Pregătirea pentru vremea de strâmtorare

Casele și terenurile nu le vor fi de folos sfinților în vremea de strâmtorare, pentru că atunci vor fi nevoiți să fugă dinaintea mulțimilor înfuriate și nu vor mai avea posibilitatea de a le dona pentru înaintarea cauzei adevărului prezent. Mi s-a arătat că voia lui Dumnezeu este ca, înainte de sosirea vremii de strâmtorare, sfinții să se desprindă de orice povară și să facă legământ cu Dumnezeu prin sacrificiu personal. Dacă își depun averile pe altar și dacă îl vor întreba pe Dumnezeu care le e datoria, El îi va instrui când să renunțe la aceste lucruri. Astfel vor fi liberi în timpul de strâmtorare și nu îi va mai împiedica nimic.SA 59.4

Am văzut că, dacă unii dintre ei își vor păstra avuțiile și nu îl vor întreba pe Domnul ce datorie au de îndeplinit, El nu le va spune ce trebuie să facă și li se va permite să își păstreze averile, iar în vremea de strâmtorare acestea li se vor părea asemenea unor munți gata să cadă peste ei, de care vor încerca să scape, însă nu vor putea, l-am auzit pe unii jelindu-se astfel: “Lucrarea stagna, poporul lui Dumnezeu tânjea după adevăr, iar noi nu am făcut nimic ca să ajutăm; acum averea nu ne mai e de folos. O, ce bine ar fi fost să fi renunțat la ea și să ne strângem comori în cer!”SA 60.1

Am văzut că sacrificiile nu se înmulțeau, ci se împuținau până nu mai rămânea nimic. Am mai văzut că Dumnezeu nu le-a cerut tuturor să renunțe la avuție în același timp, ci, în măsura în care voiau să fie îndrumați, El le arăta la timpul potrivit când și cât să vândă. În trecut, unora li s-a cerut să renunțe la averile lor pentru a susține cauza adventistă, în vreme ce altora li s-a permis să și le păstreze până a apărut o anumită nevoie. Astfel, în funcție de necesitățile lucrării, datoria credincioșilor este să vândă ceea ce au. — Early Writings, 56, 57.SA 60.2