumină și binecuvântare, deoarece el își primește puterea de a sluji din torentele bogate de har și lumină revărsate de la tronul lui Dumnezeu.MP 484.2