Capitolul 33 — Compasiunea față de cei săraci
Ținând cont de tot ce face Cerul pentru a-i salva pe cei pierduți, cum pot cei care sunt părtași la bogățiile harului lui Hristos să nu manifeste interes și compasiune față de semenii lor? Cum își pot ei îngădui să se mândrească cu rangul sau cu poziția socială și să-i disprețuiască pe cei nefericiți și pe cei săraci?SA 160.1
Este foarte adevărat că oprimarea celor săraci și mândria generată de poziția socială, care predomină în lume, există și printre pretinșii urmași ai lui Hristos. În cazul multora, simpatia ce trebuie exprimată în întregime față de omenire pare amorțită. Oamenii își atribuie darurile ce le-au fost încredințate pentru binecuvântarea altora. Bogatul îl asuprește pe cel sărman și folosește mijloacele astfel obținute pentru a se mândri și pentru a stârni admirația chiar în casa lui Dumnezeu. Săracii ajung să creadă că este prea costisitor pentru ei ca să participe la serviciul divin al lui Dumnezeu. Mulți au impresia că numai cei bogați pot participa la închinarea publică, pentru a face o impresie bună în lume. Dacă Domnul nu și-ar manifesta dragostea față de cei săraci și modești care au duhul mâhnit, această lume ar fi un loc trist pentru cei lipsiți....SA 160.2
Mântuitorul lumii S-a născut într-o familie săracă și, pe când era copilaș, mama Lui L-a înfățișat la templu, unde nu a putut să aducă decât jertfa prescrisă pentru cei săraci — două turturele sau doi pui de porumbel. Isus este cel mai prețios dar al cerului pentru lumea noastră, un dar inestimabil și, cu toate acestea, a fost acceptată din partea Lui chiar și cea mai neînsemnată jertfă. Mântuitorul nostru, de-a lungul călătoriei Sale pe pământ, a simțit cum e să fii sărac și modest. Lepădarea de sine și sacrificiul l-au caracterizat viața.SA 160.3
Toate favorurile și binecuvântările de care ne bucurăm vin numai de la El; suntem ispravnici ai harului Său și ai darurilor Sale trecătoare. Cel mai mic talant și cel mai mic serviciu îi pot fi oferite lui Isus în dar, iar El le va prezenta înaintea Tatălui împreună cu mirosul plăcut al meritelor Sale. Dacă dăruim cu o inimă sinceră ceea ce avem mai bun, din dragoste pentru Dumnezeu, dintr-o dorință arzătoare de a-l sluji lui Isus, darul este pe deplin acceptat. Toți oamenii pot să-și strângă o comoară în cer. Toți pot fi “bogați în fapte bune, ... darnici, gata să simtă împreună cu alții, așa ca să-și strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie, ca să apuce adevărata viață.”SA 161.1
Uniți prin relații de solidaritate
Țelul lui Dumnezeu este ca bogații și săracii să fie aduși laolaltă prin relații de solidaritate și de ajutorare. El are un plan cu fiecare dintre noi. Le-a desemnat o lucrare tuturor celor care vor să-l slujească. El ne îndeamnă să ne manifestăm interesul față de fiecare caz de suferință și de lipsuri de care auzim.SA 161.2
Domnul nostru Isus Hristos, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru noi, pentru ca prin sărăcia Lui, noi să ne îmbogățim. El îi îndeamnă pe toți cei care au primit binecuvântări trecătoare să îi urmeze exemplul, Isus spune: “Pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și le puteți face bine oricând voiți.” Lipsurile și sărăcia din lume fac apel constant la compasiunea noastră, iar Mântuitorul spune că slujirea celor nevoiași și suferinzi îi aduce cea mai mare plăcere. El ne spune: “împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l și nu întoarce spatele semenului tău.” Trebuie să le slujim celor bolnavi, să îi hrănim pe cei flămânzi, să îi îmbrăcăm pe cei goi și să îi învățăm pe cei neștiutori.SA 161.3
Mulți îl consideră responsabil pe Dumnezeu pentru faptul că această lume este plină de lipsuri și de suferință. Însă Domnul este un Dumnezeu mărinimos și, prin reprezentanții Săi, cărora le-a încredințat bunurile Sale, Se îngrijește de nevoile tuturor ființelor create. El are în vedere nevoile tuturor și, dacă oamenii nu ar abuza de darurile Sale și dacă nu le-ar păstra doar pentru ei, nimeni nu ar trebui să sufere de foame. — The Review and Herald, 20 iunie, 1893.SA 162.1