În mijlocul scenelor din natură

Grădina Edenului, căminul primilor noștri părinți, a fost extrem de frumoasă. Arbuști grațioși și flori delicate întâmpinau ochiul pretutindeni. În grădină erau pomi de tot felul, mulți dintre ei încărcați cu fructe parfumate și delicioase. Pe ramurile lor, păsărelele își cântau cântecele lor de laudă. Adam și Eva, în curăția lor nepătată, se delectau în mijlocul priveliștilor și sunetelor din Eden. Iar astăzi, chiar dacă păcatul și-a aruncat umbrele asupra pământului, Dumnezeu dorește ca toți copiii Săi să își găsească plăcerea în lucrurile create de El. A așeza sanatoriile în mijlocul priveliștilor din natură înseamnă a urma planul lui Dumnezeu și, cu cât este urmat mai îndeaproape, cu atât mai uimitor va lucra El pentru omenirea aflată în suferință. Pentru instituțiile noastre de educație și pentru cele medicale, trebuie alese locuri în care, departe de norii întunecoși ai păcatului care atârna asupra marilor orașe, să poată răsări Soarele Neprihănirii, “cu vindecarea sub aripile Sale”. (Maleahi 4, 2.)SS 266.1

Fie ca cei care sunt conducători în lucrarea noastră să îndemne poporul să înființeze sanatorii în mijlocul unor locuri cât mai plăcute, care să nu fie tulburate de larma orașelor mari — locuri în care, prin sfaturi înțelepte, gândurile pacienților pot fi aduse în legătură cu gândurile lui Dumnezeu. Mereu, mereu am descris asemenea locuri, însă se pare că nu au fost urechi care să audă. Recent, mi-a fost prezentat în modul cel mai clar și mai convingător avantajul înființării instituțiilor noastre, în special a sanatoriilor și școlilor noastre, în afara orașelor mari.SS 266.2