Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Îndrumarea copilului

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Secțiunea 5 — Alte lecții de bază

    Controlul de sine

    Pregătiți-i pe copii pentru viață și pentru datoriile ei — Mama ar putea foarte bine să se întrebe cu profundă îngrijorare, în timp ce privește copiii dați în grija ei: Care este ținta cea măreață și obiectivul educației lor? Este aceea de a-i face potriviți pentru viață și datoriile ei, de a-i califica să ocupe o poziție onorabilă în lume, de a face bine, de a fi folositori semenilor lor, de a câștiga în cele din urmă răsplata celui neprihănit? Dacă-i așa, atunci prima lecție care le trebuie să le fie predată este stăpânirea de sine; pentru că nici o persoană nedisciplinată și încăpățânată nu poate spera să aibă succes în această lume sau răsplată în cea viitoare. — (Pacific Health Journal, mai, 1890.)ÎC 91.1

    Învață-l pe copil să se supună — Copiii mici, înainte de a avea un an, aud și înțeleg ce se vorbește cu privire la ei și știu până la ce limită sunt îngăduiți. Mame, voi trebuie să vă învățați copiii să se supună dorințelor voastre. Acest punct trebuie câștigat dacă vreți să dețineți controlul asupra lor și să vă păstrați demnitatea de mamă. Copiii voștri vor învăța repede chiar ceea ce așteptați de la ei; ei știu când voința lor o învinge pe a voastră și vor căuta să câștige cele mai multe victorii. — (The Signs of the Times, 16 martie, 1891.)ÎC 91.2

    Este cea mai mare cruzime să permiți dezvoltarea obiceiurilor rele, să dai legea în mâinile copiilor lăsându-i să conducă. — (Christian Temperance and Bible Hygiene, 68.)ÎC 91.3

    Nu satisfaceți dorințele egoiste — Dacă părinții nu au grijă, își vor trata copiii în așa fel încât îi vor conduce să pretindă atenții și privilegii care le vor cere să se lipsească pe ei înșiși pentru a-și satisface micuții. Ei vor cere părinților să le facă anumite lucruri, să le satisfacă dorințele, iar aceștia vor ceda cererilor lor, nepăsându-le de faptul că aceasta inspiră egoism în copii lor. Făcând însă acest lucru, părinții își nedreptățesc copiii și vor afla mai târziu cât de dificil este să contracareze influența educației din primii ani de viață ai unui copil. Copiii au nevoie să învețe de timpuriu că dorințele nu le vor fi satisfăcute când sunt determinate de egoism. — (The Signs of the Times, 13 august, 1896.)ÎC 91.4

    Nu dați copiilor nici un lucru pentru care plâng — O lecție prețioasă pe care mama are nevoie s-o învețe mereu este că nu copilul trebuie să conducă; nu el este stăpânul, ci voința și dorințele ei trebuie să fie supreme. În felul acesta ea îl învață stăpânirea de sine. Nu le dați nici un lucru pentru care plâng, chiar dacă iubirea voastră delicată dorește foarte mult să o facă; pentru că, dacă au câștigat o dată biruința prin faptul că au plâns, se vor aștepta s-o facă din nou. A doua oară bătălia va fi mai vehementă. — (Manuscript 43, 1900.)ÎC 92.1

    Nu permiteți niciodată manifestarea patimilor la mânie — Între primele obligații ale mamei este aceea de a împiedica patima în micuții ei. Copiilor n-ar trebui să li se permită să manifeste mânie; n-ar trebui să li se permită să se trântească pe dușumea lovind și plângând pentru că le-a fost refuzat ceva ce nu era cel mai bun pentru ei. Am fost necăjită când am văzut cum mulți părinți îngăduie copiilor lor manifestarea patimilor la mânie. Mamele par să privească la aceste accese de mânie ca la ceva ce trebuie suportat și par indiferente față de comportamentul copilului. Dar dacă un rău este permis o dată, el va fi repetat, iar repetarea lui va rezulta în obicei și astfel caracterul copilului va primi o formă rea. — (The Signs of the Times, 16 martie, 1891.)ÎC 92.2

    Când să cerți duhul rău — Am văzut adesea câte un copilaș trântindu-se și țipând dacă voința lui era împiedicată în vreun fel. Acum este momentul să cerți duhul rău. Vrăjmașul va încerca să stăpânească mințile copiilor noștri, dar să-i permitem noi să-i modeleze după cum vrea el? Acești copilași nu pot discerne ce duh îi influențează și este datoria părinților să exercite judecata și prevederea pentru ei. Obiceiurile lor să fie urmărite cu atenție. Tendințele rele trebuie să fie împiedicate, iar mintea stimulată în favoarea binelui. Copilul ar trebui să fie încurajat în orice efort de a se stăpâni. — (Christian Temperance and Bible Hygiene, 61.)ÎC 93.1

    Începeți cu “Cântările Betleemului” — Mamele trebuie să-și educe pruncii din brațele lor după principii și obiceiuri corecte. Ele n-ar trebui să le permită să se izbească cu capul de dușumea.... Mamele să-i educe din pruncie. Începeți cu cântările Betleemului. Aceste melodii plăcute vor avea o influență liniștitoare. Cântați-le aceste melodii calme despre Hristos și iubirea Lui. — (Manuscript 9, 1893.)ÎC 93.2

    Nici o șovăială sau nehotărâre — Temperamentul pervertit trebuie frânat în copil cât de repede posibil, deoarece cu cât această datorie este amânată, cu atât mai greu este de efectuat. Copiii cu o fire iute, înflăcărată, au nevoie de atenție specială din partea părinților. Cu ei ar trebui să se lucreze într-o manieră deosebit de blândă, dar fermă. În cazul lor, n-ar trebui să existe nici o șovăială sau nehotărâre din partea părinților. Trăsăturile de caracter ce în mod normal ar împiedica dezvoltarea greșelilor lor specifice trebuie să fie hrănite și întărite cu grijă. Indulgența față de un copil cu fire pătimașă și pervertită va avea ca rezultat ruina lui. Greșelile îi vor fi întărite odată cu vârsta, îi vor întârzia dezvoltarea minții și îi vor dezechilibra toate trăsăturile de caracter bune și nobile. — (Pacific Health Journal, ianuarie, 1890.)ÎC 93.3

    Exemplul stăpânirii de sine din partea părinților este vital — Unii părinți nu au control asupra lor înșiși. Ei nu-și stăpânesc poftele nesănătoase sau temperamentul aprins; de aceea nu-i pot educa pe copii în ceea ce privește renunțarea la poftă și nici nu-i pot învăța stăpânirea de sine. — (Pacific Health Journal, octombrie, 1897.)ÎC 94.1

    Dacă părinții doresc să-și învețe copiii controlul de sine, trebuie să-și formeze obiceiul de a se stăpâni pe ei înșiși. Dojana severă și cicălitul încurajează un temperament iute și irascibil în copii. — (The Signs of the Times, 24 noiembrie, 1881.)ÎC 94.2

    Neobosit în facerea binelui — Părinții sunt prea iubitori de ușurătate și plăcere, ca să mai facă lucrarea arătată lor de Dumnezeu în viața de cămin. Dacă tinerii ar fi educați corect acasă, n-am vedea starea teribilă de rău ce există între ei astăzi. Dacă părinții și-ar lua în primire lucrarea încredințată de Dumnezeu și le-ar preda copiilor stăpânirea, lepădarea și controlul de sine, atât teoretic cât și prin exemplu, vor descoperi că în timp ce căutau să-și facă datoria așa încât să capete aprobarea lui Dumnezeu, ei înșiși învățau lecții prețioase în școala lui Hristos. Învățau răbdarea, stăpânirea de sine, iubirea și blândețea; și acestea sunt chiar lecțiile ce trebuie să le predea copiilor lor.ÎC 94.3

    După ce simțurile morale ale părinților sunt trezite și ei își iau în primire, cu energie reînnoită, lucrarea neglijată, n-ar trebui să fie descurajați sau să-și permită să fie împiedicați în lucrare. Prea mulți obosesc în facerea binelui. Când își dau seama că îi costă efort, continuă stăpânire de sine, har și cunoștință înmulțite pentru a face față urgențelor ce apar, se descurajează și renunță la luptă lăsând ca vrăjmașul sufletelor să-și urmeze calea. Zi de zi, lună de lună, an de an, lucrarea trebuie să meargă înainte până când caracterul copilului tău este format, iar obiceiurile stabilite în direcția cea bună. N-ar trebui să renunți și să-ți lași familia în voia soartei, într-o manieră liberă și lipsită de cârmuire. — (The Review and Herald, 10 iulie, 1888.)ÎC 94.4

    Nu-ți pierde niciodată controlul de sine — Niciodată n-ar trebui să ne pierdem stăpânirea de sine. Să păstrăm mereu înaintea noastră Modelul desăvârșit. Este păcat să vorbești nerăbdător și nervos sau să simți mânie — chiar dacă nu vorbești. Trebuie să ne purtăm cu vrednicie, reprezentându-L în mod corect pe Domnul Hristos. A spune un cuvânt mânios este ca și cum a-i lovi cremenea de cremene: se aprind deodată simțăminte pline de furie.ÎC 95.1

    Niciodată să nu fii ca ghimpele de castană. Nu-ți permite să folosești în cămin cuvinte aspre și iritante. Ar trebui să inviți Oaspetele ceresc să vină în căminul tău, făcând posibil în același timp ca El și îngerii cerului să rămână cu tine. Tu trebuie să primești neprihănirea Domnului Hristos, sfințirea Duhului lui Dumnezeu, frumusețea sfințeniei ca să poți descoperi celor din jurul tău Lumina vieții. — (Manuscript 102, 1901.)ÎC 95.2

    “Cel încet la mânie”, spune înțeleptul, “este mai bun decât cel puternic; și acela care-și stăpânește spiritul, mai bun decât cel care cucerește o cetate.” Bărbatul sau femeia care-și păstrează echilibrul minții când este ispitit să îngăduie patima, se află în ochii lui Dumnezeu și ai îngerilor cerești pe o poziție mai înaltă decât cel mai renumit general care a condus vreodată la biruință o armată în luptă. Un împărat celebru, pe patul de moarte, a spus: “Dintre toate cuceririle mele nu este decât una ce să-mi aducă mângâiere acum, iar aceea este biruința ce am câștigat-o asupra propriului meu temperament furtunos.” Alexandru și Cezar au găsit că este mai ușor să supună o lume decât să se supună pe ei înșiși. După ce au cucerit națiune după națiune, au căzut: unul, “victima necumpătării, altul victima ambiției necugetate”. — (Good Health, noiembrie, 1880.)ÎC 95.3

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents