Lăcomia — un păcat

[Testimonies for the Church 2:412-414 (1868).]

Este păcat să fii necumpătat în ceea ce privește cantitatea de mâncare pe care o consumi, chiar dacă acesteia nu i se poate obiecta nimic din punctul de vedere al calității. Mulți consideră că, dacă nu consumă carne și alte articole alimentare mai grele, pot mânca alimente simple până simt că nu mai pot. Aceasta este o greșeală. Mulți dintre așa-zișii reformatori ai sănătății nu sunt altceva decât niște lacomi. Ei pun asupra organelor digestive o povară atât de mare, încât vitalitatea organismului este epuizată în efortul de a se descotorosi de ea. Aceasta are de asemenea o influență deprimantă asupra intelectului, deoarece se face apel, pentru a ajuta stomacul în munca lui, la puterea nervoasă a creierului. Mâncarea peste măsură, chiar din cea mai simplă hrană, amorțește nervii sensibili ai creierului și le slăbește vitalitatea. Mâncatul peste măsură are un efect mai rău asupra organismului decât munca peste măsură; puterile sufletului sunt mai sigur secătuite prin mâncarea necumpătată decât prin muncă necumpătată.SS 160.1

Organele digestive nu ar trebui împovărate niciodată cu o cantitate sau calitate de hrană care să epuizeze organismul. Tot ceea ce ajunge în stomac peste cantitatea de hrană pe care organismul o poate folosi prin transformare în sânge bun înfundă mașinăria, căci aceste lucruri nu pot fi transformate în carne sau sânge, iar prezența lor este o povară pentru ficat și se produce o stare favorabilă îmbolnăvirii în organism. Stomacul este suprasolicitat prin efortul de a scăpa de acestea și apoi există o stare de moleșeală care este interpretată ca însemnând foame și, fără a acorda organelor digestive timp pentru odihnă după o muncă atât de dură, spre a-și recăpăta energiile, se consumă o altă cantitate nemăsurată și astfel se pune iar în funcțiune mașinăria uzată. Organismul primește mai puțină hrană dintr-o cantitate prea mare de mâncare, chiar dacă este de calitate bună, decât dintr-o cantitate moderată luată la intervale regulate.SS 160.2

Este imposibil să avem concepții clare cu privire la lucrurile veșnice dacă mintea nu este obișnuită să zăbovească asupra unor subiecte nobile. Toate pasiunile trebuie aduse în supunere desăvârșită față de puterile morale; când bărbații și femeile susțin că au o credință puternică și că sunt serioși din punct de vedere spiritual, eu știu că mărturia lor este neadevărată dacă nu își țin în stăpânire toate patimile. Dumnezeu cere acest lucru. Motivul pentru care predomină un astfel de întuneric spiritual este că mintea este mulțumită cu un țel mărunt și nu este îndreptată spre cele cerești, curate și sfinte. — (Testimonies for the Church 2:412-414 (1868).)SS 161.1