Capitolul 15 — O chestiune de onestitate

S-ar părea că spiritul zgârcit și egoist este cel care îi împiedică pe oameni să îi dea lui Dumnezeu ceea ce îi aparține. Domnul a încheiat cu oamenii un legământ special, care prevedea că ei vor pune deoparte cu regularitate o sumă destinată înaintării împărăției lui Hristos, iar El urma să-i binecuvânteze din belșug, până acolo încât să nu mai rămână loc pentru alte daruri. Dar dacă omul păstrează pentru el ceea ce îi aparține lui Dumnezeu, Domnul declară limpede: “Sunteți blestemați.”...SA 77.1

Cei care își dau seama de dependența lor de Dumnezeu vor considera că trebuie să fie cinstiți cu semenii lor și, mai presus de toate, că trebuie să fie cinstiți cu Dumnezeu, de la care primesc toate binecuvântările vieții. Sustragerea de la îndeplinirea poruncilor clare ale lui Dumnezeu referitoare la zecimi și daruri este înregistrată în cărțile cerului sub numele de înșelăciune la adresa lui Dumnezeu.SA 77.2

Niciun om care nu e cinstit cu Dumnezeu sau cu semenii lui nu poate să prospere în mod real. Dumnezeul Preaînalt al cerului și al pământului zice: “Să n-ai în sacul tău două feluri de greutăți, una mare și alta mică. Să n-ai în casa ta două feluri de efă, una mare și alta mică. Ci să ai o greutate adevărată și dreaptă, să ai o efă adevărată și dreaptă, pentru ca să ai zile multe în țara pe care ți-o dă Domnul, Dumnezeul tău. Căci oricine face aceste lucruri, oricine săvârșește o nedreptate este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.” Prin profetul Mica, Domnul își exprimă din nou dezgustul față de necinste: “Mai sunt în casa celui rău comori nelegiuite și blestemata efa mică? Pot socoti Eu curat pe cel ce are o cumpănă nedreaptă și greutăți strâmbe în sac?... De aceea și Eu te voi lovi cu suferință, te voi pustii pentru păcatele tale.” — The Review and Herald, 17 decembrie, 1889.SA 77.3