Capitolul 25—Nu garantaţi niciodată pentru cineva!.

Nu voi uita niciodată familia lui Israel Day, care era vecin cu tatăl meu pe când eram copil. Domnul Day lucra ca salahor. Avea o familie numeroasă, a cărei întreţinere depindea în întregime de câştigul său, iar în satul nostru era destul de dificil să găseşti de lucru. Familia era săracă şi era nevoie de cea mai strictă economie pentru a putea supravieţui.PPC 167.1

Mă întrebam de multe ori cum de era posibil ca un om, ca domnul Day, să fie atât de sărac. Nu avea niciun viciu, era foarte cumpătat şi nu avea obiceiuri extravagante; dimpotrivă, era un om cu o educaţie aleasă, superioară oamenilor de mijloc, şi întreaga lui familie degaja un aer de inteligenţă şi de rafinament care le impunea respect vecinilor. Domnul Day era foarte harnic, dar mi se păruse întotdeauna a fi un om lipsit de orice ambiţii, care nu aşteaptă şi nici nu doreşte mai mult decât să-şi poată întreţine familia în limita bunei-cuviinţe.PPC 167.2

Niciunul dintre vecini nu ştia nimic cu privire la trecutul lui. Familia lor se mutase doar de câţiva ani, venind dintr-un alt stat. Cu toate că erau deosebit de prietenoşi şi de amabili, nu vorbeau niciodată despre viaţa lor de mai înainte. În plus, în purtarea lor era ceva care te făcea să nu îndrăzneşti să le pui întrebări iscoditoare.PPC 167.3

Pe atunci aveam şaisprezece ani şi eram în relaţii foarte bune cu familia domnului Day. La vremea când s-a întâmplat ceea ce vă voi povesti, el îl ajuta pentru câteva zile pe tatăl meu la fermă şi lua masa împreună cu noi. Într-o zi, când ne-am întors de pe câmp pentru masa de prânz, am descoperit că domnul Squire Black urma să servească masa împreună cu noi. Era cunoscut ca fiind cel mai bogat om din localitatea noastră şi ne-am simţit onoraţi. Era un om jovial şi un vorbitor excelent. Avea un anume fel de a te flata şi de a-i face pe toţi cei din jur să se simtă bine în prezenţa sa.PPC 168.1

În ocazia aceea, prezenţa lui a fost deosebit de agreabilă; a lăudat ferma şi clădirile, i-a făcut complimente mamei pentru cât de delicioasă fusese mâncarea, mie mi-a spus că sunt un bărbat adevărat, de nădejde. Fraţilor mei mai mici le-a împărţit generos ceva mărunţiş. Astfel, când am terminat de servit masa, reuşise să câştige simpatia întregii familii.PPC 168.2

După masă, domnul Black şi-a manifestat dorinţa de a vedea graj-durile, hambarele şi celelalte clădiri ale fermei. Tatăl meu era mândru că avea cele mai bine hrănite cirezi şi unele dintre cele mai dichisite hambare din întregul ţinut şi a fost bucuros să-l conducă pentru a da o raită. În tot acest timp, el asculta potopul de laude cu care îl copleşea domnul Black.PPC 168.3

În cele din urmă, omul i-a făcut cunoscut scopul vizitei sale: găsise de vânzare un teren foarte bun, la un preţ convenabil, astfel că nu se îndoia câtuşi de puţin că, în mai puţin de un an, putea să scoată de pe el câteva mii de dolari. Problema era că trebuia să plătească numerar şi îi lipseau vreo două mii de dolari pentru a putea face târgul. Astfel, dorea ca tatăl meu să îl gireze pentru un an, pentru că găsise o bancă dispusă să-i împrumute această sumă, dacă cineva ar fi semnat că garantează pentru returnarea ei.PPC 168.4

Nu i-a dat tatei timp să se gândească şi nici măcar să-i răspundă dacă era sau nu de acord, ci a scos imediat din buzunar o hârtie pe care o credea a fi chiar formularul despre care vorbise, semnat deja de el însuşi, astfel încât nu mai era nevoie decât de semnătura tatălui meu. Am toată convingerea că, dacă hârtia aceea ar fi fost într-adevăr ceea ce crezuse domnul Black că este, tata nu ar fi putut refuza să o semneze. Dar s-a întâmplat că, atunci când plecase de acasă, neaştep-tatul nostru vizitator greşise şi luase o altă hârtie.PPC 168.5

O umbră de supărare trecu peste faţa lui Squire Black când descoperi confuzia, dar îşi recăpătă imediat simţul umorului şi spuse:PPC 169.1

- N-are nimic. Vă voi vizita din nou în această seară.PPC 169.2

După aceste cuvinte, îşi înhămă grăbit calul şi plecă.PPC 169.3

Tata părea încurcat şi, întorcându-se spre mine, îmi spuse:PPC 169.4

- Nu îmi place să garantez pentru nimeni, dar Squire Black s-ar simţi jignit, dacă l-aş refuza. Cred că nu risc nimic dacă îi satisfac dorinţa, fiindcă este un om bogat. Nu este decât o simplă formalitate şi cred că voi fi obligat să o îndeplinesc. Dar aş fi preferat să nu-mi fi cerut s-o fac...PPC 169.5

Înainte de a-i fi putut răspunde, uşa magaziei în faţa căreia ne aflam s-a deschis şi din ea a ieşit domnul Day, palid şi foarte agitat, ca şi când s-ar fi întâmplat un lucru teribil. Când a început să vorbească, aproape că nu i-am putut recunoaşte vocea. Strigându-l pe nume pe tatăl meu, el a spus:PPC 169.6

- Cred că te afli într-un mare pericol! Dacă vrei să mă asculţi, îţi voi povesti un eveniment din viaţa mea, pe care nu am vrut să-l afle niciodată vreunul dintre vecinii mei de acum.PPC 169.7

Tata mi-a făcut semn să plec, gândindu-se că domnul Day dorea să-i vorbească între patru ochi. El a observat intenţia tatălui meu şi i-a spus:PPC 169.8

- Lasă-l să rămână, pentru că niciodată nu este prea devreme să înveţi lecţia experienţei pe care am trăit-o eu. Aproape că aş fi bucuros dacă ea ar putea fi publicată, pentru ca oamenii să ştie şi să se poată feri de o asemenea experienţă amară. Am auzit ce ţi-a spus Squire Black. Ascultă povestea mea şi apoi hotărăşte singur dacă vei semna sau nu actul acela.PPC 169.9

Cu cincisprezece ani în urmă, atunci când m-am căsătorit, nu eram deloc omul sărac pe care îl cunoşti acum. Tatăl meu mi-a dat două mii de dolari, ca parte din averea lui, pe care eu i-am înmulţit prin munca mea şi am ajuns la trei mii. Soţia mea a primit ca zestre de nuntă o mie de dolari. Eram amândoi tineri, harnici şi dornici să reuşim în viaţă, astfel că am cumpărat o fermă bună, făcând o datorie de câteva sute de dolari. Timp de câţiva ani am prosperat. Am fost sănătoşi şi vremea ne-a fost favorabilă, astfel încât am avut recolte bune şi am obţinut bani buni pe ceea ce am vândut. După cinci ani ne achitaserăm datoria şi adunaserăm aproape o mie de dolari în bancă, astfel că am considerat că ne puteam permite să ne construim o casă nouă, cu toate că ne aşteptam ca ridicarea ei să ne coste mai mult decât economiile pe care le aveam.PPC 169.10

Între timp, în apropiere de ferma noastră s-a mutat unul dintre cei mai sociabili oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Era cunoscut între prieteni drept Căpitanul Cole. Profesase ca avocat, dar fusese desemnat de guvern într-o slujbă bună şi rentabilă pe care a păstrat-o vreme de câţiva ani. Avea reputaţia de a fi un om foarte bogat. Trăia pe picior mare şi era preferatul întregii localităţi.PPC 170.1

Când am terminat de construit casa, aveam deja o datorie de şapte sute de dolari. Făcusem un contract cu un tâmplar ca să îmi mobileze toate camerele şi trebuia să îi dau banii pe loc. M-am dus la bancă să împrumut suma aceasta până când aş fi putut găsi la cineva care să mi-i lase pentru un an sau doi. Cum nu eram obişnuit să împrumut bani, nu m-am gândit deloc că aş avea nevoie de cineva care să mă gireze, până când casierul de la bancă nu mi-a spus că aceasta era procedura, pentru a se asigura că nu vor fi păgubiţi. Căpitanul Cole, care se afla din întâmplare la bancă în ziua aceea, a auzit discuţia între mine şi casier şi s-a apropiat de mine cu un zâmbitor „Bună dimineaţa”, spunându-mi: „Voi fi nespus de fericit să pot garanta pentru bunul meu prieten, domnul Day”.PPC 170.2

M-am simţit recunoscător şi flatat în acelaşi timp. Astfel, câteva luni mai târziu, când s-a întâmplat să fiu la bancă atunci când domnul Cole avea nevoie de un girant, am fost bucuros să mă pot revanşa. Au urmat doi ani foarte buni, în care recolta a fost îmbelşugată, astfel încât am putut achita toate datoriile pe care le făcusem pentru casă. Atunci am hotărât să construiesc o magazie mare şi trainică. Întotdeauna reuşisem să-mi plătesc foarte uşor datoriile şi nu-mi venea să aştept până când aveam să strâng banii necesari ca să mă apuc de construcţia magaziei. Astfel m-am gândit să împrumut o mie de dolari. Întâlnindu-mă cu Căpitanul Cole pe stradă, l-am întrebat dacă ştia de unde aş fi putut împrumuta aceşti bani pentru o perioadă de trei ani. Mi-a spus că ştia şi s-a oferit să-mi fie girant. În felul acesta, banii au fost împrumutaţi şi eu am început să-mi construiesc magazia mult visată.PPC 170.3

Au trecut doar câteva săptămâni şi Căpitanul Cole m-a vizitat acasă. Ca şi Squire Black astăzi, el părea încântat de tot ceea ce vedea la mine la fermă. Complimentele şi flatările lui mi-au creat o asemenea stare de bună-dispoziţie, încât atunci când mi-a cerut să semnez ca girant pentru un împrumut de 5000 de dolari, pe o perioadă de doar şaizeci de zile, am consimţit, deşi simţeam că greşesc. El mă asigurase că ar fi putut plăti imediat suma aceea, ba chiar de două ori pe atât, aşa că m-am lăsat înşelat şi am semnat.PPC 171.1

Actul acela m-a ruinat. Înainte de expirarea celor şaizeci de zile am aflat că domnul Cole era falit. Ferma mea a fost vândută la licitaţie, în pierdere, pentru acoperirea pagubei. Iar când am achitat şi cei o mie de dolari, pe care îi împrumutasem ca să construiesc magazia, am rămas fară niciun ban.PPC 171.2

Acum, că ai auzit povestea mea, te mai miri că eram atât de alarmat astăzi, când am văzut că erai pe cale să cazi în aceeaşi cursă? Îţi spun că am dreptul să vorbesc în problema aceasta. Dacă ar fi cu putinţă, aş vrea ca glasul meu să fie auzit de orice tânăr din ţară. I-aş îndemna să se ferească de răul acesta, care a ruinat atât de multe familii, aşa cum te fereşti de un şarpe. Am înţeles pe deplin ce înseamnă să-mi pun numele pe documentul altuia - înseamnă să îmi asum toate riscurile afacerii lui, fără să am dreptul să spun vreun cuvânt în ceea ce priveşte conducerea acestei afaceri şi fără să am vreo şansă de profit, în caz că are succes în ceea ce a întreprins. Dar în caz că afacerea lui dă greş, accept ca toate bunurile mele să-i acopere lui paguba şi aceasta chiar cu riscul de a-mi vedea familia cerşind. De când necazul acesta m-a afectat chiar pe mine, am studiat cu interes situaţia şi am descoperit că un procent foarte mare dintre afacerile care falimentează se datorează acestei practici.PPC 171.3

Tatăl meu a fost profund impresionat de relatarea domnului Day şi, înainte de lăsarea serii, am fost trimis la Squire Black cu un bileţel în care tatăl meu îl anunţa că, după ce analizase cu atenţie rugămintea lui, luase hotărârea de a nu-şi pune semnătura ca girant. La mai puţin de un an de la întâmplarea aceasta, Squire Black a fost declarat falit, iar la lichidarea afacerii lui nu s-au putut plăti nici măcar zece cenţi la dolar.PPC 172.1

Tatăl meu a simţit că trebuie să-şi arate recunoştinţa faţă de domnul Day pentru sfatul înţelept pe care i-l dăduse. I-a făcut cadou o pereche de vite înhămate la un atelaj bun şi l-a ajutat să închirieze o fermă. Aceasta l-a încurajat şi l-a făcut să lucreze cu atâta sârguinţă şi să se gospodărească atât de bine, încât în câţiva ani a fost în stare să-şi cumpere o mică fermă. De atunci, domnul Day a putut să ofere familiei condiţii de viaţă destul de confortabile.PPC 172.2

Au trecut mulţi ani de la aceste întâmplări. Acum, eu am trecut de mijlocul vieţii, dar nu am încetat niciodată să-i fiu recunoscător dom-nului Day pentru lecţia pe care mi-a dat-o şi să-i împlinesc dorinţa de a le spune şi altora învăţătura experienţei lui - NU GARANTAŢI NICIODATĂ PENTRU CINEVA! PPC 172.3