Secțiunea 9 — Elemente fundamentale ale zidirii caracterului

Avantajul primilor ani

Prima parte a copilăriei — perioada cea mai importantă — Nu se poate spune vreodată că se acordă prea multă importanță instruirii timpurii a copiilor. Lecțiile ce le învață copilul în primii șapte ani de viață au mai mult de-a face cu formarea caracterului decât tot ce învață în anii următori. — (Manuscript 2, 1903.)ÎC 193.1

Din pruncie caracterul copilului trebuie modelat și format în conformitate cu planul divin. În mintea lui receptivă trebuie imprimate numai calități. — (The Signs of the Times, 25 septembrie, 1901.)ÎC 193.2

Lucrarea părinților cu copilul trebuie să înceapă în frageda lui pruncie, ca el să poată primi impresia cea corectă asupra caracterului înainte ca lumea să-și pună amprenta ei pe minte și pe inimă. — (The Review and Herald, 30 august, 1881.)ÎC 193.3

Vârsta cea mai susceptibilă — Primii ani din viața unui copil constituie perioada în care mintea este cea mai receptivă la impresii, fie bune, fie rele. În decursul acestor ani este făcut un progres categoric, fie într-o direcție bună, fie într-o direcție rea. Pe de o parte poate fi câștigată multă informație fără valoare, iar pe de altă parte cunoștințe solide și prețioase. Tăria intelectului, cunoașterea substanțială sunt averi pe care aurul Ofirului nu le-ar putea cumpăra. Prețul lor este mai presus de aur sau argint. — (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 132.)ÎC 193.4

Primele impresii sunt rareori uitate — Nici un prunc, copil sau tânăr n-ar trebui să audă vreun cuvânt nerăbdător de la tata, mama sau alt membru al familiei, deoarece ei primesc impresii foarte de timpuriu în viața lor și, ce-i fac părinții să fie astăzi, aceea vor fi ei mâine și poimâine și răspoimâine. Primele lecții imprimate asupra unui copil sunt rareori uitate....ÎC 193.5

Impresiile făcute asupra inimii la începutul vieții sunt văzute în anii de mai târziu. Ele pot fi acoperite dar rareori șterse. — (Manuscript 57, 1897.)ÎC 194.1

Temelia este pusă în primii trei ani — Mame, aveți grijă să-i disciplinați cum se cuvine pe copiii voștri în timpul primilor trei ani ai vieții lor. Nu le îngăduiți să-și formeze propriile lor dorințe și pofte. Mama trebuie să fie mintea copilului ei. Primii trei ani constituie timpul în care poți îndoi rămurelele micuțe. Mamele trebuie să înțeleagă importanța legată de această perioadă. Atunci e timpul când se pune temelia.ÎC 194.2

Dacă aceste prime lecții au fost defectuoase, cum foarte adesea sunt, de dragul lui Hristos, de dragul viitorului copiilor voștri și al binelui lor veșnic, căutați să reparați răul ce l-ați făcut. Dacă ați așteptat până ce copiii voștri au împlinit trei ani ca să începeți să-i învățați stăpânirea de sine și ascultarea, străduiți-vă s-o faceți acum, chiar dacă va fi mult mai greu. — (Manuscript 64, 1899.)ÎC 194.3

Nu-i așa de dificil cum se presupune de obicei — Multă îngrijorare părintească și necaz ar fi scutite dacă, încă din leagăn, copiii ar fi învățați că voința lor nu trebuie făcută lege, iar capriciile lor nu trebuie îngăduite mereu. Nu este atât de greu cum se crede în general să înveți copilul mic să-și înăbușe izbucnirile temperamentului și crizele patimii. — (Pacific Health Journal, aprilie, 1890.)ÎC 194.4

Nu amânați această lucrare — Mulți își neglijează datoria în timpul primilor ani din viața copiilor lor, gândind că, după ce vor mai crește, vor fi atenți să țină în frâu răul și să-i educe în mod corect. Dar de fapt timpul când ar trebui să facă acest lucru este tocmai atunci când copiii sunt doar prunci în brațele lor. Nu este corect ca părinții să-și alinte copiii și să le satisfacă toate dorințele, dar nici nu este corect ca să abuzeze de ei. O cale de acțiune fermă, hotărâtă și cinstită va da cele mai bune rezultate. — (Testimonies for the Church 4:313.)ÎC 194.5

Când am atras atenția părinților la obiceiurile rele ce le încurajau în copiii lor foarte tineri, unii părinți păreau cu totul indiferenți. Alții spuneau zâmbind: “Drăguții de ei! Nu pot suporta să mă opun lor în vreun fel. Se vor schimba în mai bine când vor fi mai mari. Atunci vor fi rușinați de aceste izbucniri înflăcărate. Nu-i bine să fii prea minuțios și strict cu cei micuți. Ei vor depăși faza acestor obiceiuri de a spune minciuni și de a înșela, de a fi leneși și egoiști.” O metodă cu adevărat foarte ușoară de a scăpa de problemă, dar aceasta nu este în conformitate cu voința lui Dumnezeu. — (Manuscript 43, 1900.)ÎC 195.1

Contracarați efortul lui Satana de a-i cere pe copilași pentru el — Părinți, în general voi dați greș în a vă începe lucrarea la timp. Îl lăsați pe Satana să ocupe mai înainte solul inimii, semănând primele semințe. — (The Review and Herald, 14 aprilie, 1885.)ÎC 195.2

Aveți o lucrare de făcut pentru ca Satana să nu câștige control asupra copiilor voștri și să nu vi-i ia din brațe. Mame, voi ar trebui să aveți grijă ca puterile întunericului să nu-i stăpânească pe micuții voștri și să vă concentrați voința ca dușmanul să nu-și înalțe steagul întunericului în căminul vostru. — (The Signs of the Times, 22 iulie, 1889.)ÎC 195.3

Pregătind, de asemenea, pentru viața practică — Sunt puțini cei care își fac timp să ia în considerație cu atenție ce cantitate de cunoștințe, atât despre lucrurile trecătoare cât și despre cele veșnice, poate fi acumulată de copil în primii săi doisprezece sau cincisprezece ani. În acești primi ani de viață, copiii nu trebuie să obțină numai cunoștințe din cărți, ci să învețe virtuți esențiale în viața practică; acestea din urmă n-ar trebui neglijate în favoarea celor dintâi. — (Manuscript 43, 1900.)ÎC 195.4

Moștenirea lui Napoleon — Caracterul lui Napoleon Bonaparte a fost influențat în foarte mare măsură de educația din copilărie. Instructori neînțelepți i-au inspirat dragostea de cucerire simulând armate și punându-l în fruntea lor drept comandant. Aici a fost pusă temelia pentru cariera lui de luptă și vărsare de sânge. Dacă aceeași grijă și efort ar fi fost direcționate în a face din el un om bun, îmbibând inima lui tânără cu spiritul Evangheliei, cât de diferită ar fi fost istoria lui! — (The Signs of the Times, 11 octombrie, 1910.)ÎC 196.1

Hume și Voltaire — Este trist că Hume, scepticul, la începutul vieții sale a crezut în Cuvântul lui Dumnezeu cu scrupulozitate. Fiind în legătură cu o societate de dezbateri, a fost numit să prezinte argumente în favoarea necredinței. El a studiat cu seriozitate și sârguință, iar mintea lui ascuțită și activă a fost îmbibată cu denaturările scepticismului. Curând el a ajuns să creadă învățătura lui amăgitoare și întreaga lui viață a purtat, după aceea, pecetea necredinței.ÎC 196.2

La vârsta de cinci ani, Voltaire a încredințat memoriei o poezie păgână, iar influența ei vătămătoare n-a fost ștearsă niciodată din mintea lui. El a devenit unul din agenții cei mai plini de succes ai lui Satana în a conduce pe oameni departe de Dumnezeu. Mii se vor ridica la judecată și-l vor acuza pe necredinciosul Voltaire pentru pieirea sufletelor lor.ÎC 196.3

Prin gândurile și simțămintele nutrite în primii ani, fiecare tânăr își hotărăște istoria propriei vieți. Obiceiurile de corectitudine, bărbăție și puritate formate în tânăr vor deveni o parte a caracterului și, de obicei, vor marca drumul persoanei prin viață. Tinerii pot deveni vicioși sau virtuoși, după cum aleg. Ei pot fi renumiți pentru fapte cinstite și nobile, dar la fel de bine pot fi renumiți pentru crime mari și răutate. — (The Signs of the Times, 11 octombrie, 1910.)ÎC 196.4

Răsplata Anei — Fiecărei mame îi sunt încredințate ocazii de o valoare inestimabilă, interese infinit de prețioase. În timpul primilor trei ani din viața lui Samuel, profetul, mama lui l-a învățat cu atenție să deosebească între bine și rău. Prin fiecare obiect familiar din jurul lui, ea căuta să-i îndrepte gândurile spre Creatorul. În îndeplinirea jurământului ei de a-și preda Domnului fiul, cu mare lepădare de sine ea l-a plasat sub îngrijirea lui Eli, marele preot, ca să fie instruit pentru slujire în casa lui Dumnezeu.... Educația lui timpurie l-a condus să aleagă a-și menține integritatea creștină. Ce răsplată pentru Ana! Ce îndemn la credincioșie în exemplul ei! — (The Review and Herald, 8 septembrie, 1904.)ÎC 197.1

Cum a fost păzită mintea lui Iosif — În tinerețea lui Iosif, Iacov i-a predat lecții dând expresie credinței sale neclintite în Dumnezeu și relatându-i mereu dovezile prețioase ale bunătății Lui iubitoare și ale grijii Sale neîntrerupte. Acestea au fost exact lecțiile de care a avut nevoie în exil sau printre oameni idolatri. În timpul de probă, a pus în practică aceste lecții. Când se afla în cea mai severă încercare, a privit la Tatăl lui ceresc în care a învățat să se încreadă. Dacă învățăturile și exemplul tatălui lui Iosif ar fi fost de un caracter opus, pana inspirației n-ar fi trasat niciodată pe paginile sfinte istoria integrității și virtuții ce strălucește din caracterul lui Iosif. Impresiile timpurii făcute asupra minții sale, i-au păzit inima în timpul ispitei cumplite și l-a făcut să exclame: “Cum aș putea să fac un rău atât de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” — (Good Health, ianuarie, 1880.)ÎC 197.2

Roada unei instruiri înțelepte — E trist faptul că orice slăbiciune și nehotărâre din partea mamei este repede observată de copii; în aceste momente ispititorul lucrează asupra minții lor, făcându-i să persiste în înclinațiile lor. Dacă părinții și-ar cultiva calitățile pe care trebuie să le folosească în instruirea adecvată a copiilor lor, dacă ar așeza în mod deschis înaintea acestora regulile ce trebuie să le urmeze și să nu tolereze a fi încălcate, Domnul ar coopera cu ei și i-ar binecuvânta și pe părinți și pe copii. — (Manuscript 133, 1898.)ÎC 197.3

La o vârstă foarte timpurie, copiii devin sensibili la influențe demoralizatoare, dar părinții care pretind a fi creștini nu par să discearnă răul modului lor de conducere. O, dacă ar putea ei să realizeze că direcția dată unui copil în primii lui ani oferă caracterului o tendință și formează destinul fie pentru viață veșnică, fie pentru moarte veșnică! Copiii sunt sensibili la impresii morale și spirituale, iar cei educați înțelept în copilărie pot greși uneori, dar nu vor merge departe pe un drum greșit. — (The Signs of the Times, 16 aprilie, 1896.)ÎC 198.1