Voioșie și mulțumire

Lăsați ca o influență dulce să umple căminul — Mai presus de orice, părinții să-și înconjoare copiii cu o atmosferă de voioșie, curtoazie și dragoste. Un cămin în care dragostea locuiește și este exprimată prin priviri, cuvinte și fapte, este un loc unde îngerii sunt încântați să-și manifeste prezența.ÎC 146.1

Părinți, lăsați ca raza iubirii, voioșiei și mulțumirii fericite să intre în inimile voastre și influența sa dulce și înveselitoare să vă umple căminul. Manifestați un spirit bun și răbdător și încurajați același spirit și în copiii voștri, cultivând tot farmecul ce va lumina viața de cămin. Atmosfera creată astfel va fi pentru copii ceea ce aerul și lumina soarelui sunt pentru lumea vegetală, promovând sănătate și vigoare minții și trupului. — (The Ministry of Healing, 386, 387.)ÎC 146.2

Înfățișarea să fie voioasă — Nu există nimic posomorât în religia lui Isus. În timp ce toată ușurătatea, neseriozitatea și gluma, despre care apostolul spune că sunt nepotrivite, trebuie ocolite cu grijă, există o dulce pace și odihnă în Isus, ce va fi exprimată în înfățișare. Creștinii nu vor fi triști, abătuți sau deznădăjduiți. Ei vor fi raționali, însă vor arăta lumii o voioșie pe care numai harul o poate da. — (The Review and Herald, 15 aprilie, 1884.)ÎC 146.3

Copiii sunt atrași de o purtare veselă și radioasă. Arătați-le bunătate și curtoazie, iar ei vor manifesta același spirit față de voi și unul față de altul. — (Education, 240.)ÎC 146.4

Educați sufletele spre voioșie, spre mulțumire și spre exprimarea recunoștinței față de Dumnezeu pentru marea dragoste cu care ne-a iubit.... Voioșia creștină este chiar frumusețea sfințeniei. — (The Youth's Instructor, 11 iulie, 1895.)ÎC 146.5

Spuneți cuvinte plăcute și voioase — Cuvintele plăcute și voioase nu costă mai mult decât cuvintele neplăcute și mânioase. Nu vă place să vi se spună cuvinte aspre? Amintiți-vă că atunci când spuneți astfel de cuvinte, alții simt înțepătura lor ascuțită.... Părinți, aduceți evlavia practică în cămin. Îngerii nu sunt atrași spre un cămin în care domnește discordia. Educați-i pe copii să spună cuvinte ce vor aduce voioșie și bucurie. — (The Review and Herald, 31 decembrie, 1901.)ÎC 147.1

Încurajați o dispoziție fericită — Dacă există cineva care ar trebui să fie tot timpul recunoscător, acela este creștinul. Dacă este cineva care se bucură de fericire chiar în viața aceasta, acela este urmașul credincios al lui Isus Hristos. Este de datoria copiilor lui Dumnezeu să fie voioși. Ei ar trebui să încurajeze o dispoziție fericită. Dumnezeu nu poate fi slăvit de copiii Săi care trăiesc continuu sub un nor și care aruncă o umbră pe oriunde merg. Creștinul ar trebui să arunce raze de soare în loc de umbră.... El va avea o înfățișare voioasă. — (The Review and Herald, 28 aprilie, 1859.)ÎC 147.2

Copiii urăsc întunecimea norilor și a tristeții. Inimile lor răspund la lumină, la voioșie, la dragoste. — (Counsels on Sabbath School Work, 98.)ÎC 147.3

Zâmbiți, părinți, zâmbiți! — Unii părinți, precum și unii învățători, par să uite că ei înșiși au fost cândva copii. Ei sunt plini de demnitate, reci și lipsiți de înțelegere.... Fețele lor poartă de obicei o expresie solemnă, mustrătoare. Bucuria copilărească sau caracterul năbădăios, activitatea continuă a vieții tinere nu găsește scuză în ochii lor. Greșelile neînsemnate din comportamentul altora sunt tratate ca păcate grave. O asemenea disciplină nu este asemenea cu cea a lui Hristos. Copiii astfel instruiți se tem de părinții sau de profesorii lor, dar nu-i iubesc. Ei nu le mărturisesc experiențele lor copilărești. Unele din cele mai valoroase calități ale minții și inimii sunt înghețate de moarte, ca și o plantă gingașă în fața vijeliei iernii.ÎC 147.4

Zâmbiți, părinți; zâmbiți învățători! Dacă inima vă este tristă, nu lăsați ca fața să arate aceasta. Lăsați ca voioșia dintr-o inimă iubitoare și plină de recunoștință să lumineze înfățișarea. Dezdoiți-vă de sub demnitatea voastră de fier, adaptați-vă la nevoile copiilor și faceți-i să vă iubească. Trebuie să le câștigați afecțiunea dacă vreți să imprimați adevărul religios în inimile lor. — (The Review and Herald, 21 martie, 1882.)ÎC 148.1

O rugăciune adecvată — Faceți-vă lucrul plăcut prin cântări de laudă. Dacă vreți să aveți un raport curat în cărțile cerului, niciodată să nu vă supărați sau să vorbiți cu mânie. Rugăciunea voastră zilnică să fie: “Doamne, învață-mă să fac tot ce pot mai bine. Învață-mă să fac o lucrare mai bună. Dă-mi energie și voioșie.”.... Aduceți-L pe Hristos în tot ce faceți. Atunci viețile vă vor fi umplute cu bucurie și recunoștință.... Să facem tot ce putem mai bine, înaintând cu atenție în serviciul Domnului, cu inimile pline de bucuria Lui. — (Australasian Union Conference Record, November 15, 1903.)ÎC 148.2

Învățați-i pe copii să fie recunoscători — “Te vei bucura de orice lucru bun pe care ți l-a dat Domnul Dumnezeul tău.” Recunoștința și lauda ar trebui exprimate față de Dumnezeu pentru binecuvântările vremelnice și pentru orice fel de mângâieri pe care le-a revărsat asupra noastră. Dumnezeu ar vrea ca fiecare familie pe care o pregătește să ocupe locurile veșnice de sus să-I dea slavă pentru bogatele comori ale harului Său. Dacă în viața de cămin copiii ar fi educați și antrenați să fie recunoscători Dătătorului pentru toate lucrurile bune, am vedea un element al harului ceresc manifestat în familiile noastre. Voioșia ar fi văzută în viața de cămin, iar tineretul venind din astfel de familii ar aduce cu ei, în școală și în biserică, un spirit de respect și venerație. În sanctuarul unde Dumnezeu se întâlnește cu poporul Său ar fi o bună frecvență și o adorație pentru toate serviciile de închinare, iar lauda recunoscătoare și mulțumirea ar fi oferite pentru toate darurile providenței Sale.ÎC 148.3

Dacă Cuvântul lui Dumnezeu ar fi îndeplinit acum tot la fel de strict cum era poruncit vechiului Israel, tații și mamele ar da copiilor lor un exemplu de cea mai înaltă valoare.... Fiecare binecuvântare vremelnică ar fi primită cu recunoștință și fiecare binecuvântare spirituală ar deveni prețuită de două ori mai mult pentru că discernământul fiecărui membru al casei a fost sfințit de Cuvântul adevărului. Domnul Isus este foarte aproape de aceia care apreciază în acest fel darurile Sale îndurătoare, îndreptând toate lucrurile lor bune înapoi la Dumnezeul binevoitor, iubitor și grijuliu, recunoscându-L ca marele Izvor a toată mângâierea și consolarea, Sursa inepuizabilă de har. — (Manuscript 67, 1907.)ÎC 149.1