Critica și căutarea greșelii

Cei care vizitează instituțiile noastre și văd că nu se lucrează în modul cel mai folositor ar trebui, dacă au o experiență mai vastă și cunosc căi mai bune de administrare, să dea sfaturi celor din conducere și să caute să-i ajute să găsească o cale mai bună de acțiune. Cei care nu fac acest lucru își neglijează datoria și sunt neglijenți față de răspunderea dată de Dumnezeu. O persoană de felul acesta, dacă pleacă de la instituție fără să spună nimic persoanelor în măsură, dar vorbește altor persoane care nu au legătură cu acea instituție despre greșeli care se fac în conducerea ei, că a văzut că se cheltuiesc bani fără a fi în folosul instituției, nu a manifestat un spirit creștin și a fost necredincioasă față de frații săi și față de Dumnezeu. Domnul a dorit ca acea persoană să răspândească lumină, dacă a avut lumină de dat; iar dacă nu are un plan clar de sugerat, face rău dacă spune altora despre greșelile pe care le-a văzut. Dacă nu-i face pe lucrători să beneficieze de presupusa ei înțelepciune superioară, dacă doar găsește greșeli, fără a spune, în spiritul potrivit, cum să fie îndreptate, nu face rău doar reputației instituției, ci și lucrătorilor, care ar fi putut acționa potrivit unei lumini mai bune.SS 296.1

Aceste lucruri trebuie luate în seamă cu toată atenția. Fie ca fiecare bărbat și femeie să se întrebe: “De partea cui sunt eu? Lucrez eu pentru a construi sau pentru a dărâma unul dintre instrumentele de lucru ale lui Dumnezeu?”SS 296.2

Un lucru mă întristează foarte mult, și anume că nu este totdeauna armonie între lucrătorii din instituțiile noastre. M-am gândit: Este posibil să fie cineva care să caute greșeli la cei care lucrează împreună cu el? Există cineva care ar vrea să sugereze pacienților, sau vizitatorilor, sau semenilor lor, lucrători ca și ei, că sunt multe lucruri care trebuie făcute, dar care nu sunt făcute sau nu sunt făcute bine? Dacă fac acest lucru, ei nu fac lucrarea creștinilor.SS 296.3

Persoanele care au fost rânduite pentru anumite funcții de răspundere trebuie respectate. Noi nu ne așteptăm să găsim oameni care să fie desăvârșiți în toate domeniile. Ei caută desăvârșirea caracterului, însă și ei sunt limitați și predispuși greșelii. Cei care sunt angajați în instituțiile noastre ar trebui să considere că este de datoria lor să păzească atât lucrarea, cât și pe lucrători de critica nedreaptă. Ei nu trebuie să accepte cu ușurință sau să rostească cuvinte de critică împotriva celor care sunt implicați în lucrarea lui Dumnezeu, căci, făcând astfel, Dumnezeu Însuși este batjocorit, iar lucrarea pe care o face prin aceste instrumente ale Sale poate fi mult împiedicată atunci când Dumnezeu spune: “Mergeți înainte”.SS 297.1

Este un mare păcat, și acesta există în poporul nostru în mare măsură, anume aceia de a da frâu liber gândurilor, de a pune la îndoială și de a critica orice face altcineva, făcând munți din mușuroaie de cârtiță și gândind ca propriile lor căi sunt drepte, în timp ce, dacă s-ar afla în situația fratelui respectiv, s-ar putea să facă doar pe jumătate cât face el. Pentru unii, este tot atât de natural să găsească greșeli la ceea ce face altcineva pe cât este de natural să, respire. Ei și-au format obiceiul de a critica pe alții, când ei înșiși ar trebui să fie trași la răspundere în mod serios, iar vorbele lor rele și sentimentele lor grele și răutăcioase să fie arse din sufletele lor de către focul mistuitor al dragostei lui Dumnezeu....SS 297.2

O persoană care își îngăduie orice măsură de suspiciune sau critică față de colegii săi lucrători, în timp ce el însuși nici nu mustră pe cei care se plâng, dar nici nu discută cu credincioșie problema respectivă de față cu cel condamnat, face lucrarea vrăjmașului. El nu face altceva decât să toarne apă peste semințele discordiei și certurilor, a căror roadă o va culege în ziua lui Dumnezeu....SS 297.3

Această lipsă de respect față de alții, această desconsiderare a corectitudinii și dreptății nu este un lucru rar. Se întâlnește, într-o măsură mai mică sau mai mare, în toate instituțiile noastre. Dacă cineva face o greșeală, există câțiva care își fac de lucru și vorbesc despre aceasta până ce problema respectivă ia proporții mari. În loc de această atitudine, ar trebui ca toți cei angajați în instituțiile noastre să aibă principiul sacru de a apăra interesele și reputația fiecăruia dintre asociați, ca și când ar fi vorba despre propria lor reputație. — (Health, Philanthropic, and Medical Missionary Work, 23-26 (1885).)SS 298.1