Capitolul 37—Scrumbii pe gratis!

Întunericul se lăsa grăbit când un bărbat, purtând un coş pe cap, îşi făcu apariţia de după colţul unei străzi din Londra. În timp ce mergea, striga din toate puterile:PPC 235.1

- Scrumbii! Trei la un bănuţ; scrumbii roşii, bune şi ieftine, trei la un bănuţ!PPC 235.2

În scurt timp, s-a apropiat şi a intrat în vorbă cu mine.PPC 235.3

- Şefule, de ce nu pot să-mi vând şi eu scrumbiile? Am făcut două mile pe străzile astea întunecoase, oferindu-le scrumbii; şi nimeni nu cumpără.PPC 235.4

- Oamenii nu au ce să lucreze şi de aceea mor de foame; sunt o grămadă de case pe-aici, prin jur, în care în multe zile nu găseşti nici măcar un bănuţ, i-am răspuns eu.PPC 235.5

- A, deci aşa, şefule! se înveseli el. Păi dacă n-au niciun bănuţ, atunci, desigur, nici nu pot să-l cheltuiască. Aşadar, n-are rost să le mai car după mine şi să mai încerc în altă parte.PPC 235.6

- Cât ai lua pe tot coşul? l-am întrebat eu.PPC 235.7

- Aş fi fericit să capăt patru şilingi.PPC 235.8

Mi-am băgat mâna în buzunar, am numărat suma amintită şi i-am dat-o omului.PPC 235.9

- E bine, şefule! Mulţam! Şi ce să fac acum cu ele? mă întrebă vânzătorul de scrumbii, în timp ce transfera monedele în propriul buzunar.PPC 235.10

- Ia-o la dreapta după colţul acesta, mergi pe mijlocul străzii şi strigă cât poţi de tare „SCRUMBII PE GRATIS!” şi dă câte trei la fiecare bărbat, femeie şi copil care vine la tine, până când goleşti coşul.PPC 236.1

Aşa a făcut. A dat colţul, a luat-o pe mijlocul străzii şi a început să strige:PPC 236.2

- Scrumbii pe gratis! Scrumbii bune, roşii, fără niciun ban!PPC 236.3

Eu am rămas în colţul străzii şi am urmărit scena; tot înaintând, în curând a ajuns la o casă unde, la fereastra de la primul etaj, se afla o femeie înaltă, care se uita la el.PPC 236.4

- Hai, coniţă, strigă el. Vino să iei scrumbii pe gratis! Coboară repede să-ţi dau!PPC 236.5

Femeia a dat din cap neîncrezătoare şi a plecat de la fereastră.PPC 236.6

- Ce neghioabă! spuse el. Dar n-or fi toţi aşa. Scrumbii pe gratis!PPC 236.7

A ieşit o copilă şi s-a uitat la el, iar el a chemat-o cu blândeţe:PPC 236.8

-Hai, micuţo, ia peştişorii ăştia şi du-i mamei tale; spune-i ce ieftini sunt - scrumbii pe degeaba!PPC 236.9

Dar copilei i-a fost frică şi de el, şi de ele şi a fugit înăuntru. Aşa că, prin zăpadă, prin zloată şi prin noroi, vânzătorul de peşti a străbătut strada, purtând cu el coşul cu peşti ieftini şi strigând cât îl ţineau puterile:PPC 236.10

- Scrumbii pe gratis! pentru ca apoi să adauge mormăind: Proşti mai sunteţi!PPC 236.11

Astfel, a ajuns la capătul străzii şi de acolo a luat-o înapoi, strigând tot mai tare şi mai insistent.PPC 236.12

- Ei bine, i-am spus calm, când a ajuns la colţul unde mă aflam eu.PPC 236.13

- Ei bine, a repetat el, dacă îţi vine să crezi aşa ceva! Când mi-ai dat bani pe nişte scrumbii pe care nu le voiai, m-am gândit că te-ai pierdut de pe la vreo casă de nebuni! Acum cred că toţi oamenii de prin preajmă ar fi potriviţi pentru un asemenea loc. Ce să fac eu cu scrumbiile, dacă nici tu nu le vrei, nici ei?PPC 236.14

- Hai să mai încercăm o dată, amândoi! i-am răspuns. Voi merge şi eu cu tine şi vom striga amândoi.PPC 236.15

Am pornit la drum şi el a început să strige din nou:PPC 236.16

- Scrumbii pe gratis!PPC 236.17

Apoi, am strigat şi eu, la fel de tare:PPC 237.1

- Cine vrea scrumbii la cină?PPC 237.2

Oamenii au auzit glasul meu, pe care îl cunoşteau foarte bine; şi au venit îndată, câte doi, câte trei, câte şase; bărbaţi, femei şi copii, toţi încercând să ajungă la hrana atât de bine-venită. Imediat ce reuşeam să le iau din coş, dădeam câte trei la fiecare dintre cei ce cereau, astfel că, în scurt timp, le-am terminat. Când coşul a rămas gol, mulţimea înfometată, care nu mai apucase nicio scrumbie, era cu mult mai mare decât grupul celor care primiseră; dar veniseră prea târziu: nu mai erau „scrumbii pe gratis!”PPC 237.3

În fruntea celor dezamăgiţi se afla o femeie înaltă, cu limba ascuţită, care a început să protesteze vehement:PPC 237.4

- Eu de ce nu am primit? Nu sunt la fel de bună ca ei? Copiii mei nu sunt la fel de flămânzi ca ai lor?PPC 237.5

Înainte să am eu timp să-i răspund, vânzătorul de scrumbii a văzut-o şi, arătând spre ea, a spus:PPC 237.6

- Hei, şefule, asta este chiar femeia căreia i-am oferit prima scrumbii pe gratis şi mi-a întors spatele.PPC 237.7

- N-am... n-am crezut că vorbeşti serios! a răspuns ea cu înflăcărare.PPC 237.8

- Acum pleci acasă cu mâna goală, fiindcă n-ai crezut! i-a răspuns el.PPC 237.9

- Noapte bună, şefule, şi mulţumesc!PPC 237.10

Am povestit această întâmplare în faţa unei mulţimi adunate pe plajă vara, într-o zi de Sabat. La sfârşit, cei prezenţi se uitau unii la alţii; la început au zâmbit, apoi au râs de-a dreptul, pentru ca, în final, să râdă în hohote.PPC 237.11

Atunci am simţit că este momentul să le spun morala:PPC 237.12

- Nu vă puteţi abţine să râdeţi la auzirea unei poveşti atât de caraghioase, care este întru totul adevărată. Dar sunteţi siguri că nu aţi fi făcut şi voi la fel şi nu aţi fi fost la fel de necredincioşi cum au fost ei? Pe ei, necredinţa nu i-a costat decât o foame nepotolită pentru încă un timp; dar pe voi, ce v-ar putea costa necredinţa? Dumnezeu îi trimite de mulţi ani pe solii Săi, ca să vă ofere IERTARE PE GRATIS!PPC 237.13

Pace pe gratis! Mântuire pe gratis! V-a trimis cele mai gingaşe şi mai pline de iubire oferte pe care le-ar fi putut face un Dumnezeu atotputernic şi voi cum aţi răspuns? Măcar, v-aţi obosit să-I răspundeţi în vreun fel? Nu I-aţi întors spatele, plini de dispreţ şi de necredinţă, asemenea acelei femei? Sau aţi fugit, de teamă, precum fetiţa? Sunteţi încă lipsiţi de speranţă, pe pământ şi în cer, pentru că nu vă vine să-i credeţi pe solii lui Dumnezeu, atunci când aceştia vă oferă tot ceea ce aveţi nevoie pentru acum şi pentru veşnicie - PE GRATIS.PPC 238.1

Luaţi învăţătură de la acea mulţime flămândă, care a venit, în cele din urmă, să ceară scrumbii. Atunci când s-au convins că oferta era de bună-credinţă şi ar fi vrut bucuroşi să aibă şi ei parte cu vecinii lor, a fost prea târziu!PPC 238.2

Aveţi grijă să nu se întâmple şi cu voi la fel! Să nu vă aflaţi în acea mulţime imensă, de dezamăgiţi care se vor vedea obligaţi să creadă atunci când credinţa nu le va mai folosi la nimic; atunci vor vedea cu ochii lor ce au pierdut, însă lucrul acesta nu va face altceva decât să le sporească amărăciunea şi regretul că au refuzat să creadă până când a fost prea târziu.PPC 238.3

În timp ce priveam cercetător mulţimea adunată în jurul meu, râsul a dispărut cu totul şi pe multe feţe puteai să citeşti o profundă convingere.PPC 238.4

Nu vreţi să veniţi la Isus acum? i-am invitat. El vă aşteaptă, vă cheamă! El vă oferă mântuirea, deplină şi veşnică - fără bani şi fără plată; vă oferă ajutor, călăuzire şi binecuvântare - totul pe gratis!PPC 238.5