Îndepărtarea de sacrificiul de sine al pionierilor

A fost o vreme când doar puțini oameni ascultau și primeau adevărul și nu aveau multe din bunurile acestei lumi. Atunci a fost necesar ca unii să își vândă casele și terenurile și să cumpere altceva mai ieftin, în timp ce își dăruiau banii de bunăvoie Domnului pentru publicarea adevărului, susținând astfel înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Acești oameni care s-au sacrificat pe ei înșiși au indurat lipsuri, dar dacă rabdă până la sfârșit, răsplata lor va fi mare.SA 215.1

Dumnezeu a mișcat multe inimi. Adevărul pentru care câțiva au sacrificat atât de mult a triumfat și mulțimi de oameni l-au acceptat. În providența lui Dumnezeu, cei care dețin mijloace au fost aduși la adevăr, pentru ca, pe măsură ce lucrarea ia amploare, nevoile cauzei Sale să fie satisfăcute. Dumnezeu nu le cere acum copiilor Săi casele în care trebuie să locuiască, dar dacă cei care trăiesc în belșug nu ascultă de glasul Său, nu se despart de lume și nu fac sacrificii pentru Dumnezeu, El îi va trece cu vederea și îi va chema pe alții care sunt gata să facă orice pentru Isus, chiar dacă acest lucru înseamnă să-și vândă casele pentru a împlini nevoile lucrării. Dumnezeu va primi darurile aduse de bunăvoie. Cei care dăruiesc trebuie să considere că li s-a oferit acest privilegiu. — The Review and Herald, septembrie, 1884.SA 215.2

Copiii lui Dumnezeu sunt puși la încercare înaintea universului ceresc, dar insuficiența darurilor, a jertfelor și a eforturilor lor firave în slujba lui Dumnezeu le trădează necredincioșia. Dacă puținul care se face acum ar fi tot ce se putea face, ei nu ar fi condamnați, însă puteau face mai multe cu resursele lor. Ei știu, și știe și lumea, că au pierdut în mare măsură spiritul lepădării de sine și dispoziția de a purta crucea. — Testimonies for the Church 6:445, 446.SA 215.3