Capitolul 46—Căpitanul necredincios
Corabia „Sf. Thomas”, avându-l drept căpitan pe Robert Williams, a plecat din New York spre Liverpool în luna iunie. Ajutată de un vânt proaspăt, dinspre apus, s-a desprins curând de la ţărm şi, în prima duminică petrecută în larg, înainta hotărâtă, cu toate pânzele sus. După ce echipajul a servit micul dejun şi marinarii de cart şi-au ocupat locul, şeful echipajului, domnul William Briggs, l-a întrebat pe căpitan dacă avea ceva împotrivă să-i cheme pe oameni pentru rugăciune.PPC 273.1
N-am nimic împotrivă, domnule Briggs, doar că va trebui să predici şi să te rogi tu însuţi. Ştii bine că eu nu prea cred în astfel de practici.PPC 273.2
Căpitanul Williams era un om între patruzeci şi cincizeci de ani, aspru şi direct - un experimentat lup de mare, care era preocupat, mai degrabă, să fie considerat un bun căpitan de corabie, decât un bun creştin. Tovarăşul său de echipaj nu avea încă treizeci de ani şi îi era îndatorat pentru această promovare de la simplu marinar la secund şi apoi la şef de echipaj; navigau împreună de mulţi ani şi aveau o încredere neclintită unul în celălalt. Apreciindu-i motivele, căpitanul îi îngăduia întotdeauna tovarăşului său să ţină servicii de rugăciune la bord, atunci când starea vremii era favorabilă, cu toate că el, personal, nu era câtuşi de puţin interesat de religie.PPC 273.3
Domnul Briggs le-a ordonat marinarilor de cart să aşeze câteva scaune pe puntea de la pupa, în timp ce el a coborât personal şi i-a invitat pe ceilalţi membri ai echipajului să vină pe punte pentru a asculta citindu-se din Scriptură şi pentru alte activităţi religioase care puteau fi desfăşurate într-o asemenea ocazie, subliniind, totodată, că nu dorea să oblige pe nimeni să participe împotriva propriei voinţe. Fără să murmure, marinarii de sub punte, ca şi cei de deasupra, s-au adunat pe puntea de la pupa şi, în curând, erau aşezaţi în jurul cabestanului. Căpitanul a preluat el însuşi comanda pe punte, adică a căutat cursul cel mai bun pentru corabie şi i-a dat liber secundului, care era de cart, ca să se alăture celorlalţi la rugăciune. Odată acestea încheiate, şeful de echipaj a aşezat o Biblie pe cabestan, a citit un capitol din Noul Testament, a făcut câteva comentarii asupra lui şi apoi s-a rugat; după aceea, a citit o predică şi a încheiat cu o rugăciune, Întregul serviciu a durat cam o oră şi a părut să fi avut un efect bun asupra oamenilor care, în restul zilei, în relaţiile lor unul cu celălalt, au vorbit despre religie.PPC 274.1
În după-amiaza aceea, când a venit rândul ca şeful de echipaj să fie de cart pe punte, căpitanul Williams a intrat în vorbă cu el:PPC 274.2
- Ia spune-mi, Briggs, ce rost au, pe termen lung, toate practicile acestea religioase, predica şi rugăciunea? Eu m-am descurcat foarte bine, până acum, şi fără ele şi, dac-ar fi să mor astăzi, aş putea spune fără nicio ezitare că n-am făcut niciodată nimănui vreun rău, în mod conştient, şi că m-am străduit întotdeauna să-mi fac datoria faţă de familie şi faţă de toţi cei din jurul meu. Ce ar putea face un om mai mult, chiar dacă ar avea toată religia din lume?PPC 274.3
- Căpitane Williams, i-a răspuns tovarăşul său, lumea aceasta nu este căminul nostru; suntem aici doar pentru câţiva ani, scurţi, şi apoi vom merge în locul pentru care ne-am pregătit.PPC 274.4
- Locul! îl întrerupse căpitanul. Locul - ce ştii tu sau oricine altcineva despre un alt loc, în afară de lumea aceasta? Chiar aşa! Doar nu crezi că sunt atât de prost, încât să cred în Biblie, cu toate poveştile ei ciudate, de pescari, şi cu toate basmele acelea de necrezut, despre miracole etc.? PPC 274.5
- Şi totuşi, replică şeful de echipaj, credeţi în Manualul de navigaţie al lui Bowditch şi aveţi încredere în declaraţiile lui.PPC 275.1
- Sigur că da, pentru că le-am verificat corectitudinea prin expe-rienţă practică.PPC 275.2
- Pentru acelaşi motiv cred şi eu în Biblie, şi la fel veţi face şi dumneavoastră, domnule, când veţi veni la Hristos şi veţi învăţa de la El adevărul.PPC 275.3
- Am mai auzit această declaraţie, Briggs. Dar cum crezi că o să vin eu la Hristos?PPC 275.4
- Retrăgându-vă singur în cabina dumneavoastră, domnule, plecându-vă pe genunchi şi implorându-L, din tot sufletul, să vă lumi-neze. Continuaţi acest proces în fiecare clipă liberă pe care v-o lasă datoria corabiei şi eu vă asigur că nu vă veţi ruga multă vreme în zadar, dacă vă rugaţi cu toată sinceritatea.PPC 275.5
Dar, mai întâi, Briggs, trebuie să mă convingi că Biblia este adevărată, înainte de a mă determina să mă fac de râs, stând pe ge-nunchi, ca un caraghios, în cabina mea.PPC 275.6
- Dragul meu căpitan, replică tovarăşul său, nu vă pot convinge eu; aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. Dar ceea ce pot să fac este să mă rog pentru dumneavoastră; şi o fac adesea. Totuşi, să apelăm din nou la Manualul de navigaţie al lui Bowditch şi să vedem dacă putem găsi în el un exemplu potrivit în favoarea Bibliei. Amândoi credem ceea ce spune Manualul de navigaţie, şi totuşi niciunul dintre noi nu cunoaştem în întregime principiile pe baza cărora au fost calculate numeroasele tabele conţinute în el, pe care le folosim în fiecare zi fără să ezităm deloc. Dacă acostăm greşit sau, la sfârşitul zilei, descoperim că am urmat un alt curs decât cel pe care ni-l propusesem, nu-i atribuim erorile lui Bowditch, ci propriilor calcule greşite. Este numai drept ca la fel să stea lucrurile şi în ceea ce-l priveşte pe umilul căutător după adevăr; Biblia este manualul lui de navigaţie; el crede în izvorul adevărului viu şi se străduieşte să-şi ajusteze cursul vieţii după el, iar atunci când dă greş, caută eroarea în el însuşi, nu în Biblie.PPC 275.7
- Şi totuşi, Briggs, spuse căpitanul, tot nu cred în Biblie. Adevărul este că nici nu m-am mai uitat în ea de când eram copil.PPC 275.8
- Cu atât mai mult aţi pierdut, căpitane. Dar nu mă îndoiesc deloc că mama dumneavoastră credea în ea şi că v-a vorbit adesea despre Dumnezeu şi despre Domnul Hristos şi v-a învăţat să vă rugaţi de când eraţi mic. Dacă vă veţi duce să vizitaţi vestita cârciumă a lui Jim Wood, din Piaţa Playhouse, atunci când vom ajunge la Liverpool, şi veţi intra în vorbă cu oamenii de-acolo cu privire la Biblie, vor râde de dumneavoastră şi vă vor spune, în batjocură, că este o înşelătorie. Cu alte cuvinte, vă vor repeta propriile argumente, dar, dacă veţi pleca de-acolo şi veţi căpăta intrare în înalta societate, veţi descoperi că fiecare persoană prezentă acolo va vorbi cu reverenţă despre Biblie. Ştiu că vă place compania bună de aici şi că nu agreaţi conversaţiile vulgare şi josnice ale celor profani; de aceea, mi-aş dori să vă văd făcând un efort pentru a vă pregăti să trăiţi în societatea celor răscumpăraţi, în cer.PPC 276.1
- Ceea ce ai spus despre mama mea, Briggs, este la fel de exact precum arată acul busolei polul, Dumnezeu s-o binecuvânteze. Nu mă pot abţine să spun acest lucru pentru că a fost bună cu mine şi, dacă există un cer, atunci ea se va afla cu siguranţă acolo.PPC 276.2
- Şi desigur, căpitane, că aţi vrea să fiţi şi dumneavoastră acolo, împreună cu dumneaei, atunci când vă veţi fi încheiat alergarea pe aici. Nu puteţi să vă alăturaţi decât fie dumneaei, fie oamenilor de teapa celor care frecventează locuri precum cârciuma lui Jim Wood. Care vă plac mai mult - jucătorii de noroc, beţivii şi tâlharii sau mama dumneavoastră? Aceasta este întrebarea la care trebuie să vă răspundeţi singur.PPC 276.3
În punctul acesta, conversaţia a fost întreruptă de datoria pe care o cerea bunul mers al corabiei. Dar, în noaptea aceea, căpitanul Williams s-a gândit mult la învăţăturile pe care i le dăduse mama sa, la rugăciunile fierbinţi înălţate de aceasta către Dumnezeu, pentru binele lui, şi la argumentele slabe şi neîntemeiate cu care se amăgise singur, vreme atât de îndelungată, cu privire la Biblie; şi, cu cât se gândea mai mult, cu atât devenea mai neliniştit. Simţea că era un păcătos în ochii lui Dumnezeu şi că era nevrednic de toate privilegiile de care se bucura şi în tot timpul cât a mai durat acea călătorie, nu a pierdut nicio ocazie de a se angaja în conversaţii sincere cu tovarăşul său de echipaj. Era alarmat de perspectiva de a fi pentru totdeauna despărţit de mama sa, pentru că o iubea foarte mult; iar acest sentiment a dat naştere, în curând, la altele, de o natură mai spirituală, astfel că, în cele din urmă, a ajuns să exclame:PPC 276.4
Ce să fac pentru a fi mântuit? PPC 277.1