Datoria față de săraci

Conducătorii sanatoriilor nu trebuie să fie stăpâniți de principiile care domnesc în alte instituții de acest fel, în care conducătorii, acționând după o anumită politică, prea adesea se poartă diferit cu cei bogați, în timp ce pe cei săraci îi neglijează. Cei din urmă sunt adesea în mare nevoie de sfat și împreună simțire, pe care nu le primesc întotdeauna, deși, în ce privește valoarea morală, s-ar putea să fie într-o poziție cu mult mai înaltă în ochii lui Dumnezeu decât cei mai bogați. Apostolul Iacov a dat sfaturi clare cu privire la modul cum ar trebui să îi tratăm pe cei bogați și pe cei săraci:... Căci, de pildă, dacă intra în adunarea voastră un om cu un inel de aur, și o haină strălucitoare, și intră și un sărac îmbrăcat prost, și voi puneți ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare și-i ziceți: “Tu șezi în locul acesta bun!” Și apoi ziceți săracului; “Tu stai acolo în picioare!” sau: “Șezi jos la picioarele mele! nu faceți voi oare o deosebire în voi înșivă și nu vă faceți voi judecători cu gânduri rele? Ascultați, prea iubiții mei frați: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogați în credință și moștenitori ai împărăției pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?” (Iacov 2, 2-5.)SS 228.1

Deși Domnul Hristos a fost bogat în curțile cerești, totuși El a devenii sărac pentru ca prin sărăcia Lui, noi să devenim bogați. Domnul Isus i-a onorat pe cei săraci împărtășind starea lor umilă. Noi trebuie să învățăm cum să-i tratăm pe cei săraci din istoria vieții Sale. Sunt unii care duc în extreme lucrarea de binefacere și ajung chiar să le facă rău celor în nevoie, făcând prea mult pentru ei. Săracii nu își dau totdeauna toată silința ca să facă ce ar putea. În timp ce nu trebuie neglijați și nici lăsați să sufere, ei trebuie învățați să se ajute singuri.SS 228.2

Cauza lui Dumnezeu nu trebuie trecută cu vederea, acordând săracilor cea dintâi atenție a noastră. Domnul Hristos a dat odată ucenicilor Săi o lecție foarte importantă în această privință. Când Maria a turnat mirul pe capul lui Isus, lacomul Iuda a pledat în favoarea săracilor, vociferând în legătură cu ceea ce el considera o risipă de bani. Însă Domnul Isus a îndreptat fapta respectivă, spunând: “De ce-i faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine” “...Adevărat vă spun că oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei”. (Marcu 14, 6.9.) Prin aceasta, noi învățăm că Domnul Hristos trebuie să fie onorat, consacrându-I tot ce avem noi mai bun. Dacă întreaga noastră atenție ar fi concentrată către alinarea nevoilor celor săraci, atunci cauza lui Dumnezeu ar fi neglijată. Nici una, nici alta nu vor suferi dacă ispravnicii Săi își vor face datoria, însă cauza lui Dumnezeu trebuie pusă pe primul loc.SS 229.1

Cei săraci trebuie tratați cu tot atât interes ca și cei bogați. Obiceiul de a onora pe cei bogați și de a disprețui și neglija pe cei săraci este o nelegiuire în ochii lui Dumnezeu. Cei care se bucură de tot confortul în viață, care sunt răsfățați și alintați pentru că sunt bogați, nu simt nevoia după împreună simțire și considerație, așa cum se întâmplă în cazul persoanelor ale căror vieți au fost o continuă luptă cu sărăcia. Cei săraci au puțin în viața aceasta care să-i facă fericiți și voioși și ei vor prețui simpatia și dragostea. Medicii și personalul ajutător n-ar trebui nicidecum să neglijeze această clasă, căci, dacă vor face astfel, vor neglija pe Domnul Hristos în persoana sfinților Săi.SS 229.2