Disciplina slabă și roadele ei

Educația greșită afectează întreaga viață religioasă — Un blestem zace asupra părinților care nu și-au instruit copiii să fie temători de Dumnezeu, permițându-le să se maturizeze nedisciplinați și nestăpâniți. În propria copilărie li s-a permis să dea pe față patimă și încăpățânare și să acționeze din impuls, iar ei aduc același spirit în familiile lor. Ei au un temperament defectuos și sunt plini de patimă în felul lor de guvernare. Chiar când au acceptat pe Hristos, n-au biruit patimile cărora li s-a permis să stăpânească în inima lor de copil. Ei duc cu sine prin întreaga viață religioasă rezultatele educației lor timpurii. Este cel mai dificil lucru să înlături impresia făcută în acest fel asupra plantei Domnului; căci după cum este îndoită rămurica, așa va fi înclinat și copacul. Dacă astfel de părinți acceptă adevărul, ei au de purtat o bătălie grea. Ei pot fi transformați în caracter, dar întreaga lor experiență religioasă este afectată de disciplina slabă primită la începutul vieții. Copiii lor, de asemenea, au de suferit din cauza instruirii deficitare, căci părinții le imprimă greșelile proprii până la al treilea și al patrulea neam. — (The Review and Herald, 9 octombrie, 1900.)ÎC 275.1

Eli ai zilelor noastre — Când părinții aprobă și perpetuează în felul acesta greșelile în copiii lor, cum a făcut Eli, Dumnezeu îi va aduce în mod sigur în situația de a vedea că n-au distrus numai propria lor influență, dar și pe aceea a tinerilor pe care ar fi trebuit să-i stăpânească.... Ei vor avea de învățat lecții amare. — (Manuscript 33, 1903.)ÎC 275.2

O, dacă Eli ai zilelor noastre, care sunt peste tot, prezentând scuze pentru încăpățânarea copiilor lor, și-ar impune autoritatea dată lor de Dumnezeu ca să-și țină în frâu și să-și corecteze copiii! Părinții și tutorii care trec cu vederea și scuză păcatul celor care sunt în grija lor, să-și aducă aminte că ei devin astfel complici la aceste rele. Dacă, în locul indulgenței nelimitate, nuiaua pedepsei ar fi folosită mai des, nu cu patimă, ci cu iubire și rugăciune, am vedea familii mai fericite și o stare mai bună a societății. — (The Signs of the Times, 24 noiembrie, 1881, par. 8.)ÎC 276.1

Neglijența lui Eli este adusă în mod clar înaintea fiecărui tată și înaintea fiecărei mame de pe pământ. Din afecțiunea lui nesfântă sau din lipsa dorinței de a îndeplini o datorie neplăcută, el a cules un seceriș de fărădelege în fiii săi pervertiți. Atât părintele care a permis răul, cât și copiii care l-au practicat erau vinovați înaintea lui Dumnezeu și El n-a acceptat nici o jertfă și nici un dar pentru păcatul lor. — (The Review and Herald, 4 mai, 1886.)ÎC 276.2

Societate blestemată de caractere defectuoase — Vai! Când vor fi înțelepți părinții? Când vor vedea și-și vor da seama de caracterul lucrării lor când neglijează să ceară ascultare și respect potrivit cu instrucțiunile Cuvântului lui Dumnezeu? Rezultatele acestei educații slabe sunt văzute în copii când ies în lume și-și ocupă locul în fruntea propriilor familii. Ei perpetuează greșeala părinților. Trăsăturile lor deficitare au deplină libertate de acțiune și ei transmit altora gusturi și obiceiuri rele, precum și temperamentele ce au fost îngăduite să se dezvolte în caracterele lor. Astfel, în loc de a fi o binecuvântare, ei devin un blestem pentru societate. — (Testimonies for the Church 5:324, 325.)ÎC 276.3

Răutatea ce există astăzi în lume poate fi urmarea faptului că părinții au neglijat să se disciplineze pe ei înșiși și pe copiii lor. Mii și mii din victimele lui Satana sunt ceea ce sunt din cauza modului neînțelept în care au fost guvernați în copilărie. Mustrarea aspră a lui Dumnezeu se află asupra acestei guvernări greșite. — (Manuscript 49, 1901.)ÎC 276.4

Slăbind frâul disciplinei — Copiii care nu sunt conduși corect, care nu sunt educați să asculte și să respecte, se leagă de lume, îi au la mână pe părinți și, punând un căpăstru asupra lor îi conduc unde vor. Chiar atunci când copiii ar trebui să arate respect fără discuție și ascultare de sfatul părinților, prea adesea părinții slăbesc frâul disciplinei. Părinții care înainte erau exemple strălucite de evlavie neclintită, sunt acum conduși de copiii lor. Fermitatea a dispărut. Tați care au purtat crucea lui Hristos, care au păstrat chipul Domnului Isus asupra lor, care au fost neabătuți de la țintă, sunt conduși de copiii lor pe căi dubioase și nesigure. — (The Review and Herald, 13 aprilie, 1897.)ÎC 277.1

Făcând voia copiilor mai mari — Tați și mame care ar trebui să înțeleagă responsabilitatea ce le revine, își slăbesc disciplina pentru a satisface înclinațiile fiilor și fiicelor lor în creștere. Voia copilului este legea recunoscută. Mame care au fost ferme, consecvente și hotărâte în adeziunea lor la principii, menținând simplitatea și fidelitatea, devin indulgente pe măsură ce copiii lor cresc. În iubirea lor de etalare își dau cu propriile mâini copiii lui Satana, așa cum evreii apostați și-i treceau prin foc pentru Moloh. — (Manuscript 119, 1899.)ÎC 277.2

Dezonorând pe Dumnezeu pentru a câștiga favoarea copilului — Tați și mame dau cale liberă înclinațiilor copiilor necredincioși și-i ajută cu bani și cu condiții favorabile ca să-și facă apariția în lume.ÎC 277.3

O, ce socoteală vor avea de dat lui Dumnezeu astfel de părinți! Ei Îl dezonorează pe Dumnezeu și acordă toată onoarea copiilor lor încăpățânați, deschizându-și ușile pentru distracții pe care în trecut le condamnau din principiu. Ei au permis jocuri de cărți, petreceri cu dans și baluri pentru a-și câștiga copiii de partea lumii. Atunci când influența lor asupra copiilor ar trebui să fie cea mai puternică, purtând o mărturie a ceea ce înseamnă adevăratul creștinism, ei se așează, asemeni lui Eli, sub blestemul lui Dumnezeu, dezonorându-L și neluând în seamă cerințele Lui, cu scopul de a câștiga favoarea copiilor lor. Dar o evlavie la modă nu va fi de mare valoare în ceasul morții. Deși unii slujitori ai Evangheliei pot aproba o astfel de religie, părinții își vor da seama că părăsesc cununa slavei ca să obțină lauri fără nici o valoare. Doamne, ajută-i pe tați și mame să se trezească la datoria lor! — (The Review and Herald, 13 aprilie, 1897.)ÎC 278.1

Fii ceea ce dorești să fie copiii tăi — Fiți ceea ce doriți să vă fie copiii. Părinții au perpetuat prin învățătură și exemplu chipul caracterului lor în urmași. Temperamentele și cuvintele schimbătoare, aspre și lipsite de politețe sunt imprimate asupra copiilor și asupra copiilor copiilor și astfel defectele părinților în guvernare mărturisesc împotriva lor din generație în generație. — (The Signs of the Times, 17 septembrie, 1894.)ÎC 278.2