Controlul imaginației

[Testimonies for the Church 2:522-525, (1870).]

Când l-a creat pe om, Domnul a dorit ca acesta să fie activ și de folos. Cu toate acestea, sunt mulți care trăiesc în această lume ca niște mașinării nefolositoare, care de-abia dacă există. Ei nu luminează cărarea nimănui și nu sunt o binecuvântare pentru nimeni. Sunt doar niște poveri pentru alții. Cât privește influența lor de partea binelui, ei nu sunt decât niște nulități; însă au un cuvânt greu de spus de partea răului. Dacă se cercetează viața unora de felul acesta, de-abia dacă se poate găsi vreun act de bunăvoință dezinteresată. Când mor, amintirea lor se stinge o dată cu ei. Numele lor piere curând; căci ei nu pot trăi, nici măcar în amintirile prietenilor lor, prin fapte de evlavie și virtute. În dreptul acestor persoane, viața a fost o greșeală. Ei nu au fost ispravnici credincioși. Ei au uitat că Dumnezeu, Creatorul lor aștepta de la ei să fie activi și dornici de a face bine, binecuvântând pe cei din jur cu influența lor. Interesele egoiste atrag mintea și conduc la uitarea lui Dumnezeu și a scopului Creatorului lor.SS 95.1

Toți cei care susțin că sunt urmași ai lui Hristos ar trebui să simtă că au datoria de a-și păstra corpurile în cea mai bună stare de sănătate, pentru ca mintea lor să poată fi clară spre a înțelege adevărurile cerești. Mintea trebuie controlată, căci ea are o influență foarte puternică asupra sănătății. Imaginația conduce adesea într-o direcție greșită și, atunci când i se îngăduie, produce forme severe de boală, care sunt în cea mai mare măsură închipuite....SS 95.2

Unora le este așa de frică de aer, încât își înfofolesc atât de tare capul și corpul, că arată ca niște mumii. Ei stau în casă, în general inactivi, de teamă să nu se obosească sau să se îmbolnăvească dacă se mișcă fie înăuntru, fie afară în aer liber. Ar putea să facă mișcare în aer liber în fiecare zi plăcută, dacă și-ar propune acest lucru. Inactivitatea permanentă este una dintre cele mai mari cauze ale debilității trupești și ale slăbiciunii minții. Mulți dintre cei care ar trebui să fie într-o stare de sănătate foarte bună sunt bolnavi și astfel pierd una dintre cele mai mari binecuvântări pe care le pot avea.SS 95.3

Mi-a fost arătat că mulți dintre cei care se plâng întotdeauna că sunt slabi nu sunt într-o stare atât de rea pe cât își închipuie ei. Unii dintre aceștia au o voință puternică, iar dacă aceasta ar fi exercitată în direcția cea bună, ar putea constitui un mijloc puternic de control al imaginației și de a se împotrivi astfel bolii. Însă prea adesea voința este exercitată într-o direcție greșită și refuză cu încăpățânare să se supună rațiunii. Voința este cea care a produs acea stare de lucruri; ei sunt bolnavi și vor fi tratați ca atare, dacă nu țin seama de judecata celor din jurul lor.SS 96.1

Mi-au fost arătate mame stăpânite de o imaginație bolnavă, a căror influență este resimțită de soți și de copii. Ferestrele trebuie ținute închise pentru că mama simte aerul. Dacă ei îi este cumva răcoare și trebuie să se îmbrace altfel ca de obicei, consideră că și copiii trebuie să procedeze la fel ca ea și astfel întreaga familie este jefuită de vigoarea fizică. Toți sunt afectați atât din punct de vedere fizic, cât și mintal de mintea unei singure persoane, suferind vătămări datorită imaginației bolnave a unei femei care se consideră criteriu pentru toată familia. Corpul este îmbrăcat potrivit cu capriciile unei imaginații bolnave și sufocat prin înfofolire, ceea ce duce la slăbirea organismului. Pielea nu își poate îndeplini funcțiile: datorită obiceiului de ferire de aer și a evitării mișcării fizice, porii pielii — acele mici guri prin care corpul respiră — se închid, făcând imposibilă eliminarea impurităților. Povara este aruncată asupra ficatului, plămânilor, rinichilor etc. și aceste organe interne sunt silite să facă lucrul pe care pielea ar fi trebuit să-l facă.SS 96.2

În acest fel, oamenii se îmbolnăvesc din cauza obiceiurilor greșite; deși au toată lumina și cunoștința, oamenii adoptă obiceiurile rele spre propriul lor blestem. Ei gândesc în acest fel: “N-am încercat noi oare asta? N-am înțeles-o noi din experiență?” Însă experiența unei persoane a cărei imaginație este bolnavă nu ar trebui să aibă greutate asupra nimănui.SS 97.1

Anotimpul cel mai de temut pentru cei care trebuie să stea în preajma unor asemenea persoane este iarna. Este iarnă, într-adevăr, afară, dar și înăuntru, pentru cei care sunt siliți să trăiască în aceeași casă cu ei și să doarmă în aceeași camera. Aceste victime ale unei imaginații bolnave se închid înăuntru și închid ferestrele; căci aerul le afectează plămânii și capul. Imaginația e activă; ei se așteaptă să răcească și într-adevăr vor răci. Nici un fel de raționament nu-i poate face să creadă, căci nu înțeleg filozofia problemei. N-am dovedit-o? Vor veni cu argumente. Este adevărat că au dovedit un aspect al chestiunii — insistând asupra felului în care procedează ei — și cu toate acestea ei răcesc oricât de puțin s-ar expune. Plăpânzi precum bebelușii, ei nu pot suporta nimic; și cu toate acestea ei trăiesc mai departe și continuă să închidă ferestrele și ușile și se agită pe lângă sobă, bucurându-se de nenorocirea în care se află. Ei au dovedit, cu siguranță, că felul cum au procedat nu le-a făcut bine, ci le-a sporit dificultățile. De ce nu îngăduie oare unii ca aceștia rațiunii să-și exercite influența asupra judecății și să stăpânească imaginația? De ce nu vor ei să procedeze invers și într-un mod judicios să beneficieze de mișcare fizică și aer afară din casă? — (Testimonies for the Church 2:522-525 (1870).)SS 97.2