Cu iubire și fermitate

Două căi și sfârșitul lor — Există două căi de a lucra cu copiii, căi ce diferă considerabil în principiu și rezultate. Credincioșia și dragostea, unite cu înțelepciunea și fermitatea, în conformitate cu învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu, vor aduce fericire atât în viața aceasta cât și în cea viitoare. Neglijarea datoriei, indulgența nesocotită, nereușita de a împiedica sau corecta nebuniile tinereții vor rezulta în nefericire și distrugere finală pentru copii și în dezamăgire și suferință pentru părinți. — (The Review and Herald, 30 August, 1881.)ÎC 258.1

Iubirea are o soră geamănă: datoria. Iubirea și datoria stau una lângă alta. Iubirea exersată în timp ce datoria este neglijată îi va face pe copii încăpățânați, perverși, egoiști și neascultători. Dacă datoria rigidă este lăsată să stea singură, fără dragostea ce domolește și câștigă, va avea un rezultat asemănător. Ca să poată fi disciplinați cum se cuvine, datoria și iubirea trebuie să fie îmbinate. — (Testimonies for the Church 3:195.)ÎC 258.2

Greșelile necorectate aduc nefericire — Atunci când pare necesar să-i refuzi unui copil dorințele sau să te împotrivești voinței lui, trebuie să i se explice în mod clar că acest refuz nu este făcut pentru a-i mulțumi pe părinți sau pentru a îngădui autoritatea arbitrară, ci pentru propriul lui bine. El ar trebui învățat că fiecare greșeală necorectată îi va aduce nefericire lui însuși și lui Dumnezeu. Sub o astfel de disciplină, copiii își vor găsi cea mai mare plăcere în a se supune voinței Tatălui lor ceresc. — (Fundamentals of Christian Education, 68.)ÎC 258.3

Tinerii care-și urmează propriile impulsuri și înclinații, nu pot avea fericire adevărată în viața aceasta, iar la sfârșit vor pierde viața veșnică. — (The Review and Herald, 27 iunie, 1899.)ÎC 258.4

Bunătatea să fie legea căminului — Metoda de guvernare a lui Dumnezeu este un exemplu al felului în care trebuie educați copiii. În servirea Domnului nu există asuprire și nu trebuie să existe asuprire în cămin și nici în școală. Totuși, nici părinții și nici profesorii n-ar trebui să permită ca desconsiderarea cuvântului lor să treacă neobservată. Dacă ei neglijează să corecteze greșelile copiilor, Dumnezeu le va cere socoteală pentru neglijența lor. Cu cenzura să fie însă zgârciți. Bunătatea să fie legea căminului și a școlii. Copiii să fie învățați a păzi legea Domnului, iar o influență fermă și iubitoare să-i oprească de la rău. — (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 155.)ÎC 259.1

Țineți seama de neștiința copilărească — Tați și mame, voi trebuie să reprezentați caracterul lui Dumnezeu în cămin. Voi trebuie să cereți ascultare nu printr-o furtună de cuvinte, ci într-o manieră amabilă și iubitoare. Trebuie să fiți atât de plini de înțelegere încât copiii să fie atrași spre voi. — (Manuscript 79, 1901.)ÎC 259.2

Fiți plăcuți în cămin. Opriți orice cuvânt ce ar trezi o dispoziție nesfântă. “Părinți, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri” este o poruncă divină. Amintiți-vă că ei sunt tineri în ani și experiență. În stăpânirea și disciplinarea lor fiți fermi, dar buni. — (The Review and Herald, April, 21 aprilie, 1904.)ÎC 259.3

Copiii nu discern întotdeauna între bine și rău, iar când greșesc sunt tratați adesea cu asprime în loc să fie învățați cu bunăvoință. — (Manuscript 12, 1898.)ÎC 259.4

În Cuvântul lui Dumnezeu nu este dată nici o autorizație pentru severitatea sau oprimarea părintească și nici pentru neascultarea filială. Legea lui Dumnezeu în viața de familie și în cârmuirea națiunilor se revarsă dintr-o inimă plină de iubire infinită. — (Letter 8a, 1896.)ÎC 259.5

Compătimire pentru copilul nepromițător — Am văzut nevoia părinților de înțelepciunea Domnului Hristos în lucrarea cu copiii lor greșiți.... Cel care pare lipsit de perspective este cel care are nevoie de cea mai mare răbdare și bunăvoință și de cea mai delicată compasiune, dar mulți părinți dau pe față un spirit rece și nemilos ce nu va conduce niciodată pe cel greșit la pocăință. Inimile părinților să fie înmuiate de harul Domnului Hristos, iar iubirea Lui va găsi o cale spre suflet. — (Manuscript 22, 1890.)ÎC 260.1

Regula Mântuitorului: “Ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel” (Luca 6, 31), ar trebui să fie regula tuturor acelora care iau asupra lor răspunderea de educare a copiilor și tinerilor. Ei sunt membri mai tineri ai familiei Domnului, moștenitori împreună cu noi ai darului vieții. Regula Domnului Hristos ar trebui respectată față de cei mai insensibili, mai tineri, mai nepricepuți și chiar față de cei mai greșiți și mai răzvrătiți. — (Education, 292, 293.)ÎC 260.2

Ajutați-i pe copii să biruiască — Dumnezeu are o considerație delicată față de copii. El vrea ca ei să câștige biruințe în fiecare zi. Să ne străduim cu toții să-i ajutăm pe copii să fie biruitori. Nu lăsați să se îndrepte spre ei jigniri chiar de la membrii propriei lor familii. Nu permiteți ca faptele și cuvintele voastre să fie de așa natură încât copiii să fie provocați la mânie. Totuși, ei trebuie să fie disciplinați cu credincioșie și corectați când greșesc. — (Manuscript 47, 1908.)ÎC 260.3

Aduceți laude ori de câte ori este posibil — Lăudați-i pe copii când fac bine deoarece aprecierea justă este de un ajutor tot atât de mare pentru ei ca și pentru cei mai înaintați în vârstă și în înțelegere. Nu fiți niciodată dificili în sanctuarul căminului. Fiți amabili și blânzi, arătând politețe creștină, mulțumind și lăudându-i pe copiii voștri pentru ajutorul ce vi-l dau. — (Manuscript 14, 1905.)ÎC 260.4

Fiți plăcuți. Nu vorbiți niciodată tare sau cu patimă. În stăpânirea și disciplinarea copiilor voștri fiți fermi, dar blânzi. Încurajați-i să-și facă datoria ca membri ai familiei. Exprimați-vă aprecierea față de eforturile ce le depun pentru a-și reține înclinațiile de a face rău. — (Manuscript 22, 1904.)ÎC 260.5

Fiți exact ceea ce doriți să fie copiii voștri când vor avea grijă de propriile lor familii. Vorbiți așa cum ați vrea să vorbească ei. — (Manuscript 42, 1903.)ÎC 261.1

Păziți-vă tonul vocii — Vorbiți întotdeauna cu o voce calmă și serioasă în care nu este exprimată nici o urmă de patimă. Pentru a asigura ascultare promptă, nu este necesară patima.ÎC 261.2

Tați și mame, voi sunteți răspunzători față de copiii voștri. Fiți atenți sub ce influență îi așezați. Nu vă pierdeți influența asupra lor prin ceartă și iritabilitate. Voi trebuie să-i îndrumați, nu să agitați patimile minții lor. La orice provocare, fiți atenți ca tonul vocii voastre să nu trădeze nici o urmă de iritare. Ei să nu vadă în voi o manifestare a spiritului lui Satana. Aceasta nu vă va ajuta să-i pregătiți și ajutați pentru viața veșnică. — (Manuscript 47, 1908.)ÎC 261.3

Dreptatea să fie amestecată cu milă — Dumnezeu este legiuitorul și împăratul nostru, iar părinții trebuie să se așeze sub conducerea Lui. Această guvernare interzice orice oprimare din partea părinților și orice neascultare din partea copiilor. Dumnezeu este plin de bunătate iubitoare, de milă și adevăr. Legea Lui este sfântă, dreaptă și bună și trebuie ascultată de părinți și de copii. Normele ce ar trebui să reglementeze viețile părinților și ale copiilor se revarsă dintr-o inimă plină de iubire infinită, iar binecuvântările bogate ale lui Dumnezeu vor fi oferite acelor părinți care aplică legea Sa în familiile lor și acelor copii care ascultă de această lege. Trebuie să fie simțită influența îmbinată a milei și dreptății. “Bunătatea și credincioșia se întâlnesc, dreptatea și pacea se sărută.” Sub această disciplină, familiile vor umbla pe calea Domnului, să facă dreptate și judecată. — (The Signs of the Times, August 23, 1899.)ÎC 261.4

Părintele care permite ca guvernarea lui să devină un despotism, face o greșeală teribilă. El nu face rău numai copiilor, ci și lui însuși, înăbușind în inimile lor tinere dragostea ce s-ar revărsa în cuvinte și fapte pline de afecțiune. Politețea, înțelegerea și iubirea manifestate față de copii se vor reflecta asupra părinților. Ce seamănă, aceea vor și secera.... Când căutați să aplicați dreptatea, amintiți-vă că ea are o soră geamănă, care este mila. Cele două stau una lângă alta și nu pot fi separate. — (The Review and Herald, 30 august, 1881.)ÎC 262.1

Severitatea trezește spiritul combativ. — Sfat către părinții aspri — Severitatea și dreptatea lipsite de iubire, nu-i vor conduce pe copiii voștri să facă binele. Observați cât de repede este trezit în ei spiritul combativ. Există o cale mai bună de a lucra cu ei decât constrângerea. Dreptatea are o soră geamănă: iubirea. Lăsați ca iubirea și dreptatea să-și dea mâna în toată activitatea voastră de conducere și, cu siguranță, veți avea ajutorul lui Dumnezeu să conlucreze cu eforturile voastre. Domnul, Mântuitorul vostru îndurător, vrea să vă binecuvânteze și să vă dea gândurile Sale, harul Său și salvarea Sa ca să puteți avea un caracter care să fie aprobat de El. — (Letter 19a, 1891.)ÎC 262.2

Autoritatea părinților ar trebui să fie de necontestat, totuși nu trebuie să se abuzeze de această putere. În stăpânirea copiilor lui, tatăl n-ar trebui să guverneze după capriciu, ci după standardul Bibliei. Atunci când își îngăduie ca trăsăturile lui aspre de caracter să conducă, devine un despot. — (The Review and Herald, 30 august, 1881.)ÎC 262.3

Mustrați cu blândețe plină de iubire — Fără îndoială că veți vedea greșeli și încăpățânare din partea copiilor voștri. Unii părinți vă vor spune că ei discută cu copiii lor și-i pedepsesc, dar că nu văd nici o îmbunătățire. Astfel de părinți să încerce metode noi. Să îmbine politețea, bunătatea și iubirea cu guvernarea familiei și, totuși, să fie neclintiți ca stânca față de principiile corecte. — (Manuscript 38, 1895.)ÎC 262.4

Nimeni din cei care lucrează cu tinerii să nu fie împietriți, ci afectuoși, blânzi, miloși, curtenitori, atrăgători și prietenoși; să știe, totuși, că este nevoie de avertizări și chiar de mustrare pentru a opri niște fapte rele. — (Manuscript 68, 1897.)ÎC 263.1

Sunt instruită să le spun părinților: ridicați standardul comportamentului în familiile voastre. Învățați-vă copiii să asculte. Stăpâniții prin influența iubirii combinate cu o autoritate asemănătoare autorității Domnului Hristos. Viețile voastre să fie astfel încât să se spună despre voi cuvintele de apreciere ce au fost spuse despre Corneliu, care “era temător de Dumnezeu împreună cu toată casa lui”. — (The Review and Herald, 21 aprilie, 1904.)ÎC 263.2

Nu exercitați nici severitate, nici indulgență excesivă — Noi nu aprobăm acea disciplină care i-ar descuraja pe copii printr-o interzicere nemiloasă sau care i-ar irita printr-o corecție plină de patimă și apoi, sub impulsul schimbărilor, să-i sufoce cu sărutări sau să le facă rău prin plăceri dăunătoare. Atât indulgența excesivă, cât și severitatea neadecvată trebuie evitate. După cum vigilența și hotărârea sunt indispensabile, la fel sunt și compasiunea și gingășia. Părinți, amintiți-vă că aveți de-a face cu copii ce luptă cu ispita și că le este tot la fel de greu să reziste acestor îndemnuri la rău ca și adulților când sunt asaltați. Copiii care doresc cu adevărat să facă binele pot cădea iar și iar și, de fiecare dată au nevoie de încurajare la putere și perseverență. Supravegheați cu rugăciune și cu mare atenție activitatea acestor minți tinere. Întăriți orice impuls bun, încurajați orice faptă nobilă. — (The Signs of the Times, 24 noiembrie, 1881.)ÎC 263.3

Mențineți fermitate constantă și control lipsit de patimă — Copiii au naturi sensibile și iubitoare. Ei sunt satisfăcuți ușor și întristați ușor. Prin disciplină blândă în cuvinte și fapte mamele își pot lega copiii de inima lor. Fermitatea constantă și controlul lipsit de patimă sunt necesare pentru disciplina fiecărei familii. Spuneți ceea ce aveți de spus în mod calm, acționați cu atenție și aduceți la îndeplinire ceea ce spuneți, fără abatere.ÎC 264.1

Veți fi răsplătiți pentru manifestarea iubirii în legăturile ce le aveți cu copiii voștri. Nu-i respingeți prin lipsă de înțelegere față de jocurile lor copilărești, față de bucuriile și necazurile lor. Nu lăsați niciodată să apară vreo încruntare pe fruntea voastră sau să vă scape vreun cuvânt aspru de pe buze. — (Testimonies for the Church 3:532.)ÎC 264.2

Chiar și amabilitatea trebuie să aibă limite. Autoritatea trebuie sprijinită de severitate fermă, altfel va fi primită de mulți cu batjocură și dispreț. Așa-numita delicatețe, convingerea prin rugăminți și lingușiri, cât și indulgența părinților și tutorilor față de tineri este cel mai mare rău ce poate veni asupra lor. Fermitatea, hotărârea și cerințele pozitive sunt esențiale în fiecare familie. — (Idem., 45.)ÎC 264.3

Amintiți-vă de propriile greșeli — Tații și mamele să-și amintească de faptul că ei înșiși nu sunt decât niște copii care au crescut. Deși pe cărarea lor a strălucit o mare lumină și au avut o experiență îndelungată, totuși, cât de ușor sunt aprinși de invidie, gelozie și bănuieli rele. Din cauza propriilor lor greșeli și lipsuri, ei ar trebui să învețe să lucreze blând cu copiii care greșesc. — (Manuscript 89, 1894.)ÎC 264.4

Poate că vă simțiți necăjiți uneori deoarece copiii voștri fac exact invers de cum i-ați învățat. Dar v-ați gândit vreodată de câte ori voi mergeți contrar cu ceea ce v-a poruncit Domnul să faceți? — (Manuscript 45, 1911.)ÎC 264.5

Cum să câștigăm dragostea și încrederea — Există primejdia ca, atât părinții cât și învățătorii să dicteze și să poruncească prea mult, în timp ce nu reușesc pe deplin să aibă relații sociale cu copiii sau școlarii lor. Uneori sunt prea rezervați și-și exercită autoritatea într-o manieră rece și neînțelegătoare, ce nu poate câștiga inimile copiilor și ale elevilor. Dacă i-ar strânge pe copii aproape de ei, arătându-le că-i iubesc, dacă ar arăta interes în toate eforturile lor, chiar și în jocurile lor, fiind uneori copii ca și ei, i-ar face foarte fericiți și le-ar câștiga dragostea și încrederea; copiii ar învăța mai repede să respecte și să iubească autoritatea părinților și învățătorilor lor. — (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 76, 77.)ÎC 265.1

Căutați să-L imitați pe Domnul Hristos — El {Hristos} S-a identificat cu cel nevoiaș și nenorocit. El a luat copilașii în brațe și S-a coborât la nivelul tinerilor. Inima Lui plină de iubire putea să înțeleagă încercările și trebuințele lor și să se bucure de fericirea lor. Spiritul Său, epuizat de zarva și confuzia cetății aglomerate, obosit de contactul cu oamenii vicleni și ipocriți, găsea liniște și pace în societatea copiilor inocenți. Prezența Lui nu i-a respins niciodată. Maiestatea cerului a binevoit să răspundă la întrebările lor și a simplificat lecțiile Sale importante pentru a întâmpina puterea lor copilărească de înțelegere. El a plantat în mințile lor tinere și în creștere semințele adevărului ce vor încolți și vor produce un seceriș bogat în anii de mai târziu. — (Testimonies for the Church 4:141.)ÎC 265.2

Un tânăr vinovat, care avea nevoie de înțelegere — Am citit scrisoarea ta cu interes și compătimire. Aș spune că fiul tău are nevoie acum, ca niciodată mai înainte, de un tată. El a greșit, tu știi asta, iar el știe că tu știi; și cuvintele ce i le-ai fi spus în nevinovăția lui fără nici un risc și care n-ar fi produs rezultate rele, ar părea acum ca lipsite de bunătate și ascuțite ca un cuțit.... Eu știu că părinții simt rușinea faptelor rele ale unui copil care i-a dezonorat foarte mult, dar ar putea cel greșit să rănească și să întristeze inima părinților pământești mai mult decât rănim noi, copiii lui Dumnezeu, inima Părintelui nostru ceresc, care ne-a dat și ne dă dragostea Lui, invitându-ne să ne pocăim de păcatele și fărădelegile noastre, ca El să ne ierte nelegiuirea?ÎC 266.1

Nu-ți retrage iubirea acum. Este nevoie de acea iubire și înțelegere ca niciodată mai înainte. Când alții privesc cu răceală și dau cea mai rea interpretare faptelor greșite ale băiatului tău, n-ar trebui oare ca tatăl și mama să caute cu delicatețe compătimitoare a-i îndrepta pașii pe o cale sigură? Eu nu cunosc caracterul păcatelor fiului tău, dar pot spune cu siguranță că, oricare ar fi acesta, nu trebuie să lași ca nici un comentariu făcut de buze omenești și nici o presiune a acțiunilor omenești ale acelora care cred că fac dreptate să te conducă să urmezi o cale ce-l poate face pe fiul tău să interpreteze că tu te simți prea înjosit și dezonorat ca să-i mai acorzi încredere și să-i ierți nelegiuirea. Nimic să nu te facă să-ți pierzi speranța, nimic să nu-ți întrerupă iubirea și blândețea față de cel greșit. Tocmai pentru că este greșit are nevoie de tine și are nevoie de un tată și de o mamă care să-l ajute să se recupereze din capcana lui Satana. Apucă-l repede cu credință și dragoste și prinde-l de Mântuitorul plin de milă, amintindu-i că are pe Cineva care se interesează de el chiar mai mult decât o faci tu....ÎC 266.2

Nu-i vorbiți fără curaj și speranță. Vorbiți-i cu curaj. Spuneți-i că se poate salva și că voi, tatăl și mama lui, îl veți ajuta să se prindă de cer și să-și așeze picioarele pe Stânca solidă, Isus Hristos, pentru a găsi un sprijin sigur și o tărie neclintită în Domnul Isus. Dacă greșeala sa a fost atât de dureroasă, va apăsa mereu asupra lui. Este nevoie de un mod corect de a acționa pentru a salva un suflet de la moarte și de a-l feri să comită o mulțime de păcate. — (Letter 18e, 1890.)ÎC 267.1

Căutați ajutor divin pentru a birui temperamentul irascibil — Doresc să spun fiecărui tată și fiecărei mame: Dacă aveți un temperament irascibil, căutați-L pe Dumnezeu ca să vă ajute să-l biruiți. Când sunteți provocați la nerăbdare, mergeți în cămăruța voastră, îngenunchiați și rugați-L pe Dumnezeu ca să vă ajute să puteți avea o influență bună asupra copiilor voștri. — (Manuscript 33, 1909.)ÎC 267.2

Mamelor, atunci când cedați la nerăbdare și-i manevrați cu asprime pe copiii voștri, nu învățați de la Domnul Hristos, ci de la un alt stăpân. Domnul Isus spune: “Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.” Când găsiți că lucrarea voastră este grea, când vă plângeți de dificultăți și încercări, când spuneți că nu aveți tărie să rezistați ispitelor și că viața de creștin este un urcuș anevoios, fiți siguri că nu purtați jugul lui Hristos; purtați jugul altui stăpân. — (The Signs of the Times, 22 iulie, 1889.)ÎC 267.3

Reflectând chipul divin — Biserica are nevoie de oameni cu duhul blând și liniștit, răbdători și îndelung răbdători. Ei să învețe aceste atribute lucrând cu familiile lor. Părinții să se gândească la interesele veșnice ale copiilor lor cu mult mai mult decât se gândesc la confortul lor prezent. Să-i privească pe copiii lor ca pe membri mai tineri ai familiei Domnului, să-i educe și să-i disciplineze în așa fel încât să-i determine să reflecte chipul divin. — (The Review and Herald, 16 iulie, 1895.)ÎC 267.4