Sabatul în sanatoriile noastre

[Testimonies for the Church 7:104-109 (1902).]

Am fost instruită că instituțiile noastre medicale trebuie să stea ca mărturie pentru Dumnezeu. Ele sunt înființate pentru alinarea celor bolnavi și în necazuri, pentru a trezi spiritul de cercetare, de răspândire a luminii și de înaintare a reformei. Aceste instituții, conduse în mod corespunzător, vor constitui mijloacele de cunoaștere a reformei esențiale, în vederea pregătirii unui popor pentru venirea Domnului, de către mulți la care altfel nu am putea ajunge.SS 234.1

Mulți dintre cei care vizitează instituțiile noastre medicale au idei înalte cu privire la prezența lui Dumnezeu ca sălășluind în instituția pe care o vizitează și sunt foarte susceptibili la influențele spirituale care predomină. Dacă toți medicii, surorile medicale și tot personalul medical ar umbla cu atenție înaintea Domnului, ei ar beneficia de mult mai mult decât de simpla putere omenească când au de-a face cu acești bărbați și femei. Fiecare instituție al cărei personal este consacrat este înzestrată cu putere divină, iar cei care vin acolo vor obține alinare nu numai în privința suferințelor trupești, ci vor găsi balsam vindecător și pentru sufletele lor bolnave de păcat.SS 234.2

Conducătorii noștri să accentueze necesitatea menținerii unei influențe religioase puternice în instituțiile noastre medicale. Domnul dorește ca acestea să fie locuri în care El să fie onorat cu cuvântul și cu fapta, locuri în care Legea Sa să fie înălțată, iar adevărurile Bibliei socotite importante. Misionarii medicali trebuie să facă o mare lucrare pentru Dumnezeu. Ei trebuie să fie treji și să vegheze să fie îmbrăcați cu toată armura lui Hristos și să lupte cu bărbăție. Ei trebuie să fie credincioși Conducătorului lor, să asculte de poruncile Sale, inclusiv de cea care descoperă semnul ordinii care domnește în mijlocul lor.SS 234.3