Puterea obiceiului

Cum sunt întemeiate obiceiurile — Numai o faptă, bună sau rea, nu formează caracterul; gândurile și simțămintele îngăduite însă, pregătesc calea pentru fapte de același fel. — (The Youth's Instructor, 15 decembrie, 1886.)ÎC 199.1

Prin repetarea unei fapte sunt statornicite obiceiurile și este consolidat caracterul. — (The Signs of the Times, 6 august, 1912.)ÎC 199.2

Timpul de a forma obiceiuri bune — Caracterul este format într-o mare măsură, în primii ani. Obiceiurile întemeiate atunci au mai mare influență decât orice dotare naturală în a face oameni, fie uriași, fie pitici din punct de vedere intelectual, deoarece cel mai bun talent, prin obiceiuri rele, poate fi deformat și slăbit. Cu cât mai devreme cineva contractează obiceiuri dăunătoare, cu atât mai puternic va fi ținut în sclavia lor și cu atât mai sigur ele îi vor coborî standardul spiritualității. Pe de altă parte, dacă obiceiuri corecte și pure sunt formate în tinerețe, vor marca de obicei calea posesorului prin viață. În cele mai multe cazuri s-a descoperit că aceia care în viața de mai târziu venerează pe Dumnezeu și onorează dreptatea, au învățat această lecție înainte de a fi timpul ca lumea să-și imprime chipul ei de păcat asupra sufletului. Adulții sunt în general tot atât de insensibili la impresii noi cât este stânca cea tare, tinerii însă, sunt sensibili. — (Christian Temperance and Bible Hygiene, 45.)ÎC 199.3

Obiceiurile pot fi modificate, dar rareori schimbate — Ceea ce aude și vede un copil trasează asupra minții delicate linii adânci, pe care nici o împrejurare din viața de mai târziu nu le poate șterge complet. Acum ia formă intelectul, iar sentimentele primesc orientare și tărie. Fapte repetate într-o direcție anumită devin obiceiuri. Acestea pot fi modificate prin instruire severă mai târziu, în decursul vieții, dar rareori sunt schimbate. — (Good Health, ianuarie, 1880.)ÎC 199.4

Odată formate, obiceiurile devin din ce în ce mai ferm imprimate asupra caracterului. Inteligența primește formă în mod continuu de la ocazii și avantaje folosite rău sau bine. Zi de zi formăm caractere ce-i vor plasa pe elevi ca soldați bine disciplinați sub steagul Prințului Emanuel sau ca rebeli sub steagul prințului întunericului. În care din ele vor fi? — (Manuscript 69, 1897.)ÎC 200.1

Este necesar efort stăruitor — Ceea ce ne aventurăm să facem o dată suntem în stare să facem mai ușor a doua oară. Obiceiurile de seriozitate, de stăpânire de sine, de economie, de hărnicie de conversație sănătoasă și sensibilă, de răbdare și de politețe adevărată nu sunt acumulate fără supraveghere atentă și minuțioasă asupra propriei persoane. Este mult mai ușor să devii corupt și vicios decât să biruiești defectele ținând eul în stăpânire și nutrind adevăratele calități. Se cere efort stăruitor dacă vrem să fie desăvârșite vreodată calitățile creștine în viața noastră. — (Testimonies for the Church 4:452.)ÎC 200.2

Copiii corupți primejduiesc pe alții — Părinții temători de Dumnezeu vor chibzui și vor plănui cu privire la felul în care să-și educe copiii în obiceiuri corecte. Mai degrabă vor alege ei tovarășii copiilor lor decât să-i lase să și-i aleagă singuri. — (The Review and Herald, 24 iunie, 1890.)ÎC 200.3

Dacă, în prima parte a copilăriei lor, nu sunt educați cu stăruință și răbdare în mod corect, copiii își vor forma obiceiuri rele. Aceste obiceiuri se vor dezvolta mai târziu în viața lor și-i vor corupe pe alții. Aceia a căror minte a primit un impuls slab, care au fost sărăciți prin influențe greșite în cămin și prin practici înșelătoare, duc cu ei prin viață obiceiuri rele. Dacă ei se decid pentru o profesiune de credință, aceste obiceiuri vor fi descoperite în viața lor religioasă. — (The Review and Herald, 30 martie, 1897.)ÎC 200.4

Regele Saul, un exemplu trist — Istoria primului împărat al lui Israel prezintă un trist exemplu al puterii obiceiurilor rele timpurii. În tinerețea lui Saul nu s-a temut și nu l-a iubit pe Dumnezeu; acel spirit impetuos, needucat din timp să se supună, era întotdeauna gata să se revolte împotriva autorității divine. Cei care în tinerețea lor nutresc un respect sfânt pentru voia lui Dumnezeu și care își îndeplinesc cu credincioșie datoriile în lucrul lor vor fi pregătiți pentru o slujire mai înaltă pentru viața de mai târziu. Dar oamenii nu pot perverti ani de zile puterile date lor de Dumnezeu pentru ca apoi, când vor să le schimbe, să găsească aceste puteri proaspete și libere pentru o direcție cu totul opusă. — (Patriarchs and Prophets, 622.)ÎC 201.1

Se poate ca un copil să primească învățătură religioasă sănătoasă dar, dacă părinții, învățătorii sau tutorii permit caracterului său să fie direcționat de un obicei rău, acel obicei, nebiruit, va deveni o putere dominantă și copilul este pierdut. — (Testimonies for the Church 5:53.)ÎC 201.2

Acțiunile mici sunt importante — Fiecare orientare a acțiunii are o importanță și un caracter dublu: virtuos sau vicios, bun sau rău, potrivit cu motivul ce determină acțiunea. O faptă rea, prin repetare frecventă, lasă o urmă permanentă asupra minții făptuitorului și, de asemenea, asupra minții celor care sunt în legătură cu el, în orice fel de relație spirituală sau fizică. Părinții sau învățătorii care nu dau importanță micilor incorectitudini, stabilesc acele obiceiuri în tineri. — (The Review and Herald, 17 mai, 1898.)ÎC 201.3

Părinții trebuie să se ocupe cu credincioșie de sufletele încredințate lor. Să nu-și încurajeze copiii la mândrie, extravaganță sau dragoste de etalare. Ei n-ar trebui să-i învețe sau să le permită să învețe mici pozne ce par a fi istețime la vârsta lor, dar pe care va trebui să le uite sau va fi necesar să fie corectați când sunt mai mari. — (Testimonies For The Church 1:396.)ÎC 201.4

Greșelile și poznele mici pot părea amuzante și poate că sunt permise și încurajate când copilul este mic, dar, pe măsură ce crește, ele devin dezgustătoare și ofensatoare. — (Letter 1, 1877.)ÎC 202.1

Obiceiurile rele sunt formate mai ușor decât cele bune — Toată învățătura ce poate fi însușită nu va distruge niciodată rezultatele rele ale unei educații slabe în copilărie. O neglijență des repetată devine obicei. O faptă rea pregătește calea pentru alta. Obiceiurile rele sunt mai ușor formate decât cele bune și sunt părăsite mai greu. — (The Review and Herald, 5 decembrie, 1899.)ÎC 202.2

Copiii mici, lăsați în voia lor, învață răul mult mai repede decât binele. Obiceiurile rele se potrivesc cel mai bine cu inima naturală a omului, iar lucrurile văzute și auzite în pruncie și copilărie sunt adânc imprimate în minte. — (Pacific Health Journal, septembrie, 1897.)ÎC 202.3

Obiceiurile timpurii decid viitoarea biruință sau înfrângere — Fiecare vom fi, pentru acum și pentru veșnicie, ceea ce obiceiurile noastre ne fac să fim. Viețile acelora care își formează obiceiuri corecte și sunt credincioși în îndeplinirea fiecărei obligații vor fi ca lumini strălucitoare, revărsând raze luminoase asupra cărării altora; dar dacă obiceiuri de necredincioșie sunt permise, dacă obiceiuri de slăbiciune, indolență și neglijență sunt îngăduite a se întări, un nor mai întunecat decât miezul nopții se va lăsa asupra posesorului în viața aceasta și-l vor exclude pentru totdeauna de la viața viitoare. — (Testimonies for the Church 4:452.)ÎC 202.4

În copilărie și tinerețe caracterul este cel mai sensibil. Este momentul prielnic pentru a dobândi puterea stăpânirii de sine. De la vatra focului și de la masa familiei sunt exercitate influențe ale căror rezultate durează cât veșnicia. Mai mult decât orice înzestrare naturală, obiceiurile întemeiate în primii ani hotărăsc dacă un om va fi biruitor sau înfrânt în lupta vieții. — (The Desire of Ages, 101.)ÎC 202.5