Credință și fapte

În rugăciunea pentru cei bolnavi, este esențial să avem credință; căci aceasta este în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu. “Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit”. (Iacov 5, 16.) Deci, nu putem să trecem cu vederea rugăciunea pentru bolnavi și ar trebui să fim foarte triști dacă nu am avea privilegiul de a-L aborda pe Dumnezeu, de a așeza înaintea Lui toate slăbiciunile și neputințele noastre, să spunem Mântuitorului plin de milă toate aceste lucruri și să credem ca El ne aude cererile. Uneori, răspunsurile la rugăciunile noastre vin imediat; alteori trebuie să așteptăm cu răbdare și să continuăm să ne rugăm pentru lucrurile de care avem nevoie, cazurile noastre fiind ilustrate prin cazul aceluia care cerea cu insistență pâine. “Care dintre voi, dacă are un prieten și se duce la el la miezul nopții etc.” Această lecție înseamnă mai mult decât ne putem imagina. Noi trebuie să continuăm să cerem dacă nu primim răspuns imediat la rugăciune, “De aceea, și Eu vă spun: Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide”. (Luca 11, 9.10.)SS 380.1

Avem nevoie de har, avem nevoie de iluminare divină, pentru ca, prin Duhul, să știm cum să cerem și ce să cerem. Dacă cererile noastre ne sunt inspirate de Domnul, vom primi răspuns.SS 380.2

Sunt făgăduințe prețioase în Scripturi pentru cei care Îl așteaptă pe Domnul. Noi toți dorim un răspuns imediat la cererile noastre și suntem ispitiți să ne descurajăm dacă nu ni se răspunde imediat la rugăciune. Ei bine, experiența mea m-a învățat că aceasta este o mare greșeală. Întârzierea este spre cel mai mare folos al nostru. Noi avem șansa de a vedea dacă credința noastră este autentică și sinceră sau șovăielnică precum valurile mării. Noi trebuie să ne legăm de altar cu funiile puternice ale credinței și dragostei și să lăsăm răbdarea să-și facă în mod desăvârșit lucrarea. Credința se întărește prin exercitarea continuă. Această așteptare nu înseamnă că, o dată ce I-am cerut Domnului să ne vindece, noi nu mai avem nimic de făcut. Dimpotrivă, noi trebuie să folosim cât putem de bine mijloacele pe care ni le-a pus Domnul la dispoziție pentru satisfacerea nevoilor noastre.SS 380.3

Am văzut atât de multe extreme în ce privește rugăciunea pentru cei bolnavi, încât am simțit că această parte a experienței noastre necesită multă gândire solidă, sfințită, ca să nu facem anumite mișcări pe care le putem numi credință, dar care nu sunt altceva decât încumetare. Persoanele doborâte de suferință au nevoie de sfat înțelept, ca să poată acționa cum se cuvine; și în timp ce doresc să se înalțe rugăciuni către Dumnezeu pentru vindecarea lor, ei nu trebuie să neglijeze metodele de refacere a sănătății în conformitate cu legile naturii.SS 381.1

Dacă ei adoptă poziția că, în timp ce se înalță rugăciuni pentru vindecare, ei nu trebuie să folosească remediile simple puse la dispoziție de Dumnezeu pentru a îndepărta durerea și a ajuta natura în lucrarea ei, ca să nu fie considerată o lipsă de credință, ei se așază într-o poziție neînțeleaptă. Aceasta nu este o tăgăduire a credinței; este o strictă armonie cu planurile lui Dumnezeu. Când Ezechia era bolnav, profetul lui Dumnezeu i-a adus solia că va muri. El a strigat către Domnul și Domnul a ascultat pe slujitorul Său și a făcut o minune în favoarea sa, trimițându-i solia că 15 ani vor fi adăugați la viața sa. Ei bine, un singur cuvânt din partea lui Dumnezeu, o singură atingere a degetului divin l-ar fi vindecat pe Ezechia pe loc; însă au fost date îndrumări speciale ca să se pună o turtă de smochine pe partea afectată de boală și Ezechia s-a făcut sănătos. În toate lucrurile, noi trebuie să acționăm potrivit providenței lui Dumnezeu.SS 381.2

Agentul omenesc trebuie să aibă credință și trebuie să coopereze cu puterea divină, folosind tot ce are la dispoziție potrivit cu iscusința sa, și acest lucru este benefic, lucrând în armonie cu legile naturale; și făcând astfel, el nici nu dovedește lipsă de credință și nici nu pune piedici credinței. — (Health, Philanthropic, and Medical Missionary Work, 51-54 (1892).)SS 382.1