Cinstea
Părinții să fie modele de corectitudine — Părinți și învățători, fiți credincioși lui Dumnezeu. Viața să vă fie eliberată de practici necinstite. Nici o viclenie să nu se găsească pe buzele voastre. Oricât de neplăcut v-ar părea la un moment dat, lăsați ca vorbele, căile și faptele voastre să arate integritate în fața unui Dumnezeu sfânt. O, efectul primei lecții de necinste este teribil! Se va deda vreunul dintre aceia care pretind că sunt fii și fiice ale lui Dumnezeu la practici înșelătoare și la minciună?ÎC 150.1
Nu dați niciodată copiilor voștri ocazia să aibă pretextul unei scuze spunând: Mama nu spune adevărul. Tata nu spune adevărul. Când sunteți probați în tribunalul ceresc, în raportul întocmit în dreptul numelui vostru să fie scris: un înșelător? Să fie urmașii voștri îndrumați greșit tocmai de exemplul celor care ar trebui să-i călăuzească în calea adevărului? În loc de aceasta, nu va fi permis puterii de a converti a lui Dumnezeu să intre în inimile mamelor și taților? Nu I se va îngădui Duhului Sfânt să-și pună pecetea asupra copiilor lor?ÎC 150.2
Nu se poate aștepta din partea copiilor să fie întru totul cinstiți, dar există pericolul ca, prin administrare neînțeleaptă, părinții să distrugă franchețea ce ar trebui să caracterizeze experiența copilului. Prin cuvânt și faptă, părinții ar trebui să facă tot ce le stă în putere ca să păstreze o simplitate naturală. Pe măsură ce copiii cresc, părinții n-ar trebui să le dea nici cea mai mică ocazie de a semăna acea sămânță ce se va dezvolta în înșelăciune și falsitate și se va maturiza în obiceiuri pe care nu te poți bizui. — (The Review and Herald, April, 13 aprilie, 1897.)ÎC 150.3
Nu ocoliți niciodată adevărul — Părinții ar trebui să fie modele ale adevărului pentru că aceasta este lecția zilnică ce trebuie imprimată în inima copilului. Principii neclintite ar trebui să-i conducă pe părinți în toate problemele vieții, în special în educația și instruirea copiilor lor. “Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea îi va fi curată și fără prihană.” — (Good Health, ianuarie, 1880.)ÎC 151.1
O mamă căreia îi lipsește discernământul și care nu urmează îndrumarea Domnului, s-ar putea să-și educe copiii să fie înșelători și ipocriți. Trăsăturile de caracter nutrite în felul acesta, pot deveni așa de persistente încât a minți va fi la fel de natural ca și a respira. Prefăcătoria va înlocui sinceritatea și realitatea. — (The Review and Herald, April, 13 aprilie, 1897.)ÎC 151.2
Părinți, niciodată să nu ocoliți adevărul. Nu mințiți niciodată prin învățătură sau exemplu. Dacă vrei să-ți fie copilul cinstit, fii tu însuți cinstit. Fii corect și neabătut. N-ar trebui îngăduită nici cea mai slabă ocolire a adevărului. Deoarece mama este obișnuită să ocolească adevărul și să fie necinstită, copilul îi urmează exemplul. — (Manuscript 126, 1897.)ÎC 151.3
Neadevărul este încurajat prin cuvinte aspre — Când copiii voștri greșesc, nu deveniți nerăbdători cu ei. Când îi corectați, nu vorbiți aspru și sever. Aceasta îi face confuzi și le este frică să spună adevărul. — (Manuscript 2, 1903.)ÎC 151.4