Secțiunea 1 — Căminul, prima școală

Importanța școlii în cămin

Educația începe acasă — Căminul este locul unde trebuie să înceapă educația copilului. Aici este prima lui școală în care, avându-i pe părinți ca instructori, trebuie să învețe lecțiile menite să-l călăuzească în viață — lecții de respect, ascultare, politețe, stăpânire de sine. Influențele educației din cămin sunt o putere hotărâtoare spre bine sau spre rău. În multe privințe acestea sunt tăcute și progresive dar, numai dacă sunt îndreptate în direcția cea bună, ele devin o putere pentru dreptate și adevăr. Dacă copilul nu este instruit corect aici, Satana îl va educa prin agenții aleși de el. Cât de importantă este, deci, școala în cămin! — (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 107.)ÎC 17.1

Aici sunt puse bazele — Asupra tuturor părinților apasă obligația de a da instrucțiuni în cele fizice, intelectuale și spirituale. Obiectivul fiecărui părinte ar trebui să fie acela de a asigura copilului său un caracter simetric și bine echilibrat. Aceasta nu este o lucrare de dimensiune și importanță mică, ci o lucrare ce solicită gândire și rugăciune fierbinte și nu mai puțin efort stăruitor și plin de răbdare. Trebuie pusă o bază corectă și trebuie ridicat un schelet puternic și stabil; apoi, zi de zi, lucrarea de clădire, șlefuire și desăvârșire trebuie să meargă înainte. — (Idem 107, 108.)ÎC 17.2

Puteți refuza copilului orice, dar nu acest drept — Părinți, amintiți-vă: căminul este o școală de formare în care copiii voștri trebuie să fie pregătiți pentru căminul de sus. Mai degrabă renunțați la orice altceva decât la educația pe care trebuie s-o primească în primii lor ani. Nu permiteți nici un cuvânt de supărare. Învățați-i pe copii să fie amabili și răbdători. Învățați-i să fie atenți cu alții. În felul acesta îi pregătiți pentru o slujire mai înaltă în lucrurile religioase. — (Manuscript 102, 1903.) ÎC 17.3

Căminul ar trebui să fie o școală de pregătire, unde copiii și tinerii pot fi pregătiți ca să-și aducă aportul în serviciul Maestrului și o școală de pregătire pentru a intra într-o școală mai înaltă, aceea a Împărăției lui Dumnezeu. — (Manuscript 7, 1899.)ÎC 18.1

Nu este o problemă secundară — Educația în cămin să nu fie privită ca o problemă secundară. Ea ocupă primul loc în cadrul adevăratei educații. Taților și mamelor li s-a încredințat modelarea minții copiilor lor. — (The Review and Herald, 6 iunie, 1899.)ÎC 18.2

Cât de uimitor este proverbul: “Cum este îndoită rămurica, așa va fi de înclinat și copacul ce va crește din ea”. Acesta trebuie aplicat la instruirea copiilor noștri. Părinți, vă veți aminti că educația copiilor voștri din primii lor ani v-a fost încredințată ca o răspundere sacră? Acești lăstari tineri trebuie să fie instruiți cu gingășie ca să poată fi transplantați în grădina Domnului. Educația în cămin nu trebuie neglijată cu nici un chip. Cei care o neglijează, neglijează de fapt o datorie religioasă. — (Manuscript 84, 1897.)ÎC 18.3

Marea sferă a educației în cămin — Educația în cămin înseamnă mult. Este o chestiune de mare amploare. Avraam a fost numit tatăl credincioșilor. Printre lucrurile ce l-au făcut un exemplu remarcabil de evlavie a fost și respectul strict pe care l-a avut față de legea lui Dumnezeu în căminul lui. El a cultivat religia în familie. Cel ce vede educația dată în cămin și măsoară influența acestei educații a spus: “Îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor și casei lui după el să țină calea Domnului, făcând ce este drept și bine”. — (Letter 9, 1904.)ÎC 18.4

Dumnezeu a poruncit evreilor să-i învețe pe copii cerințele Sale și să le facă cunoscută atitudinea Sa față de poporul lor. Căminul și școala erau una. În locul buzelor străine, inimile iubitoare ale tatălui și mamei erau acelea care dădeau instrucțiuni copiilor lor. Gânduri despre Dumnezeu erau asociate cu toate evenimentele zilnice din viața de cămin. Lucrările puternice ale lui Dumnezeu erau relatate cu elocvență și cu sentimente de respect amestecat cu teamă și uimire. Mărețele adevăruri ale providenței lui Dumnezeu și viața viitoare erau imprimate în mintea tânără care făcea cunoștință cu adevărul, bunătatea și frumosul.ÎC 18.5

Lecțiile date erau ilustrate prin folosirea figurilor și simbolurilor și erau fixate mai bine în memorie în felul acesta. Prin aceste exemplificări însuflețite copilul era inițiat aproape din pruncie în misterele, înțelepciunea și speranțele strămoșilor săi, și îndrumat într-un mod de gândire, simțire și anticipare ce pătrundea dincolo de lucrurile văzute și trecătoare la lucrurile nevăzute și veșnice. — (Fundamentals of Christian Education, 95, 96.)ÎC 19.1

Ea precede școala propriu-zisă și-i pregătește pe copii pentru aceasta — Lucrarea părinților o precede pe cea a învățătorilor. Ei au o școală acasă — prima treaptă. Dacă vor căuta cu atenție și cu rugăciune să-și cunoască datoria și s-o împlinească, își vor pregăti copiii pentru nivelul următor în care să primească instrucțiuni de la profesor. — (The Review and Herald, 13 iunie, 1882.)ÎC 19.2

Ea modelează caracterul — După cum este modelat un palat, tot astfel caracterele copiilor sunt formate în școala căminului. — (Manuscript 136, 1898.)ÎC 19.3

Educația în căminul din Nazaret — Educația lui Isus a fost asigurată în cămin. Mama Sa I-a fost primul învățător omenesc. El a învățat despre lucrurile cerești de pe buzele ei și din sulurile profetice. A trăit într-o casă țărănească și a îndeplinit cu credincioșie și cu voioșie partea în purtatul poverilor gospodărești. El, care a fost comandantul cerului, era un servitor binevoitor, un fiu iubitor și ascultător. El a învățat o meserie și a lucrat cu mâinile Sale în atelierul de tâmplărie al lui Iosif. — (The Ministry of Healing, 399.)ÎC 19.4